Aurora Boreala
Acum vreo 24 de ani, decupam desene și fotografii ale Aurorei Boreale și le lipeam într-un caiet de însemnări astronomice. Erau imagini alb-negru, dar, citind povestea atașată lor, îmi imaginam perdelele verzi unduindu-se deasupra capului. După o vreme, m-am apucat de astrofotografie. Am fotografiat galaxii, nebuloase, roiuri stelare, comete, eclipse, planete, meteori, ocultații, tranzite ș.a.m.d. Într-un cuvânt, am fotografiat cam tot ce se poate întâmpla pe cer. Însă, Aurora Boreală lipsea de pe listă. Anul acesta, lista s-a completat.
Pentru observarea și fotografierea fenomenului, am ales Insulele Lofoten, aflate în Nord-Estul Norvegiei, la câteva grade Nord de Cercul Polar. Deși se află în zona de climă arctică, Insulele Lofoten prezintă cea mai mare anomalie termică pozitivă corelată cu latitudinea. Astfel, datorită Gulf Stream-ului, în tot timpul anului, în Lofoten, clima e blândă. Pe parcursul excursiei, temperatura nu a scăzut sub -3 grade Celsius. Vreme de tricou, nu alta! Arhipelagul Lofoten se află sub Ovalul Auroral Nordic. Ovalul ăsta e un fel de centură ce înconjoară Polul Nord Magnetic al Pământului. Dacă te afli sub el, șansele de a vedea Aurora cresc considerabil. Am fost la vânătoare de Auroră în luna martie, în preajma echinocțiului de primăvară, pentru că, statistic, activitatea e mai intensă în această perioadă. Și am avut noroc. De fapt, m-am pregătit temeinic, înainte.
F64 și Canon România au fost alături de mine în tentativa de a fotografia Aurora Boreală. Am avut cu mine un corp Canon EOS 5D Mark III, două corpuri Canon EOS 6D și mai multe obiective: Canon EF 16-35mm f/2.8L II USM, Canon EF 17-40mm f/4L USM, Canon EF 70-200mm f/2.8L IS II USM, Canon EF 50mm f/1.4. Pentru că e greu să fotografiezi cerul nocturn “din mână”, am luat cu mine și două trepiede: unul compus din picioare Giottos MT9360 Professional și cap Slik SBH-200DQ și unul compus din picioare Giottos MT9370 Professional și cap Manfrotto 808RC4. Un alt accesoriu util astrofotografului este declanșatorul cu fir, așa că am avut mai multe asemenea dispozitive de tip Micnova MQ-TC1 și Canon RS-80N3. Trusa a fost completată de mai multe încălzitoare pentru obiective (nu le-am folosit, datorita atmosferei uscate), de briceagul elvețian și de o unealtă multifuncțională care se transformă în orice îți trece prin cap. Aveți grijă cum vă faceți bagajul când plecați să fotografiați în locuri mai greu accesibile. E suficient să uitați o mufă adaptoare.
Nu o să vă povestesc foarte multe despre experiența turistică din Lofoten. Pentru asta, vă invit să citiți doipeglob.ro. Vă spun doar că e cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată. Lofoten pur și simplu te fascinează. Te fascinează prin modul în care se schimbă totul, de la oră la oră sau chiar mai repede. Acum plouă, imediat apare Soarele, apoi totul e învăluit într-o ceață lăptoasă și nu mai vezi la 50 de metri, după care începe să ningă calm, vântul începe să bată, totul se tranformă într-o strașnică furtună de zăpadă care se termină la fel de repede cum a început.
Poate sunteți toți familiari cu termenul artistic “ora albastră”. Numai că, în Lofoten, avem câte o oră pentru fiecare culoare din spectru. Cu mai bine de o oră înainte de răsărit, totul are o culoare albastră, rece. Nimic nu se mișcă. Apoi, imediat înaintea răsăritului, peisajul capătă o nuanță verzui, aproape ireală. Pescărușii încep să țipe. Cerul estic explodează în nuanțe de portocaliu și galben. Vestul rămâne, încă, albastru. Soarele iese din mare, stâncile devin aproape roșii, iar norii… Ei bine, norii au ce culoare vor ei. Pe parcursul zilei, ne putem aștepta la un cer de un albastru dureros pentru ochi, dacă e senin, sau la albul ceții și gri-ul norilor de furtună, în caz de vreme mai puțin prietenoasă. Spre apus, înainte ca Soarele să se scufunde în mare, cerul devine roz iar, apoi, violet. Și din nou albastru glacial. Soarele a apus, dar reprezentația lui nu s-a încheiat. Cerul e împânzit de stele. Stele pe care nu le vom vizita niciodată. Însă, o stea foarte familiară nouă își face apariția. Numai că sub altă formă. Dintr-o dată, o pată luminoasă, verde, apare pe cerul nordic. La câteva zile după ce au fost expulzate de Soare, particule subatomice, încărcate electric, interacționează cu atmosfera terestră și dau naștere Aurorei Boreale. Aurora devine din ce în ce mai puternică, dispare, apare din nou. Iar dispare. Pentru câteva secunde sau minute, acoperă mai bine de jumătate de cer. (În nopțile cu activitate foarte intensă, poate acoperi chiar tot cerul.) Uneori, ai impresia că nu vrei să mai faci nimic. Nu vrei să mai apeși pe declanșator, nu vrei să mai vorbești, nu vrei să mai clipești. Vrei doar să vezi cum se transformă totul.
