Review Canon G7x Mark II

Postat de: F64 F64

Prima interacțiune cu seria G7x de la Canon am avut-o bineînțeles cu prima variantă a acestui model, însă a fost una foarte scurtă, în magazin, când aveam de pierdut câteva minute la F64. Atunci am rămas mască de stabilizarea de imagine pe timpul filmării: parcă aparatul era pus pe un steady-cam, am tras şi câteva poze pe un card ce îl aveam la mine, însă văzând prețul nu tocmai mic nu am fost atunci interesat să aflu mai multe despre el.

Iată că a apărut varianta a doua, sau cum le place celor de la Canon să le numească – Mark II, iar prietenii dragi din F64 mi-au propus să îl iau câteva zile să mă joc cu el şi să le împărtășesc părerea mea.

Nu o să mă afund în detalii tehnice foarte mult, cum nici nu o să fac un review ca la carte cu multe teste. Acestea sunt suficiente deja peste tot pe internet, însă o să mă axez pe ce m-a impresionat (şi ce nu m-a impresionat) la acest aparat într-un mod ceva mai subiectiv, ca de la un utilizator de extreme – camera telefonului si DSLR Full-frame.

Totuşi pe scurt, o să trec în revistă câteva schimbări faţă de prima variantă, precum şi lucrurile importante.

Astfel, Canon PowerShot G7x Mark II este un aparat din gama compactă recomandat fotografilor entuziaşti şi profesionişti ce doresc ceva mic şi compact, dar cu performanţe şi mod de utilizare similare cu un DSLR. Are un senzor cu dimensiunea de 1 inch (13.2 x 8.8 mm) şi rezoluţia de 20mpx, un zoom optic de 4.2x echivalent cu 24-100mm, filmare Full-HD 60p şi ecran rabatabil de 3″. Toate acestea sunt identice pe ambele modele – G7x si G7x Mark II.

Şi vine întrebarea, de ce un model nou? Ce oferă Canon G7x Mark II în plus?

Principala diferenţă este prezenţa noului procesor de imagine Canon – DIGIC 7. Acesta fiind primul aparat pe care este folosit. Iar prezenţa acestuia oferă câteva schimbări la capitolul performanţă, printre care:

  • calitate mai bună a imaginii mai ales în condiţii slabe de iluminare şi la o valoare ISO ridicată.
  • procesarea fişierelor RAW direct în aparat – primul powershot care permite acest lucru
  • funcţia Picture Style de la gama EOS îşi face apariţia
  • declanşarea în rafală creşte de la 6.6 cps la 8 cps
  • bateria ţine cu până la 20% mai mult
  • o focalizare mai rapidă şi mai precisă

Alte diferenţe ar mai fi:

  • modul de rabatare a ecranului, dacă prima variantă se putea rabata vertical doar în sus 180 de grade, pe modelul nou se poate orienta şi în jos, tot vertical, 45 de grade, fiind foarte util pentru fotografierea de deasupra capului, peste mulțime de oameni.
  • o priză mai buna datorită grip-ului de cauciuc de pe faţă
  • prezenţa unui comutator ce schimbă modul inelului de pe obiectiv: sacadat sau lin
  • bateria se poate încărca direct în aparat prin usb chiar dacă aparatul vine cu încărcător dedicat

Aparatul l-am avut în posesie pe perioada sărbătorilor pascale, unde am fost pe ici şi pe colo în vizite, în săptămâna minunată de după Paşte, când a plouat în fiecare zi şi weekendul următor când a fost Festivalul Luminii în Bucureşti. Nu am cautat să fac ceva anume cu el, l-am purtat tot timpul după mine şi am fotografiat ce aş fi fotografiat probabil cu telefonul, sau cu DSLR-ul pentru uz propriu. Practic am încercat să aflu dacă ar fi un înlocuitor bun pentru aceste situaţii în scopuri personale, dar fără să mă simt prea limitat. De asemenea am tras câteva cadre şi în timpul unor joburi, cum ar fi Prima Evadare sau Stagiu de Aikido.

