Salutare si bine v-am regasit la un nou blitz-review. Astazi mi-a captat atentia un Sony Nex F3; in special pentru ca nu-mi dau seama ce cauta o astfel de camera in line-up-ul actual al Sony.
Anul trecut au lansat Nex 3, Nex 5n si NEX 7, iar acum la Photokina se zvoneste un Nex 5R si un Nex 6. Toate cele mentionate mai sus sunt niste piese care au revolutionat segmentul mirrorless datorita sezorului APS-C (1.5x crop) cu care aproape si-au spulberat concurenta. Nex 5n (un reissue al Nex 5) a fost declarat “mirroless high-iso king” cu ai lui 16mpx mai “curati” decat un spital de la Viena. Nex 7 a intrat pe piata “compactelor” de 24mpx cu o ergonomie si uzabilitate iesite din comun pentru segmentul lor, iar Nex 3-ul a incercat sa tina pasul cu vanzarile datorita pretului de achizitie competitiv.
Bun … si unde se incadreaza F3-ul pe langa “jucariile” mentionate mai sus? De fapt asta am incercat sa descopar in cele 3 zile de test, iar articolul de fata sper sa va faca ceva mai familiari cu acest body.
Disclaimer: Analiza aparatului s-a facut avand in vedere targetul de piata al celor de la Sony, astfel ca voi incerca sa evit capcana pixelpeeing-ului, dar totusi voi presara picanterii pentru fotografii care-si doresc un body de back-up.
1. Curba de invatare
In facultate se punea accentul pe maxima lui Mies (nr. van der Rohe) “less is more” si oricat am incercat sa ma obisnuiesc cu sistemu simplu pe care l-au gandit cei de la Sony, m-am lovit permanent de aceeasi problema spinoasa: pe afara vopsit gardul si inauntru, leopardul. Body-ul incearca sa faca totul cu 3 butoane fizice (menu, custom si iso) + o rotita cu 4 alte puncte prestabilite pentru “display, exposure compensation si drive mode” si flash. Spre deosebire de Nex 5n ecranul nu este tactil, deci chiar trebuie sa va descurcati cu setarile prestabilite de cei de la Sony. Nu am reusit sa le customizez in cele 3 zile cat l-am avut la dispozitie. Daca cineva care a citit manualul are informatii despre acest lucru, este rugat sa le scrie in sectiunea de comentarii.
“Barbatii adevarati nu citesc manualul!” (si din ce-am observat, 80-90% din noii utilizatori nu au rabdare sa faca asta, implicit intuitivitatea sistemului va fi pusa la incercare foarte obiectiv.
Mi-a trebuit o zi sa ma obisnuiesc cu ideea ca modurile M/A/P/S trebuiesc schimbate din meniu. Acelasi lucru il pot spune si despre setarile calitatii imaginii. (RAW vs jpeg)
In general modificarile pentru setari de baza sunt putin contrainuitive, iar asta va impinge posesorul sa treaca in modul “verde” sau chiar “portocaliu” (un verde inteligent)
Deasemenea pentru celelalte moduri (panorama, panorama 3d si steady shot) trebuie parcurs acelasi traseu (Menu -> shoot mode -> select mode) si stim cu totii ca aceste moduri sunt situationale deci trebuie facut acest traseu de 2 ori pentru a schimba inapoi pe Auto sau Aperture priority (cele mai des folosite moduri in lumea fotografica)
Peste asta anumite elemente adanc ascunse in meniu devin active (modificabile) doar in momentul in care este activ modul (MAPS, pano, etc) pentru care au fost ele gandite. Chestia asta este foarte enervanta pentru cineva care a mai folosit un aparat foto pana acum, caci in loc sa setez totul in 5 minute, a trebuit sa trec prin aceleasi meniuri de 5 ori pentru diferitele moduri care ma interesau.
Totusi, dupa prima zi de frecat aparatul pe toate partile, degetele s-au obisnuit cu ideea si lucrurile au mers mai usor.
Aparatul este ceva mai mare decat un Nex 5n si se apropie de dimensiunea unui Nex 7. Pentru cei cu lopeti in loc de palme, asta e un lucru bun, dar sunt momente in care inelarul si degetul mic nu sunt antrenate in nicio miscare.

