Un fotograf pe săptămână: David Bailey

F64
15minutes read

La începutul lui octombrie am pornit seria de articole Un fotograf pe săptămână, primul material fiind dedicat Grupului F.64. În această săptămână continuăm cu David Bailey, faimos pentru fotografiile sale cu artiști și muzicieni celebri din anii 60 -70 și nu numai.

“Art is Man’s nature.Nature is God’s Art.”

David Royston Bailey s-a născut pe data de 2 ianuarie 1938, în Leytonstone, o zona din estul Londrei. Provenea dintr-o familie britanică obișnuită, părinții săi, Herbert și Sharon, lucrând ca și croitor și respectiv, mașinistă.
Casa părinților săi se află la o stradă distanță față de casa în care s-a născut Alfred Hitchcock. Când avea vârsta de 3 ani, și-au mutat locuința în East Ham, un district suburban al Londrei.
Cele mai recente amintiri, înainte de a se muta, sunt din timpul războiului. Bailey își aduce aminte de bombardamente și mai ales de cel care i-a afectat casa în care locuia cu familia.
În perioada respectivă, mersul la școală se făcea în funcție de raidurile aeriene și de multe ori, cursurile se țineau în adăpost. Bailey își amintea cum într-una din zile, o bomba a lovit unul din cinematografele aflate în Uptown Park, cinematograf frecventat de el și de familia lui. (“I was not happy, I thought Hitler had killed Mickey Mouse and Bambi.”)

“The first half of the 20th century belongs to Picasso and the second half is about photography.”

Bailey a urmat Școala “Plashet Grove”, una dintre școlile private londoneze, ieftine. Amintirile despre școală sunt destul de vagi și nu foarte plăcute…La un moment dat a fost întrebat cine a construit Canalul Suez, iar răspunsul pe care l-a dat, a fost, din greșeala: “The French” – în momentul respectiv, David Bailey avea impresia că toți străinii erau francezi.
Rezultatele școlare nu l-au ajutat în alegerea carierei, artistul având probleme serioase; o parte dintre aceste probleme, se datorau faptului că era dislexic și suferea și de dispraxie (un defect de coordonare motorie).
După “Plashet Grove”, Bailey a urmat studiile în cadrul “Clarck’s College” din Ilford. Într-unul din anii petrecuți acolo, rememorează că a frecventat cursurile doar de 33 de ori! Despre perioada petrecută la colegiu, artistul spune că a învățat mai puține lucruri decât se puteau învața la școala de stat.

“Rockers are the nicest people to photograph. They have no inhibitions.”

La data la care a împlinit 15 ani, Bailey a părăsit școala și studiile, pentru a deveni copywriter pentru ”Yorkshire Post” lucrând pentru birourile de pe “Fleet Street”. A urmat mai multe job-uri care nu aveau un viitor profesional, până când, în 1956 a hotărât sa se înroleze în armata din 1957, a urmat stagiul militar în “The Royal Airforce”, fiind detașat în Singapore.
Utilizarea trompetei în cadrul armatei, l-a forțat să se îndrepte și către alte soluții de exprimare artistică, fapt pentru care, Bailey și-a cumpărat o cameră foto Rolleiflex.
În 1958 a fost demobilizat, lucru ce i-a îndrumat pașii către o carieră în fotografie – și-a achiziționat un aparat Canon rangefinder.
Din cauza istoricului școlar, nu a fost acceptat de către “London College of Printing”, însă a reușit să ajungă în postura de asistent secund al lui David Ollins (câștiga 3.5 lire pe săptămână).
În 1959, Bailey a devenit asistent la studioul ”John French” și la un an distanță, în 1960, fotografia pentru ”John Cole s Studio Five”.
În același an, 1960, a fost contactat de către ediția britanică a revistei Vogue, lucrând în paralel și la câteva proiecte pe cont propriu, ca fotograf freelance. După doar câteva luni de activitate la revista Vogue, Bailey producea imaginile pentru coperta revistei. În culmea productivității, a realizat 800 de imagini pentru coperta revistei într-un singur an!

Anul 1960 îl surprinde imortalizând curentul ”Swinging London”, curent cultural și de fashion demarat de catre celebritatile vremii. Bailey, alături de Terence Donovan și Brian Duffy socializa cu artiștii, muzicienii și chiar membrii familiei regale, lucru ce îi propulsa, ei înșiși ajungând celebrități. Împreună, cei trei sunt primii fotografi celebri cu adevărat, supranumiți de Norman Parkinson „The Black Trinity”.
Filmul „Blowup”, realizat în anul 1966 de către Michelangelo Antonioni, prezintă viața unui fotograf londonez, personaj inspirat de către David Bailey.
Începând cu 1966, Bailey a produs și o serie de documentare și reclame TV. Pe lângă lucrările pentru revista Vogue și colecția „Box of Pin-ups”, Bailey avea să fie cunoscut și pentru faptul că a realizat multe din fotografiile de album ale unor cunoscuți muzicieni/formații muzicale, cum ar fi The Rolling Stones sau Marianne Faithfull.

Una dintre cele mai faimoase fotografii ale sale îi înfățișeză pe The Rolling Stones, alături de Brian Jones, care s-a înecat în 1969.
În 1970, Bailey a fost angajat de către ”Island Records”, pentru a îl fotografia pe artistul Cat Stevens pentru promovarea albumului ”Tea for the Tillerman”.

În 1972, Bailey îl fotografia pe Alice Cooper pentru coperta revistei Vogue, acesta pozând cu un șarpe. Va lucra cu Alice Cooper și pentru realizarea fotografiilor pentru albumul ”Billion Dollar Babies”, incluzând inclusiv imaginea șocantă a unui bebeluș purtând machiaj.
În 1985 fotografiază concertul ”Live Aid”, de pe Wembely Stadium, în 1992 produce drama ”Who Dealt”, pentru BBC iar în 1995 produce și regizează ”The Lady is a Tramp”, în care a jucat soția sa de atunci, Catherine Bailey.

Pe 16 iunie 2001, Bailey primește titlul de ”Commander of the Order of the British Empire”, pentru servicii aduse artei.
În 2005, primește medalia centenara a The Royal Photographic Society, în semn de recunoaștere a contribuției aduse artei fotografice.