Powder și voie bună. Photoride 2016 cu Canon 7D MkII

F64
8minutes read

Cu toate că primele flori și-au facut deja apariția, iar zăpada, momentan este doar o amintire prin orașe, Photoride 2016, aflat la a 8-a ediție, la care și F64 s-a numărat printre sponsori, a rămas în memoria participanților ca evenimentul sezonului în materie de sporturi extreme montane și fotografie. Cum fotografia si snowboarding-ul sunt două din lucrurile mele preferate, am ales să particip și eu anul acesta.
Așadar, înarmat cu un minunat Canon 7D Mark II, ( pe care ulterior am ajuns să îl consider Sfântul Graal al fotografiei de sport) am pornit într-o dimineață ploioasă de februarie către Sinaia. În autocarul ticsit de echipament foto/de zăpadă, fotografi si rideri, așteptam cu toții, adormiți fiind, momentul în care vom ajunge și ne făceam planuri sperând că vremea la cotă va fi diferită de cea mohorată pe care momentam o experimentam. Odată ajunși la Cota 800, ne urcăm fericiți în telegondolă, doar ca să ne petrecem următoarea oră din viață într-un balans continuu, provocator de senzații tari și greu suportabile pentru unii.
Și iată-ne ajunși la Cota 2000, care la momentul acela semăna mai mult cu o zonă polară, cu vânt de 70km/H. Mă schimb în hainele de zăpadă și pornim spre Apres-ski H2O. Atmosfera locului, susținută de muzica bună și niște ceai cu Jaggermeister ne-a mai încălzit puțin. Din păcate condițiile meteo din acea zi nu mai permiteau susținerea probei de “best trick”, aceasta urmând să se țină ziua următoare. Cu toate astea, vremea nu ne-a putut împiedica să ne scoatem camerele si să tragem câteva cadre. La finalul zilei, o banală bară a unei stații de purificare a apei ne-a adunat aproape pe toți , în încercarea de a prinde un cadru bun de “rail” al riderului Bobo. Cu toate că ceața abundentă mi-a pus ceva piedici , ne-am declarat multumiți cu ce făcusem și am plecat spre cazarea din Valea Dorului.

Târziu în noapte, când deja mă bătea gândul să le spun rămas bun celor din cabană și să mă bag la somn, realizam că vremea s-a mai liniștit afară si ies să observ că norii s-au dat la o parte revelând un superb cer înstelat, la orizontul căruia trona cel mai frumos răsărit de lună pe care l-am văzut vreodată, dar pentru care am fost din păcate prea lent. Cum cel mai wide obiectiv pe care îl aveam la mine era Canon 16-35mm F/4, merg la ceilalți fotografi pentru a împrumuta unul și mai wide/ luminos: Tokina 11-16mm (mulțumesc Mihai Militaru ), care în final mi-a permis să fac o expunere pentru pârtie și să încerc niște astrofotografie cu Calea Lactee. Ceilalți fotografi s-au folosit de blitzuri speedlight pentru a lucra împreuna cu riderii, fotografii care s-au dovedit câștigătoare în concurs. Fotograful Sergiu Costache, prinzând un spectaculos wallride doar cu un speedlight, coordonare și imaginație. Mulțumit de cadrele mele cu Calea Lactee, mă bag la somn sperând că ziua următoare soarele promis de prognoză își va face în final apariția.

Primele ore ale zilei de duminică par promițătore, vântul s-a mai liniștit și soarele își face ușor loc printre nori. Ne mobilizăm cu toții către Apres-Ski H20 unde, aflăm dezamîgiți că nici astăzi best trick nu se va ține, acesta amânându-se pe un alt weekend, tot datorită vântului și al viscolului. Determinați să fructificăm pe cât putem acea zi, vedem buza unui deal, înconjurat de brazi, unde cineva dădea un big air masiv. Îmi scot Canon-ul 7d Mark II , despre al cărui autofocus extrem de complex citisem lucruri marețe, împreună cu un Canon 16-35mm F/4 și un Canon 70-200mm tot cu F/4, care au făcut minuni în ceea ce privește focus tracking, sharpness contrast, ca să nu mai vorbesc de rafala de cadre pe secundă, respectiv undeva la zece cadre. Cu doar două ore înainte de ultimul ratrac ce avea să ne ducă din nou la Cota 2000, soarele își face glorios apariția de dupa dealuri, permitându-mi să prind câteva cadre de care și eu, și riderul pe care îl fotografiam am fost mulțumiți. După o călătorie interesantă cu ratracul până în vârf, ne facem drum, noi pe jos, iar riderii pe plăci, până la baza pârtiei unde autocarul ne așteaptă să ne ducă acasă. Pe drum, toți suntem obosiți, dar voia bună continuă, fotografii sunt multumiți, riderii au avut powder și trickuri multe în desagă, iar eu am avut ocazia să cunosc o gașcă de oameni frumoși, pasionați de ceea ce fac și de viață. Mi s-a confirmat din nou, dacă mai era cazul, că deși echipamentul este important, lumina și imaginația sunt cele mai importante unelte din aresnalul unui fotograf. Așadar, sper să ne vedem și anul viitor la Photoride, în număr cat mai mare și cu mult, mult powder…

Mai jos, clasamentul concursului Photoride 2016. Jurizarea s-a facut pe baza a 4 note, fiecare reprezentând 25% din total: prima nota a fost dată pe bază de like prin votul publicului, cea de a 2-a notă a fost oferită de H2O Webshop, a 3-a susținută de F64, iar a 4-a notă a fost jucată de Shepty, snowboarder și fotograf profesionist.