“ROMANIAN MUSIC AWARDS” 2012

După “EUROVISION”, “ROMANIAN MUSIC AWARDS” este cel mai mare spectacol de muzică la care au acces toți românii. Anul acesta s-a desfășurat la Craiova, într-o atmosferă la care ar visa să participe chiar și cele mai mari nume din muzica internațională.
Oltenii au fost… colosali; un exemplu de “dăruire” mai toți cântau cuvintele pe scenă, erau, imaginar, chiar pe scenă, așa cum au învățat de la marele Tudor Gheorghe… care locuiește  la aproape 800 m. de scenă. Încă odată oltenii sunt în top! Au cântat și jucat chiar dacă mai totul a fost… în engleză!
 
Nu sunt oltean, dar, cine nu are prieten un oltean, trăiește degeaba în România. Ce’s’eși?
Vă pot spune că, ceea ce fac  organizatorii acestui eveniment extraordinar este o adevărată Istorie a României. De trei ani, eu, Paul AGARICI și soția mea, Mihaela, suntem fotoreporterii oficiali ai acestui spectacol sui-generis: “ROMANIAN MUSIC AWARDS”. Este visul ori cărui profesionist; noi l-am atins… În acest an, am luat cu mine și patru absolvenți, cu “caș la gură”, să pot să îi arunc în vâltoarea faptelor fără cuvinte, adică să muncească la greu și nu să fie chibiți cum e plină Lumea de ei…
Echipa foto (ordine alfabetică) și aparatura fiecăruia a fost:
Mihaela AGARICI (“expert-foto”, profesor la “ȘCOALA DE ARTĂ”), Canon 7 D, grip, Canon 1 Ds III, monopied, flash EX 580 I, 15/2,8 * 24-70/2,8 L * 100-400/5,6 L(Canon) – C.F. Sandisk 8 GO. Prelucrare: MacBook Pro 13”, program Lightroom și C.S. 5.
Paul AGARICI (“expert-foto”, profesor la “ȘCOALA DE ARTĂ”), Canon 7 D, grip, Canon 1 Ds III, monopied, flash EX 580 II, 16-35/2,8 L * 85/1,2 L * 200/2,8 L* extender 1,4 (Canon). Prelucrare și toate reîncadrările: MacBook Pro 17”, program Lightroom și C.S. 5.
Gigi BĂNUȚOIU (abolvent “ȘCOALA DE ARTĂ”), Canon 5 D II, flash 580 II, 15/2.8 (Sigma) * 16-35/2,8 L  * 28-75/2,8 (Tamron) * 50/1,4 * 200/2,8 L (Canon) – extender 1,4 (Kenko).
Marius GOSPODIN (abolvent “ȘCOALA DE ARTĂ”), Canon 550 D, grip, flash 580 II, 28-75/2,8 (Tamron) * 70-300/5,6 APO (Sigma).
Răzan ILIESCU (abolvent “ȘCOALA DE ARTĂ”), Canon 500 D, grip, 10-17/3,5 (Tokina) * 50/1,4 (Sigma) *  28-75/2,8 (Tamron) * 70-200/2,8 (Sigma)
Mihai ION (abolvent “ȘCOALA DE ARTĂ”), Canon 550 D, grip, flash 580 II, 8/3,5 (Samyang) * 28-75/2,8 (Tamron) * 70-400/4 L (Canon).
În acest an, a partipat și F64 care ne-a “împrumutat” două aparate Canon 7 D, ca echipamente de lucru. Apoi, prin “grija” lui Rafi, nu ne-a lipsit nimic…
Canon 7 D este un excelent aparat făcut, aproape fără dubiu, “special” pentru fotoreportaj. În primul rând, prin gripul său și prin bateriile “grele” stă foarte bine în mână. Este echilibrat și, orice mișcare făcută în timpul faptei are o inerție foarte fin compensată, adică, te întorci ușor din poziția din care ai plecat, fără efort, fără smuciri, cum se întâmplă la mai toate celelalte aparate. Este un lucru foarte important, sesizabil doar de o mână profesionistă.
