Review: Sigma 50mm f/1.4 Art en detail

În urmă cu ceva vreme obiectivele rapide de 50mm se împărțeau în două mari clase: cele ieftine (și de multe ori bune) zise și „nifty-fifty”, cum ar fi Canon 50mm f/1.8 sau corespondentul Nikon f/1.8, și cele mai scumpe și desigur mai rapide, la f/1.4. Mențiune specială pentru Canon 50mm f/1.2L – mai scump și mai rapid, dar nu neapărat mai bun. Există câte un 50mm f/1.4 la Canon, Nikon, Zeiss și Sigma și sunt între 1500 – 2500 RON, prețuri în gama rezonabilă. Bineînțeles L-ul de la Canon era mai scump, ca orice L.

Sigma 50mm f/1.4 DG EX (cel dinainte de Art) a fost întotdeauna la concurență cu L-ul f/1.2 de la Canon. Prin calitatea bokeh-ului și sharpness, mai ales. Într-un fel, acel Sigma era alternativa economică și aproape-la-fel-de-bună ca L-ul. De fapt în unele aspecte era chiar mai bun, pentru că nu avea atât de multe aberații cromatice, de exemplu.

Această stare de relativă acalmie a fost spulberată într-un mod magistral de apariția lui Zeiss Otus 55mm f/1.4. 16.000 RON pentru un 55mm?! Situația aparent hilară a căpătat însă o atenție din ce în ce mai mare, pentru că acel Otus este într-adevăr o bijuterie inginerească și optică. Proclamat de Zeiss drept cel mai bun obiectiv pentru DSLR, din toate timpurile. O afirmație pretențioasă… și cât se poate de adevărată. Optic vorbind, acel obiectiv nu are rival. Distanța între Otus și restul gamei 50mm este uriașă.

Dar Sigma se pare că are un bun obicei de a considera acest lucru drept o provocare. În consecință, s-au gândit că nu mai e cazul să-și bată capul cu 50mm f/1.2L de la Canon, pentru că e un nou rege pe tron. Și în relativ scurt timp, au apărut pe piață cu 50mm f/1.4 Art. Umblă vorba că reprezentantul Sigma ar fi declarat că acest obiectiv este construit pentru a fi un candidat direct și foarte serios la supremația lui Otus 55mm f/1.4. De aici s-au iscat o mulțime de valuri în lumea tehnicii foto. Pentru că Sigma vine în plus cu două lucruri foarte importante: autofocus și preț mult scăzut. Prețul este totuși dublu față de vechile obiective 50mm, dar chiar și așa este de 4 ori mai mic decât cel al lui Zeiss Otus.

Trăim timpuri interesante, așa încât să luăm acest Sigma 50mm f/1.4 Art și să-l disecăm. În detaliu.

Construcția

• 13 elemente în 8 grupuri
• apertură f/1.4 – f/16, 9 lame rotunjite
• diametru filtru 77mm
• distanța minimă de focus: 40 cm
• autofocus: Hypersonic Motor (HSM)
• greutate: 815 grame

Este un obiectiv IMENS pentru un 50mm. Este aproape cât un 24-70. Elementul frontal este foarte mare dar nu este extrem de expus. Cu parasolarul montat sticla este bine protejată. Calitatea materialelor folosite este de vârf, iar construcția lasă impresia de premium. Inelul de focus se rotește ușor și are suficientă fricțiune cât să te facă să te simți sigur pe mână. Cursa nu este foarte lungă (cum este în general cazul Zeiss-urilor) ceea ce e și bine și rău. Rău pentru că o cursă mai lungă va fi și mai precisă.

Tot la capitolul construcție trebuie menționat că Sigma folosește pentru gama Art un nou material, care se numește Thermally Stable Composite (TSC) și are rolul de a asigura funcționarea în parametri optimi a obiectivului, indiferent de condițiile de temperatură. Salut această inițiativă și conform testelor chiar funcționează. Este o diferență notabilă între felul în care se comportă la frig Sigma 85mm f/1.4 și 50mm f/1.4 Art. Cu toate acestea nu pot să nu observ că Zeiss-urile sunt neutre la orice temperatură, fiind construite… în întregime din metal. Se pare că încă nu i-a ajuns nimeni la acest capitol.

Sharpness

Este într-adevăr în gama Otus, din acest punct de vedere. Celelalte 50mm sunt într-o altă categorie, depășită cu cap și umeri. Începând cu f/1.4, 50mm Art este foarte sharp, chiar și colțurile imaginii sunt perfect utilizabile. (Vezi crop-urile 100% cu sharpness în colțuri și centru). Este un obiectiv care obține rezultate spectaculoase pe întreaga imagine, la orice apertură.

Crop 100% center sharpness:

La distanțe scurte față de subiect bokeh-ul (partea care nu este în focus) este foarte cremos, cu adevărat plăcut. La semidistanță însă, în anumite situații, background-ul poate distrage. Asta este una din diferențele față de Otus, unde Zeiss-ul excelează – la orice distanță față de subiect va face cremă – și în spate și în față.

