Interviu cu Liviu Marghidan, director de imagine la California Dreamin’
F64- 7minutes read
“Portretul luptătorului la tinereţe”, “Amintiri din Epoca de Aur” 1 si 2, “Medalia de onoare”, “California Dreamin’ (Nesfârşit)”, “Marilena de la P7” şi o serie de scurtmetraje, toate fac parte din portofoliul video semnat Liviu Marghidan.
Liviu Marghidan va susţine o prezentare, pe data de 24 martie începând cu ora 19:00, dar am vrut să îl iscodim un pic înainte pentru a lega o prietenie virtuală cu acesta şi pentru câteva gânduri ce condimentează experienţa unui director de imagine.
Interviu cu Liviu Marghidan, director de imagine
Liviu, care a fost momentul decisiv care te-a indreptat catre lumea filmului?
Momentul decisiv? Greu de spus pentru că nu a fost un moment în sine. În anii ’90 eram student la Geofizică în Universitate. Cred că anii aceea au fost cei mai frumoşi ani de studenţie care există. Pe mine Revoluţia m-a prins în anul 1, Liga studenţilor era extrem de puternică, nu va puteţi închipui cât de mult absentam. Timpul ăsta liber am început să-l petrecem în Cinematecă. Nu de alta dar nu aveam unde în altă parte. Am fost coleg de grupă la geofizică cu Cătălin Mitulescu care era cumva injectat cu drogul ăsta. Tot atunci am început să frecventez un cenaclu de film ţinut de Ion Carmazan. Timpul ne-a adus împreună, am filmat un film al dânsului. Am cochetat apoi cu televiziunea, mai întâi la una pe cablu iar mai apoi la TVR unde am făcut de toate, de la ştiri la reportaj şi film documentar. Debutul meu in cinema se datorează lui Petre Nastase, regizor cu care la vremea aceea făceam o mulţime de videoclipuri. Primul film, Aventurile zilei. A urmat apoi confirmarea mea ca operator cu filmul lui Cristi Nemescu, California Dreamin’, film premiat la Cannes cu Un certain regard.
Am trecut succint peste anii de început pentru a demonstra ca nu a fost un clic ci mai degraba un întreg preludiu cu cinematografia.
O experienţă inedita de pe platourile de filmare?
Din păcate nu mă pot opri doar la o experienţă. Sunt multe poveşti care circulă în breaslă. Prima la nivel anecdotic: filmam cu Cristi Nemescu o mică bijuterie, un film foarte drag mie, Marilena din P7. Filmul spune povestea câtorva baieţi şi a prostituatelor din imediata vecinătate a ghetoului în care trăiau. La un moment dat se filma o secvenţă cu prostituatele pe stradă. Lumea.. strânsă ca la urs. Din mulţime iese un ţigan simpatic cu tot ce trebuie, era din film cu lanţ de aur, trening, vine direct la mine şi mă întreabă cât face o fată. Eu încep diplomat să-i explic că fetele sunt actriţe că joacă un rol si nu sunt prostituate. El pare că înţelege dar mă tot întreba obsesiv: am înţeles că nu sunt curve dar cât face aia? Inedit? Nu ştiu, dar astea erau regulile în ghetoul din spatele Pieţei Rahova.
Schimb registrul şi spun că nu există zi de filmare care sa nu aibă ceva inedit. De la întâlnirea cu marii actori, regizori până la frumuseţea locaţiilor şi happeningul în sine. Cum credeţi că este o zi-12ore lângă Domnul Rebengiuc? Dar lângă Marcel Iureş?
Din echipa cărui film internaţional ţi-ar fi plăcut să faci parte?
Am multe filme străine care îmi plac şi pe care mi-ar fi plăcut să le filmez: Fight Club, Black Hawk Down, Salvaţi soldatul Ryan, Legendele toamnei, Butch Cassidy and the Sundance Kid. Totuşi simt că aparţin tărâmului mioritic şi-mi place de mor activitatea mea.
O producţie românească ce te-a marcat profesional?
Aş menţiona mai multe. În şcoală studiam Moromeţii, Pădurea spânzuraţilor şi filmele mentorului nostru Calin Ghibu – îndrumătorul de an: Moara lui Califar, Glissando.
Dintre filmele făcute de mine aş menţiona filmul lui Constantin Popescu – Portretul luptătorului la tinereţe. Pot spune că m-a impresionat devotamentul actorilor si al echipei pe subiectul dat. Este un film cu care eu am luat cele mai multe premii de imagine: Gopo, Best, filmul la care eu am dat curs câtorva obsesii vizuale: am iluminat doar cu flacăra de foc, indiferent de focala folosită am filmat din mana.
Un îndemn pentru aspiranţi?
Îndemnul meu către aspiranţi este să profite de tehnica cea nouă care a facut extrem de accesibilă cinematografia. Dispariţia erei peliculei are un impact extraordinar. In acest moment oricine are mesaj poate fi creator de cinema. Costurile s-au redus extrem de mult. Stresul ca nu vezi ce filmezi, că ai surprize după developare nu mai există. Tehnic e infinit mai uşor şi mai ieftin.
Sfatul meu către aspiranţi este să aibă curaj şi să facă film, să-l arate, să facă palmares şi de ce nu, să intre in breaslă.
Care este următoarea provocare pentru Liviu Marghidan? Ce urmează după video?
La începutul interviului îl menţionam pe colegul meu de geofizică, Cătălin Mitulescu. Am filmat cu el in tinereţe, înainte de facultatea de film, după care drumurile ni s-au despărţit. Anul acesta intentionăm să refacem echipa şi să filmăm împreună.
Am confirmat pentru începutul lunii mai un scurtmetraj cu Constantin Popescu, scris de Alina Apostu si produs de Hi Film.
Am şi două proiecte personale. Primul este o emisiune tv, un soi de documentar, o altfel de Românie vazută şi filmată din motocicletă.
Cel de-al doilea proiect personal este în parteneriat cu F64, un curs de imagine film.
Cursul se adresează pasionaţilor de fotografie şi în general de imagine, care vor sa transceadă la lumea filmului profesionist.
Te aşteptăm să-l cunoşti pe Liviu Marghidan pe data de 24 martie începând cu ora 19:00, la spaţiul expoziţional al magazinului F64! Mai multe detalii aici!