Am fotografiat Aurora Boreală în trei nopți. Cu prima ocazie, a avut activitate relativ constantă pe tot parcursul nopții, cu o intensificare excepțională, timp de un sfert de oră. Sau poate au fost cinci minute. Sau numai trei minute. Cert e că mai bine de jumătate de cer era înverzit de la dansul Aurorei. După ce activitatea s-a mai domolit, Aurora s-a arătat și în alb, violet și roșu. O concluzie am tras: fotografiile și timelapse-urile fac o mare nedreptate acestui fenomen. Trebuie văzut. Te transformă. E cea mai frumoasă manifestare a naturii la care am asistat vreodată. Ca locație pentru fotografiere, am ales podul ce leagă insulele Hamnøy și Havnøy. A doua noapte, spectacolul a fost mai timid, dar suficient de impresionant. Studiind prognozele meteo, am crezut că astea vor fi singurele nopți cu Auroră. M-am înșelat, din fericire. Cu două seri înainte de plecare, uitându-mă la intensitatea Ovalului Auroral, am zis să-mi încerc norocul, deși afară era înnorat. Dintr-o dată, s-a înseninat și, pentru aproximativ o oră, am admirat și fotografiat, din nou, Aurora. Timp de vreo 30-40 de secunde, am văzut cea mai frumoasă Auroră din toată perioada cât am stat în Lofoten. Am văzut Aurora exact așa cum mi-o imaginam când lipeam desenele în caiet. De data asta, am fotografiat din spatele casei de pescuit în care am locuit, iar explozia de foarte scurtă durată a Aurorei nu mi-a permis să mă deplasez într-un loc de unde să obțin o compoziție mai plăcută ochiului. În toate nopțile, am achiziționat mii de cadre care se vor concretiza într-un timelapse. Dar, pentru asta, va trebui să mai aveți puțină răbdare.
În esență, fotografierea Aurorei nu e cel mai dificil lucru pe care îl poate face un fotograf. E nevoie de un obiectiv superangular sau fisheye cât mai luminos și de o cameră cu performanțe bune la ISO ridicat. Aceste caracteristici ale echipamentului foto sunt necesare pentru că Aurora acoperă suprafețe vaste de cer, iar mișcarea ei e destul de rapidă. Astfel, vom avea nevoie de timpi de expunere relativ scurți pentru a nu obține imagini foarte mișcate. Acestea sunt considerentele care m-au făcut să aleg echipamentul de mai sus. Camerele Canon au oferit, întotdeauna, un nivel foarte scăzut al zgomotului la sensibilitate mare, iar cele două folosite de mine îmi plac în mod deosebit, din acest punct de vedere. Sunt camerele pe care i le-aș recomanda oricui vrea sa facă astrofotografie scenică de înalt nivel. Pe timpul nopții, am lucrat la ISO 1600-6400 și sunt extrem de mulțumit de rezultatele obținute. Deși au lucrat în condiții vitrege (am fotografiat pentru timelapse și în plină furtună de zăpadă), camerele s-au comportat exemplar. Foarte utilă a fost și nivela cu bulă, prezentă pe ambele trepiede utilizate. Să nu uităm că avem nevoie de o linie a orizontului paralelă cu marginea cadrului, în majoritatea fotografiilor de peisaj.
Dacă vreți să fotografiați Aurora, pe lângă echipament, mai aveți nevoie și de puțină pregătire în prealabil. Urmăriți activitatea Soarelui, precum și intensitatea Ovalului Auroral. Pentru asta, vă recomand să citiți informațiile updatate în timp real de pe spaceweather.com.
6D-urile au fost dotate și cu receptor GPS, astfel că am reusit să fac o hartă cu locurile în care am fotografiat în Lofoten. Opțiunea poate fi foarte utilă fotografilor de călătorie, precum și fotografului amator aflat în vacanță. Mi s-a părut foarte interesant că Lightroom poate face o sortare după coordonate geografice, lucru ce vine în ajutor la arhivarea imaginilor.
Mai multe cuvinte nu-și au sensul. Vă aștept la Cursul de astrofotografie, susținut împreună cu F64. Următoarea ediție va avea loc sâmbătă, 20 aprilie. Începând cu acest curs, vom discuta în detaliu și despre fotografierea Aurorelor.
Iar, în încheiere, vă urez să vedeți, măcar o dată în viață, Aurora. Cer senin!
Echipament utilizat:
[products ids=1047484,1051663,2303810,101904,65809131,101903,2304341,1043938,203657,50607864,101827]
3 Comments
[…] Dacă vreți să aflași mai multe despre cum se produc Aurorele Boreale, acum ceva vreme, am scris un articol despre asta pe Jurnal Cosmic. Iar pe blog-ul F64, am publicat un articol despre fotografierea Aurorei. […]
[…] Dacă vreți să aflași mai multe despre cum se produc Aurorele Boreale, acum ceva vreme, am scris un articol despre asta pe Jurnal Cosmic. Iar pe blog-ul F64, am publicat un articol despre fotografierea Aurorei. […]
Multumim!