Fuji X-M1 – sa facem cunostinta

Trebuie sa recunosc! Imi plac fotografiile in culori saturate, cu contraste puternice si detalii bine definite. Inca de la primul contact cu FujiFilm, si nu ma refer acum digital, mi-au placut culorile din fotografiile realizate cu filmele acestui producator mai mult decat orice.

Au trecut anii, a venit era digitala si am avut “norocul” sa “ma joc” cu Fujifilm S3 Pro-ul fratelui meu, un monstru de aparat in ceea ce priveste dinamica expunerii cu al sau SuperCCD SR (practic doi senzori intr-unul). Apoi in concediile in familie ne-am bucurat cu totii de amintiri “colorate” realizate cu un super-zoom S5700 (premiat de EISA cu European Zoom camera 2006-07).

Si au mai trecut niste ani si o buna bucata de timp nu prea am mai stiut nimic de Fuji si ale sale camere digitale, pana cand am fost luat prin surprindere de X-Pro 1, camera high-end cu o gramada de inovatii tehnice si laude din partea site-urilor de specialitate si ale comunitatilor de fotografi. Desi mi-a placut ideea de retro si high-end, cumva pretul mare si obiectivele pe montura noua nu m-au convins asa ca am mai asteptat putin.

Si iata, a 3-a in seria X mirrorless, vine o noua camera: FujiFilm X-M1.

Un aparat cu stil, destul de prietenos cu cei aflati la inceput, dar si suficient de “dotat” pentru a satisface si un utilizator mai avansat.

Specificatii

Asa cum a facut-o si cu modelele anterioare din seria X, Fuji nu putea dezamagi cu acest nou aparat, chiar daca este unul din clasa entry. Astfel, “tolba” de dotari este destul de cuprinzatoare:

• 16MP X-Trans CMOS APS-C sensor
• EXR Processor II
• ISO 200-6400; L (100), H (12800) and H (ISO 25,600)
• Rafala pana la 5.6 fps
• 1920 x 1080 FullHD @ 30 fps cu sunet stereo
• Ecran cu 920k puncte de 3″ LCD – ce se inclina 120° in sus si 80° in jos Wi-Fi integrat pentru transfer catre smartphone, tableta sau PC

Din pacate lipseste complet din peisaj vizorul fie el optic sau electronic precum si orice posibilitate de a conecta unul extern (pe patina de blit). Ce inseamna totusi senzor APS-C intr-un mirroless? Cum am mai spus: megapixelii nu conteaza atat de mult cat dimensiunea fizica a senzorului. Un senzor mare oferta multe avantaje dintre care as enumera performanta in lumina slaba si la valori ISO mari, camp de profunzime redus si deci separatie buna fata de fundal a subiectului. Pe langa toate acestea, senzorul X-Trans CMOS nu vine cu un filtru low-pass, ceea ce inseamna imagini mult mai clare fara probleme de Moire, spune producatorul, datorita noii matrici de receptori din senzor.

Va spuneam mai la inceput despre minunatele culori oferite de filmele Fuji. Anii de experienta in acest domeniu al Fuji isi spun cuvantul. Culorile oferite de X-M1 in JPEG-urile produse direct de aparat sunt incredibile. Am tras si RAW (fiserele raw ale Fuji au extensia .RAF) dar sub nici o forma procesarea acestora nu mi s-a parut ca se apropie de calitatea JPEG-ului iesit direct din aparat. Cireasa de pe tort sunt cele 5 moduri ce simuleaza filmele argentice:

• Provia – modul standard ce ofera culori naturale si contraste excelente
• Velvia – modul meu preferat cu culori saturate si verde-crud superb Astia – perfect pentru portrete cu un ton al pielii perfect echilibrat
• Sepia – imagini retro
• B&W – contraste puternice in alb negru

Balansul de alb este punct-ochit, punct-lovit si expunerea este perfecta. Rar am avut nevoie de compensarea expunerii in toata perioada cat am avut in teste micutul X-M1.

Apropos de compensarea expunerii, aceasta se face instantaneu cu ajutorul rotitei de sus aflata imediat la indemana degetului mare. Usurinta aceasta este totusi si una dintre bilele negre ale aparatului deoarece nu o singura data m-am trezit cu compensarea expunerii modificata involuntar spre valori negative sau pozitive.

Direct din fabrica, aparatul vine “setat” cu selectorul pe modul SR+ (scene recognition plus) ce detecteaza automat scena fotografiata cu o acuratete ce m-a lasat cu gura cascata. Ce credeti ca a detectat in poza de mai jos?

 

Pe bicicleta, doar cu aparatul pe dupa gat si umar, am facut o tura in ultimele zile de Bucuresti liber de trafic. Aparatul impreuna cu noul obiectiv de kit, un placut si “neobisnuit” 16-50 f/3.5-5.6 (si spun neobisnuit doar din punct de vedere al focalei, pentru ca de obicei obiectivele de kit incep de la 18 mm) aproape ca nu le-am simtit im plimbarea mea. Pe ici pe colo, opream bicicleta doar cat sa declansez rapid 1-2 cadre.

In soarele puternic al dupa-amiezii, apasarea prelungita a butonului Q de pe aparat activeaza modul “lights up” al LCD-ului, fapt ce permite o mai buna vizualizare a imaginii in lumina puternica. Totusi, aici s-a simtit acut lipsa unui vizor fie el si electronic.