2. Ecranul rabatabil.
Spre deosebire de celelalte ecrane rabatabilea, cel de la Nex F3 a fost gandit si pentru autoportrete.Personal, nu am fost convins niciodata de utilitatea unui ecran rabatabil, dar in cazul in care viitorul posesor de F3 este fost utilizator de SLR sau TLR, atunci nu-si va putea imagina cum a trait pana acum fara aceast beneficiu. Evident, nu ma refer la intoarcerea lui la 180 grade pentru imortalizarea unui autoportret ci la folosirea lui pentru a obtine “The trunk look” a lui Tarrantino sau doar pentru a nu atrage atentia atat de tare asupra lui. Oricum aparatul este mic si nu te baga nimeni in seama dar totusi este un plus pentru a obtine cadre sensibile cu un minim de deranj.
Dar, ca la aproape orice LCD de pe piata la ora actuala, m-am lovit de problema cu soarele. Daca vrei sa faci poze in timpul zilei, iti va fi aproape imposibil. (de manual focus nici nu mai vorbim)
Dar, fiindca tot vorbeam despre soare si manual focus: pe langa blitz-ul incorporat, F3-ul vine cu un contact pentru viewfinder electronic. Daca EVF-ul nu ar avea un pret cat greutatea lui in Rhodiu, poate ca l-as recomanda. E chiar bun, dar pretul strica distractia.
Recomand EVF-ul si pentru ca faciliteaza manual focusul pe un aparat de tipul asta si pentru a utiliza aparatul in soare puternic. Functia de Focus Peaking (aprinderea pixelilor “pixelilor in focus” se face acum cu galben, spre deosebire de rosu (Nex 5n). Din punctul meu de vedere este o varianta mai usor de sesizat.
3. Autofocus
Lucrul care mi-a dat cele mai mari batai de cap. In paralel cu acest aparat + 18-55mm am testat si obiectivul 50mm f/1.8 OSS si dintre cele 2, obiectivul de kit focalizeaza mai bine (precis si repede).
Eu sunt obisnuit sa folosesc punctul central de focus (pentru ca este cel mai sensibil) si sa reincadrez. Fac asta cu usurinta si la f/1.4 caci dupa 5 ani de DSLR si mii de rateuri mai tarziu, chiar m-am obisnuit cu diferenta de plan focal si de multe ori compensez pentru asta.
Incercand acelasi lucru pe F3, am observat ca are ceva probleme cu recunoasterea suprafetelor de contrast, iar aceasta problema se accentueaza mai ales la close-focus.
Exemplu real: Nex F3 si 50/1.8
Daca incadrez portret plan american, focalizeaza fara probleme, incet, dar il prinde. Daca incadrez cap si umeri incepe o negociere si o frustrare in incercarea de a-l convinge sa faca focus pe ochi, sau macar pe dinti sau pe cercel caci compensez eu ulterior. Distanta minima de focus este mai mica decat as fi avut nevoie deci e o problema fie cu aparatul fie cu obiectivul. Si, dupa ce-l astepti sa focalizeze, declansezi si-ti dai seama ca ai ratat clarul cu 1-2cm pentru ca te-ai miscat de bucurie ca a focalizat.
Exagerez putin dar astea au fost momentele de frustrare majore “oferite” de acest aparat.Schimbat pe obiectivul de kit, comutat aparatul in modul de Multi AF si combinat cu iAuto, multe dintre aceste situatii dispar ca prin minune, dar odata cu ele pleaca si elementele de modelare ale fotografiei.
4. ISO
Cum ne-am obisnuit de la Nex 5n, F3-ul se descurca foarte bine chiar si la iso 6400. Peste aceasta valoare incep sa apara color-noise-ul, iar calitatea scade simtitor din cauza noise-reduction-ului care nu poate oprit de tot. Pentru rezultate mai bune la ISO ridicat, trageti RAW si reduceti noise-ul ulterior prin post-procesare. Imaginile isi vor pastra claritatea ceva mai bine