Totuși majoritatea cadrelor vor fi de la relativ mică distanță, în cazul portretelor cu DOF mic. Ceea ce înseamnă că Sigma va face față cu succes.

de aproape:

de la depărtare:

Aberații cromatice

50mm f/1.4 Art nu este un obiectiv apocromat. Știm asta pentru că Sigma botează cu APO obiectivele apocromate. Dar tot de la ei știm că pentru ca un obiectiv să fie apocromat trebuie să aibă cel puțin un element FLD, ELD sau SLD. 50mm Art are trei elemente SLD (Special Low Dispersion), după cum se vede în diagramă și acestea joacă un rol foarte însemnat în eliminarea aberațiilor cromatice. Pentru că, așa cum se vede și în imaginea exemplu, ele sunt aproape inexistente. Sunt două feluri de aberații cromatice principale – laterale și longitudinale. Cele laterale se referă la aberațiile în zona de focus și cele longitudinale (așa numitul bokeh fringing) în zona în afara DOF-ului. În imaginea exemplu focusul a fost pe farul stâng al mașinii și după cum se vede sunt destule zone de contrast foarte puternic, pe bara cromată, capacul roții, etc. Există o foarte ușoară urmă de magenta pe partea din față a bării autoturismului, doar la f/1.4. De la f/2 în sus aberațiile sunt eliminate complet.

Desigur că pot exista situații în care uneori pot apărea aberații ceva mai vizibile decât am reușit eu să produc. Eu încă nu am întâlnit. Dar pentru un obiectiv pe care nu scrie APO, Sigma 50mm f/1.4 Art se comportă exemplar, mai bine decât orice am văzut până acum.

 Autofocus

Elefantul din cameră, călcâiul lui Ahile pentru Sigma, oaia neagră, în fine – cum vreți să-i spuneți. Sigma nu are o istorie bună în ce privește autofocusul. 50mm Art dispune de ultima variantă de HSM (Hypersonic Motor) care este, ca întotdeauna, extrem de rapid. Dar este fiabil?

Au existat nenumărate plângeri referitoare la inconsistența sistemului de focus de la Sigma și sincer, nu știu de ce o asemenea companie de succes nu a reușit să pună la punct până acum un sistem pe care să te poți baza, pe obiectivele lor, excelente altfel.

Am încercat trei obiective. Primele două făceau back focus la distanțe oarecum apropiate, al doilea făcea și focus corect… în funcție de karma probabil. Însă al treilea obiectiv a fost excelent. De fiecare dată făcea focus fără greșeală. Testat și de pe trepied, pe chart și din mână și focus tracking, tot. Cu alte cuvinte – testați obiectivul. Veți găsi cu siguranță unul care să funcționeze ireproșabil, cum am găsit eu.

Sigma vinde de asemenea un USB dock, care am înțeles că permite ajustarea sistemului de focus la diverse distanțe al unor obiective (cel în discuție este printre ele). Nu am nevoie de dock-ul respectiv și sper să nu am niciodată.

De asemenea, F64 oferă servicii de calibrare pentru obiectivele Sigma. Am beneficiat și eu în trecut de așa ceva și și-a făcut treaba.

Vignetare

Evident, ne așteptăm la așa ceva de la un obiectiv rapid și Sigma 50mm f/1.4 Art are partea lui de probleme aici. Trebuie notat însă că vignetting-ul este mai mic decât la Zeiss Otus 55mm f/1.4. Și este rezolvat de la f/2 în sus.

Gama ”de jos” de obiective 50mm f/1.4 prezintă o lipsă de contrast la aperturi mari (pe lângă softness-ul inerent). Sigma 50mm f/1.4 Art nu are această problemă. Chiar de la f/1.4 contrastul este puternic și culorile sunt vii. De asemenea, tonurile sunt foarte plăcut saturate, cu nuanțe naturale.

Aș spune zero. Este un medium tele, așa încât fotografia de arhitectură nu va fi printre principalele utilizări. Oricum, în cazul fotografiei de stradă de exemplu, cu cadre ceva mai largi, obiectivele care prezintă distorsiuni vor fi problematice. Sigma 50mm f/1.4 Art nu este unul din ele. Este foarte simplu de verificat, în Lightroom sau în ACR, activați lens correction și în afară de eliminarea vignetting-ului (dacă e cazul) nu veți observa altceva.

Experiența în utilizare

După cum am spus, Sigma 50mm f/1.4 este un obiectiv mare și greu. Pe un body full frame este destul de ok balansat, dar pe un body cu senzor APS-C înclinarea în față va fi foarte observabilă. A propos de APS-C, acolo acest 50mm devine un 85mm real, ceea ce îl face perfect pentru portrete. Lungimea focală îl face foarte versatil, atât în studio, cât și în natură sau la fotografia de eveniment. Distanța minimă de focus îl recomandă de asemenea în fotografia de produs. Focusul este extrem de rapid și (în cazul meu) foarte corect.

Concluzie:

Răspunsul Sigma la provocarea lansată de Zeiss Otus este unul pe măsură. Aș spune că Sigma este cam 90-95% din ce este Otus și asta la un preț mult mai mic și având avantajul autofocusului. Dacă vă doriți un obiectiv fix rapid și dacă bugetul vă permite să ieșiți din categoria ”de duzină” a vechilor obiective 50mm cu multele lor probleme optice, atunci Sigma 50mm f/1.4 Art este primul pe care trebuie să-l luați în considerare. Pentru că veți putea să vă explorați întregul potențial creativ fără grija limitărilor echipamentului.

Un articol și fotografii de: Cătălin Petolea

Notă:

Testele au fost făcute de pe trepied, cu lumină constantă, cu declanșator cu fir. Focusul în cazul exemplelor sharpness s-a făcut cu live view. Toate imaginile crop 100% sunt direct din aparat, RAW convertit în jpeg cu Lightroom. Fotografiile exemplu sunt corectate ca și contrast și luminozitate.

[products ids=125010091,125010092,2304313,125003846,101903,10406371]