Nu imi permit să vă rețin cu chestiuni tehnice de amănunt; le veți găsi în multe analize care există de când a apărut 7 D. Vă povestesc, însă, despre cum se prezintă “pe teren” acest aparat. În timpul unui reportaj, mai ales în dificultatea unui spectacol nocturn, cu un  mare ecartament de lumină-umbră (efecte de lumină), fotoreporterul “nu poate să doarmă”: permanent, poză cu poză, el trebuie să intervină, plus-minus în corectarea expunerii față de poziția zero. Ce are special 7 D? Corecțiile! Ei bine, 7 D, prin butonul mare aflat în spate, permite intervenția incredibil de ușor, “la ochi”. Acest lucru înseamnă un formidabil câștig de timp: de exemplu, am avut nevoie de corecție minus 3… Adevăratul rost al intenției mele să vreau să folosesc acest aparat este că: are un captator mic, care, în situația unui teleobiectiv, “mărește” distanța focală cu x 1.6. Exemplu: 200 mm. x 1,6 = 320 mm.
Foarte rapid; este primul Canon care reacționează foarte plăcut în “al servo” unde urmărirea permanent a subiectului în mișcare se face absolut promt. Sunt și două lucruri negative: vizorul standard este puțin “întunecat”, adică are o evidentă lipsă de contrast, implicit și de lumină, care “obosește” fotograful în aprecierea conturului unui subiect în mișcare. Sigur, aparatul știe să o facă singur, dar parcă lipsește plăcerea prin care, prin vizor, se identifică subiectul. Asta, mai ales la fotografii (profesioniști) care au simțul subiectului, știu unde se află, în timp ce, un altul, cu experiență sumară în fotografie, caută în toate sensurile care și unde este subiectul. De aceea pot să declar un lucru paradoxal: 7 D este mai degrabă un aparat pentru profesioniști decât pentru cei cu experiență redusă. Adică, în mod elegant, afirm că 7 D cere mai multe cunoștiințe decăt cele citite (?!) în prospect. Al doilea “defect” îl constituie bateriile! Știam că “să nu mergi la drum cu pantofi noi”… În bucuria lui să fie folos, Rafi mi-a dat șase baterii noi pe care le-am încărcat promt. M-au lăsat spre sfărșitul reportajului, exact la recitalul lui Conect-R. A trebuit să activez Canon 1 Ds Mark III, ajuns aparat de rezervă; toate bateriile încep să funcționeze corect după minim cinci cicluri de încărcare-descărcare. Or, eu aveam doar unul! Ar mai fi de scris că, totul este rapid la acest aparat; din acest motiv, fotograful trebuie să fie atent la butoane. Datele de lucru pot fi schimbate ușor, accidental, în defavoarea viitoarei fotografii.
Ce m-a impresionat la Canon 7 D? Precizia lui, stare pe care o căutam de mult la aparatele care nu sunt în folosința profesionistului. Imaginile sunt excelente, planurile de clar-neclar foarte bine definite, comenzile de lucru precise și foarte promte, rezoluția de 18 mp este o mare bucurie pentru fotograful care are ca scop… claritatea masivă. Impresionant este faptul că toate imaginile le-am făcut la 3.200 I.S.O. fără nicio reținere. Eu trăiesc din fotografie și nu din discuții inepte, mofturi, pro sau contra folosirii unor  sensibilități mari. Nimeni nu mă întreabă cu ce am făcut pozele, ci unde sunt…
Aici se cuvine o precizare: 7 D nu este un aparat pentru obiective ieftine! Cere obiective foarte bune, “L”, evident, foarte scumpe, cu “dungă roșie”. Dacă vreți să cumpărați/folosiți acest aparat, nu faceți compromisuri: trebuie să-i puneți accesorii de vârf, așa cum la o mașină scumpă veți folosi numai benzină de calitate… a dracului de scumpă. Sincer, altfel nu se poate; altfel, nu veți avea un Canon 7 D, un aparat excelent… Fără bani ca să vă luați obiective bune, nu cumpărați aparatul Canon 7 D. Sunt și altele, mai ieftine, cu accesorii mai ieftine și care, vorba românului, “merg și așa”!
Dragii mei, o cafea de calitate are alt gust într-o ceașcă de porțelan fin, decât într-un pahar de unică folosință… Chiar dacă “merge”…
Priviți imaginile (“Music Chanel”) de la “ROMANIAN MUSIC AWARDS”  2012; am “amestecat” intenționat fotografiile elevilor mei, de care sunt încântat, și ale celor doi profesori; vă vreau în locul meu ca să gustați mulțumirea că EI sunt aproape ca NOI. Pot spune că, prin aparatele folosite, prin imaginile realizate, elevii și profesorii au făcut reciproc școală, “ȘCOALA DE ARTĂ”, o școală de fotografi!
Mulțumesc echipei F64, elevilor mei (absolvenți) și, mai ales, celor care au făcut să existe “ROMANIAN MUSIC AWARDS” (Premiile Muzicale Românești).
13 iunie 2012, Paul AGARICI