 

 

 

 

 

 

5. Video
Sigur nu sunt in masura sa analizez foarte in detalii capabilitatile video asa ca ammlasat grupul sa-si dea cu parerea. Iar concluzia generala a fost ca rezultatele sunt foarte bune dpdv al calitatii filmarii. Imi place ca actionarea butonului de video comuta camera in instant record.
Singurul neajuns pe care l-am gasit a fost faptul ca aparatul nu are o functie de manual focus override. Nu ai nicio sansa sa faci focus manual daca ai inceput filmarea in AF. (iar AF-ul “vaneaza”) Evident, exista modul DMF (direct manual focus), care face exact ce vreau eu, dar pixelii galbeni de la focus peaking sunt deranjanti in cazul unei folosiri prelungite.
Dupa toate detaliile de mai sus, inca nu sunt convins ca F3-ul isi are locul in actualul line-up Sony, pentru ca nu este cu nimic mai bun decat Nex 5n. Spun asta luand in considerare targetul de piata. Marea majoritate a utilizatorilor unui astfel de sistem nu ar face diferenta intre imaginile celor doua aparate. Pana la ISO 3200 fisierele sunt la fel de curate.
Din punct de vedere ergonomic prefer Nex 5n-ul pentru ca este mai mic si are ecran senzitiv tactil. Amandoua vor sta la fel de “confortabil” in mainile mele mari, asa ca aleg varianta care ocupa cel mai mic spatiu in geanta.
Nex 5n declanseaza in rafara pana la 10fps spre deosebire de 3.5 fps ale F3-ului.
Diferenta de pret la ora actuala este foarte putin justificata mai ales ca la momentul scrierii acestui articol Nex 5n-ul se vinde la dublu kit cu 50mm f/1.8 OSS.
Ce mi-a placut:
+bateria (in regim de turist am scos 3 zile din ea si inca mai avea 15%) (imi place ca-mi si arata in procente)
+ecranul rabatabil (aduce putin din feeling-ul de TLR) (e mai putin deranjant pentru subiecti)
+calitatea imaginii (este deja cunoscut ca seria de senzori de pe Nex este foarte buna)
+obiectivul de kit are stabilizare de imagine (deasemenea si 50mm f/1.8 este dotat cu acelasi sistem)
+modurile inteligente au rezultate foarte bune
Ce trebuie imbunatatit pe viitor
– viteza de focus pentru obiectivele mai lungi de 50mm.(50-ul cu OSS mi-a dat ceva batai de cap)
– ergonomia (meniurile sunt cel putin neintuitive si stufoase, iar problema sta in faptul ca multe setari frecvente sunt greu accesibile) (mi-a luat 10 minute sa gasesc modul de masurare al expunerii, acum ca stiu unde e, ajung usor la el, dar pana te prinzi cate straturi sunt … bei cateva Mojito la Stuf in Vama)
– focus overide se poate doar daca este selectat modul DMF, ceea ce activeaza si focus peak, deci se umple ecranul de purici. Implicit nu se poate manual focus in timpul filmarii decat daca selectati in prealabil DMF.
(minor si situational)
– capacul de la compartimentul pentru SD nu se poate deschide fara a scoate adaptorul de trepied (daca folositi asa ceva).
– functia de panorama se pacaleste des cand nu sunt schimbari in cadru. (ex.: panorama la mare – fiindca aparatul vede numai valuri crede ca miscati camera mai repede decat trebuie si va intrerupe inregistrarea panoramei. Functia de panorama are nevoie de schimbari de continut in cadru pentru a-si da seama pe unde este si “cat mai are de mers”)