Tot in plimbarea mea am descoperit si cat de utila este functia “Film simulation braket”. Practic, daca nu esti hotarat ce “look” vrei sa oferi imaginilor realizate, sau nu stii ce s-ar potrivi mai bine, poti activa aceasta functie si la o singura declansare, aparatul “developeaza” automat 3 imagini simuland efectele dorite (setabile in meniu). Eu am pus ca braket Provia, Velvia si Astia. Desi diferentele sunt subtile, per total imaginea se schimba in moduri placute.

Pe selectorul de moduri intalnesti si pozitia ADV (advanced) ce permite accesul la cateva efecte interesante, intalnite in prezent in mai toate aparatele entry.
M-am jucat si eu cu cateva dintre ele, si am apreciat si functia “multiple exposure” ce permite realizarea si suprapunerea unor cadre unul peste celalalt precum se intampla “pe vremuri” cand nu trageai filmul si expuneai de doua ori aceeasi pozitie. Posibilitatile creative sunt multiple, doar ca eu in momentul acela nu eram in cea mai buna pasa, asa ca am realizat un cadru doar de “demo”.

Cel mai rau este ca si daca nu obtine focusul, daca nu astepti confirmarea auditiva de obtinere a focusului si apesi declansatorul pana la cap (si este mult prea sensibil), aparatul declanseaza obtinand imagini inutilizabile. Concluzia este, asa cum e de asteptat pentru sistemul bazat pe detectie de contrast, in situatii de contrast minim, cum e la apus si rasarit, sunt mari sansele sa ai probleme de focalizare. In rest, aparatul se comporta exemplar.

La fel si sitemul de stabilizare a imaginii integrat in obiectivul de kit, ce permite lucrul “din mana” in multe situatii, altfel imposibile.

Dinamica excelenta si expunere minunata direct din modul SR+ 

Focalizare fara probleme in conditii de contrast puternic

Ecranul rabatabil permite realizarea cadrelor de la nivelul braului fara a atrage atentia asupra ta

Culori Velvia “in actiune”

Mici stropi purtati de vant, dau de gol diafragma din 7 lamele a obiectivului

Dovada ca eram cu bicicleta

Intrare de zile mari la Biblioteca

Imaginile realizate seara, cu valori ISO mari si foarte mari sunt demne de orice dSLR din seria avansata. Asa cum ziceam, aparatul nu a avut probleme cu focalizarea in lumina de concert. In descrierea imaginilor de mai jos sunt trecute valorile ISO la care au fost realizate. 

Pe langa stabilizarea interna, Cosmin a mai folosit si un Steady de la Wondlan precum acesta. Mai potrivit pentru X-M1 era modelul mai mic de la acelasi producator, dar cum eu l-am ales inainte de plecare, in necunostinta de cauza, am luat modelul pentru camere mai mari, ceea ce teoretic a facut echilibrarea sistemului un pic mai grea. Spun teoretic pentru ca echilibrarea se face foarte usor, doar regland 2 suruburi micrometrice si lasand gravitatia sa isi faca treaba.

 

Inapoi pe mainile mele tremurande de dupa urcarea spre Omu prin Valea Alba, pe unde ai nevoie si de maini si de picioare, (lipsa de excercitiu si sedentarismul spunandu-si cuvantul), aparatul a mai inregistrat cateva cadre cu peisajul ce ni se desfasura in fata ochilor. Am pus pe el si un filtru gradual ND8 de la Cokin, inelul de 58 mm fiind necesar in cazul obiectivului de kit al lui Fuji X-M1.

Dimineata urmatoare, la rasarit, desi m-am trezit si am iesit afara din cabana, rapus de bataturi si febra musculara am cedat in fata minunatiei ce se desfasura in fata ochilor si l-am lasat pe Cosmin sa filmeze rasaritul. A facut si cateva fotografii asa cum l-am rugat, pe care le regasiti in galeria de mai jos cu numele lui in descriere.

Inainte de a incheia povestea cu chinul de pe Vf. Omu, care s-a concretizat cu o coborare cu telecabina de la Babele, pentru ca intre timp cedase si un genunchi, trebuie sa va spun ca am avut doua baterii la mine (una originala venita cu aparatul si una replace identica cu cea folosita in X-Pro1), insa nu a fost cazul sa le folosesc pe ambele, fiindu-mi suficient un plin pentru a realiza peste 12 GB de poze si filme. Tinand cont ca nu exista viewfinder, deci LCD-ul este tot timpul aprins, este de apreciat autonomia extinsa.

Tot echipamentul plus bagajul meu de haine, de-ale gurii si apa, au incaput intr-un rucsac Tamrac 5789 Evolution 9, suficient de incapator pentru o tura de acest gen. Am apreciat accesul extrem de facil si compartimentarea foarte buna, dar am totusi o mica remarca mai putin placuta si anume “bretelele” rucsacului fiind un pic prea inguste, ceea ce la o purtare mai indelungata si cu rucsacul plin poate deveni deranjant. Iata mai jos un clip de prezentare a rucsacului.

La final

Trebuie mentionat ca aparatul include un modul WiFi ce permite conectarea rapida la un telefon mobil sau tableta sau chiar PC pentru transferul fotografiilor realizate, dar si pentru a-si salva coordonatele GPS obtinute de catre telefoanele dotate cu acest sistem. Practic este necesara doar instalarea aplicatiei dedicate (si gratuite) de la Fuji pe telefonul sau tableta fie ele cu sistem de operare iOS sau Android si apoi prin simpla apasare a butonului de WiFi atunci cand vizualizezi o poza, aceasta este trimisa pe dispozitivul conectat la aparat.