Moștenirea Gerdei Taro - Prima femeie fotograf de război decedată pe front

Gerta Pohorylle, cunoscută profesional ca Gerda Taro, a fost fotograf de război, activând în timpul războiului civil spaniol. Este considerată prima femeie fotojurnalist care a murit în prima linie într-un război.

Povestea Gerdei Taro

Este considerată prima femeie fotojurnalist care a murit în prima linie într-un război. Gerda Taro a fost însoțitoarea și partenera fotografului Robert Capa. Numele „Robert Capa” a fost inițial un alias pe care cei doi îl împărtășeau, mai exact o invenție menită să atenueze intoleranța politică tot mai mare din Europa.

Gerta Pohorylle s-a născut într-o familie germană cu origini evreiești, dar și-a petrecut primii ani din viață în Polonia. Provenind dintr-o familie bogată, a studiat la o școală privată, iar apoi la un colegiu din Elveția. În timp ce sistemul nazist începea să capete din ce în ce mai multă putere, Gerta s-a mutat la Paris, fiind atrasă de cercurile de stânga, comuniste. Aici l-a cunoscut pe Capa, care a învăţat-o dragostea pentru fotografie. În 1936 a reușit să obțină prima legitimație de presă și să vândă împreună cu Capa fotografii sunt numele de Capa & Taro.

Ajunsă în Spania, Gerda Taro a început să publice fotografii și sub propria semnătură. Fotografiile realizate de ea au contribuit la infirmarea zvonurilor potrivit cărora regiunea Brunete de lângă Madrid era încă sub controlul naţionaliștilor. De fapt, în cursul luptelor din luna iulie, republicanii reușiseră să-i respingă pe soldaţii lui Franco, iar fotografiile lui Taro au servit drept dovadă. Gerda Taro a murit pe data de 25 iulie 1937, la doar 27 de ani, în timpul unei retrageri dintr-o zonă bombardată, în timpul unui atac.

Soldatul care cade

Un bărbat cu brațele întinse și cu ochii închiși ce își lasă pușca în jos. Corpul său cade în timp ce un glonț îl lovește fatal.

Este cea mai emblematică fotografie dintre cele făcute de Robert Capa și Gerda Taro în timpul războiului civil. Bărbatul din imagine făcea parte dintr-o miliție care apăra Republica Spaniolă împotriva revoltei fasciste conduse de generalul Francisco Franco. A fost un război pe care Republica l-a pierdut în cele din urmă, un război care a ucis sute de mii de oameni și a dus la 36 de ani de dictatură fascistă în Spania.

Între anii 1936-1939, Robert Capa se afla în Spania şi surprindea instantanee din războiul civil spaniol, alături de Gerda Taro. A devenit cunoscut la nivel mondial graţie fotografiei denumite „Soldat în cădere” („Falling Soldier”). Autenticitatea imaginii este, însă, pusă la îndoială:mult timp s-a presupus că fotografia a fost făcută în Cerro Muriano, pe frontul din Cordoba, unui soldat al Partidului Muncitoresc Marxist care tocmai fusese împuşcat şi se prăbuşea la pământ.

Cu toate acestea, un istoric spaniol a identificat soldatul:numele său era Federico Borrell Garcia şi provenea din Alicante, Spania. În 2003, ziarul spaniol „El Periodico” a semnalat că fotografia a fost realizată în apropierea oraşului Espejo, la zece kilometri de Cerro Muriano şi, mai ales, că a fost regizată.

Misterul fotografiilor

În secolul al XX-lea, fotografii au fost prezenți ca niște căutători de adevăr, asumându-și un mare risc pentru a expune adevărul din timpul războiului pe paginile ziarelor. Capa și Taro și-au asumat acest lucru și au făcut eforturi foarte mari pentru a putea transmite mesajul. Până în ziua de astăzi, rămâne neclar ce fotografii au realizat fiecare în parte.

Moștenirea Gerdei Taro

Gerda a fost eclipsată de bărbatul de lângă ea. În 1937, Gerda Taro a murit în luptă, zdrobită de un tanc republican în timp ce se îndepărta de forțele franciste care se apropiau. După moartea ei foarte mediatizată, cele mai multe dintre fotografiile ei au fost reatribuite lui Robert Capa. Pe măsură ce Capa a continuat să acopere multe alte conflicte, a devenit cunoscut drept pionierul fotografiei de război.
Astăzi, Taro este cunoscută ca o martiră, fiind femeia care a folosit fotografia pentru a-și crea o nouă identitate.

Fata cu Leica – Helena Janeczek

1 august 1937. Parisul e plin de steaguri rosii. Este ziua de nastere si, totodata, procesiunea de inmormantare a Gerdei Taro, prima femeie fotograf ucisa pe front. Robert Capa – cel care o invatase sa foloseasca un aparat Leica si alaturi de care plecase in Spania sa documenteze Razboiul civil – este in fruntea procesiunii.

In Fata cu Leica, Helena Janeczek a ales sa spuna povestea personajului sau prin prisma a trei martori, care au impartit cu Taro aceeasi viata si aceleasi pasiuni: Willy Chardack, student la medicina, Ruth Cerf, prietena ei cea mai apropiata si jurnalista, si Georg Kuritzkes, activist zelos, inscris in Brigazile Internationale din Spania.

Gerda Taro si-a gasit sfarsitul tragic la doar 26 de ani, dar prin subtilitatea si maiestria literara a Helenei Janeczek ramane pana in ziua de azi un model feminin surprinzator prin eleganta si nonconformism.