Sony 50mm f/1.8 OSS

Odata cu F3-ul Sony a introdus in actualul line-up de obiective pe montura E, un obiectiv de portret cu focala de 50mm. (pe aparatele Sony Nex cu senzor APS-C, unghiul de cuprindere este echivalent cu cel al unui 75mm pe Full Frame. Astfel poate fi recomandat pentru portrete.
Plec de la premisa ca este un obiectiv care ar trebui sa nu lipseasca din geanta niciunui fotograf, fie el amator sau profesionist. In cei cativa ani de experienta cu dSLR-uri si obiectivele de la Nikon, as putea spune ca aveam asteptari mari de la Sony 50mm f/1.8 OSS, dar pe cat de frumoase sunt rezultatele, pe atat de tare m-a enervat in primele 2 zile.
1. Optic este foarte bun! 1000 puncte
Suna cam dubios sa spun ca m-a deceptionat un obiectiv si apoi sa spun ca este foarte bun optic, dar cam asa stau lucrurile. Este suficient de sharp la 1.8 cat sa acopere si cei mai inversunati pixel-peeperi.Microcontrastul este foarte placut, iar asta ajuta la perceperea imaginilor ca fiind mai sharp decat sunt ele in realitate.
Bokeh-ul este foarte fin si bine distribuit. Are acel feeling de Leica, si cred ca asta se datoreaza apropierii obiectivului de senzor exact ca la rangefinder. Lumina cade diferit pe senzor. Am mai intalnit asta si cand testam 35mm f/1.4 pe Fuji X-Pro 1 anul trecut.

 

Color fringe-ul este sesizabil doar la f/1.8 si chiar si acolo este bine controlat.
Lens flare-ul tine de gusturi, de multe ori il caut si ma bucur cand iese bine. 50-ul de la Sony este un caz fericit cu care as incerca aproape tot timpul sa-l obtin.

2. Dimensiuni (8 puncte – parasolarul e cam mare si putea sa fie tot argintiu)
Este suficient de mic cat sa nu puna probleme aproape niciunei genti de umar sau plic, pe la vreo serata dansanta. Nu incercati sa-l puneti in buzunarul de la o pereche de skinny jeans!
3. Autofocus (-xxx puncte)
Sa spunem doar ca firele de par alb s-au inmultit in cele 3 zile de test. Setat pe center focus (pentru focus rapid si reincadrare), mi-a dat cele mai mari batai de cap. Suprafetele de contrast puternice nu sunt recunoscute de catre aparat, iar obiectivul cauta focusul mult si bine. Fara suprafete de contrast obiectivul nu stie e ce lume se afla.
Automat imi taie din elanul creativ de a suprinde oameni pe strada pentru ca ma trezesc in fata lor asteptand sa focalizeze la al treilea pass. Timpul de focus se scurteaza odata cu comutarea in Multi-Focus (adica unde vrea el) si comutarea aparatului din Aperture Priority, in iAuto (intelligent auto). Din punct de vedere fotografic asta se numeste loterie si nu ne place deloc.
4. Live aperture (10 puncte)
Nu stiu daca exista vreo denumire inregistrata pentru chestia asta dar mi-a placut ca schimbarea valorii diafragmei de pe camera inseamna automat deschiderea ei in obiectiv, astfel pe ecran se vede exact dof-ul final al pozei. Utilizatorii de dSLR vor sti exact la ce ma refer pentru ca in cazul lor vezi DOF-ul si Boke-ul DUPA declansare.
5. Optical Stabilisation System (OOS) (1000 puncte)
Oricat as vrea sa nu-mi placa obiectivul asta, trebuie sa remarc prezenta stabilizarii de imagine. Nemaiavand un astfel de ajutor pana acum pe dSLR (la prime-uri de portret), incep sa-i vad din ce in ce mai mult punctele forte si chiar ajuta de multe ori cand soarele este prea jos.
Combinat cu un body ale carui imagini la ISO mare arata curat, obtineti un kit numai bun pentru “available darkness” … Atat timp cat reuseste sa focalizeze.
 Trag linie si adun …
– Obiectivul este foarte bun optic dar trebuie multa rabdare pana la deprinderea tuturor situatiilor in care v-ar putea dezamagi.
– Merita luat la dublu kit cu Nex 5n.
– Pretul de sine statator mi se pare putin piperat (chiar si cu stabilizare de imagine).
Un articol de Vlad Dodan
[products ids=1046279]