Pentru că pentru Adobe LightRoom la acel moment nu exista un update pentru Camera Raw, iar softul de la Canon nu este cel mai prietenos am ales să fotografiez în JPEG (+ raw, dar le voi păstra ascunse), şi să nu intervin asupra lor (prea mult – doar ceva compensare de expunere, în limitele jpeg-ului şi doar unde este necesar, crop şi redimensionare pentru articol).

Calitatea Imaginii

Cum spuneam mai sus, Canon PowerShot G7x Mark II are un sezor cu rezoluţia de 20mpx şi cu dimensiunea de 1 inch. Ca şi dimensiune practic se situează undeva între cel de 1/1.7″ şi Micro 4/3.

Micro 4 pe 3

Dimensiunea de 1 inch dă posibilitatea utilizării unor pixeli de dimensiuni mari ce pot oferii o calitate bună, lucru care de altfel se şi întâmplă în cazul acestui aparat. Se văd foarte puţine semne de interpolare, oferind o claritate foarte bună chiar la valori ISO ridicate.

Totuşi, personal consider că, această luptă de marketing cu rezoluţii foarte mari, este mult in detrimentul calităţii imaginii. Un senzor de 16mpx, pe un astfel de aparat cu un senzor de 1 inch ar fi oferit o rezoluţie suficient de mare pentru print şi crop dar oferea şi posibilitatea utilizării unor fotodiode şi mai mari, eliminând astfel semnele de interpolare şi binenţeles oferind rezultate şi mai bune în condiţii slabe de iluminare.

Binenţeles, toate aparatele, fie ele compacte, bridge-uri sau dSLR-uri, pe timpul zilei, la lumină suficientă toate fac treabă excelentă.

Culorile sunt foarte vii, însă nu excesiv de saturate menținând aspectul natural al fotografiilor.

Însă principala curiozitate când vine vorba de calitatea imaginii este despre comportamentul la sensibilitate ridicată. Cât de mare este granulaţia la ISO ridicat?

Dacă primul model stătea foarte bine, procesorul DIGIC 7 ridică şi mai sus ştacheta şi astfel vedem o îmbunătăţire şi la acest capitol. Poate nu se poate compara cu modelele actuale de DSLR-uri, însă cu siguranţa se poate compara cu o generaţie anterioară, seria EOS 700d, sau 60d. Dacă principalul motiv pentru care fugeam de aceste aparate era comportamentul în lumină scăzută, acum acest aspect nu mai este o problema.

Obiectivul aparatului – claritatea

Aparatul are un obiectiv cu un zoom de 4.2x cu o focală echivalentă de 24-100mm. Şi aici îmi fuge gândul direct la veteranul meu obiectiv 24-105mm f/4 care a fost cu mine în toate excursiile, peste tot unde am călătorit şi care a fost arhisuficient ca şi focala pentru a avea câte puţin din fiecare.

Avantajul acestuia de pe G7x Mark II este luminozitatea, având o diafragmă de f/1.8 la 24mm şi scăzând treptat până la f/2.8 la 100mm. Acest obiectiv împreunat cu comportamentul admirabil la ISO ridicat îl face pe G7x Mark II un prieten foarte bun atunci când totuşi lumina nu este din belșug.

De asemenea, diafragma deschisă la maxim oferă un câmp de profunzime mic, reușind astfel să separăm frumos subiectul de fundal. Iar dacă fotografiem la 100mm cu diafragma deschisă de f/2.8, obţinem portrete foarte reuşite, cu un bokeh foarte plăcut.

Canon G7x Mark II

La capitolul claritate (sharpness) de asemenea, similar cu primul model, aparatul stă foarte bine, fotografiile fiind sharp inclusiv la diafragma maxim deschisă.

Cu opţiunea macro activată, la 24mm putem să fotografiem de la doar 5 cm, însă personal cred că sunt calculaţi de la centrul obiectivului, căci de la marginea acestuia distanţa este mult mai mică, aproximativ 2-3cm. La 100mm, cum era de așteptat, distanţa este mai mare, de 40cm.