Astrofoto pe timp de zi – Eclipsa mică de la Baia Mare
F64- 22minutes read
De minimum două ori și de maximum cinci ori pe an se produce câte o eclipsă de Soare, undeva pe Pământ. Eclipsele de Soare nu sunt atât de rare pe cât ați crede. Toate eclipsele despre care vorbim sunt parțiale. Ca să devină totale sau inelare, trebuie să călătorim mult, la un anumit moment din zi, către o zonă îngustă de pe Terra, numită bandă centrală.
Ce este aceea o eclipsă de soare?
Luna călătorește în jurul Pământului cu o viteză de 1 km/s. Ea se învârte pe o orbită alungită, numită de astronomi excentrică, care este înclinată față de Terra cu aproximativ 5o. Dacă orbita nu ar fi fost înclinată, la fiecare trecere prin dreptul Soarelui, denumirea în astronomie este de conjuncție, adică la faza de Lună Nouă am avea câte o eclipsă de Soare. Dar pentru că există această înclinare, Luna trece fie pe deasupra Soarelui, fie pe sub el, fără ca noi să ne dăm seama de acest lucru. Numai când Soarele, Luna și Pământul se aliniază perfect se petrece o eclipsă de Soare, adică Luna intră în fața Soarelui, acoperindu-l parțial sau chiar total. Și aici intervine orbita alungită, adică excentrică. Dacă Luna e într-un punct mai îndepărtat de Pământ, nu va reuși să acopere Soarele pe de-a întregul și vom avea o eclipsă inelară. Dacă însă ea se află pe orbită într-un punct mai apropiat de Pământ, va acoperi Soarele în totalitate, dând naștere unei eclipse totale de Soare. Ca să vă faceți o idee asupra acestor distanțe, Luna se poate afla oriunde între 356.000 km și 406.000 km depărtare de noi.
Eclipsa parțială de Soare, fotografiată chiar la momentul de maxim, din Baia Mare, în data de 10 iunie 2021, la ora 13:57. Magnitudinea eclipsei: 6,3%. Echipament folosit: Panasonic LUMIX S5, Sigma 100-400mm @400mm f/6.3, crop 100%, filtru solar Baader (reduce strălucirea Soarelui de 100.000 de ori, mai exact reduce radiația în spectrul luminii vizibile precum și radiația ultravioletă (pe care un filtru artizanal NU o reduce) de 100.000 de ori. Se observă relieful lunar, dacă vă uitați cu atenție la marginea Lunii care a intrat în fața discului solar. Expunere: 1/1000s la ISO 100 și f/6.3
Cât de rară e o eclipsă de Soare?
Eclipsa de Soare, ca și cea de Lună de altfel, nu e deloc rară. Ba din contră, aș putea spune. De minimum două ori și de maximum cinci ori pe an se produce câte o eclipsă de Soare, undeva pe Pământ. Eclipsele de Soare nu sunt atât de rare pe cât ați crede. Toate eclipsele despre care vorbim sunt parțiale. Ca să devină totale sau inelare, trebuie să călătorim mult, la un anumit moment din zi, către o zonă îngustă de pe Terra, numită bandă centrală. O eclipsă totală spre exemplu se produce undeva pe suprafața Pământului la un interval mediu de 1 an și 4 luni! Totul e să ne facem timp să călătorim ca să o vedem.
Fotografiem eclipse
Sigur că în era Instagram și a telefoanelor cu cameră foto e cam greu să nu ne gândim la fotografierea acestui fenomen. De fapt, cele mai bune fotografii din ultimii ani vin de la amatori care se află de obicei din întâmplare într-o zonă greu accesibilă sau cu cer senin când toți ceilalți au fost surprinși de vreme nefavorabilă, iar pozele sunt făcute cu un telefon inteligent sau cu un aparat entry-level. Pandemia a accentuat acest trend, pentru că specialiștii nu au putut călători spre zone favorabile de observare a eclipselor, astfel că eclipsa din iunie 2020, cea din decembrie 2020 și chiar aceasta din 10 iunie 2020 au fost atipice, observate și fotografiate mai ales de către localnici, neafectați de restricții de călătorie.
Există o tehnică specială de fotografiere a eclipselor? Desigur! Există un echipament foto adecvat pentru fotografierea Soarelui eclipsat? Sigur că da! Am peste 20 de ani de urmărit eclipse totale de Soare pe tot globul, am făcut 12 expediții pe 6 continente până acum și de fiecare dată am încercat să îmi îmbunătățesc tehnica fotografică dar și arsenalul fotografic. Concluzia mea este că tehnologia ne poate ajuta enorm de mult, iar echipamentul pentru surprinderea acestor fenomene trebuie să fie cât mai ușor. Eu aleg întotdeauna un troller foto cu mai puțin de 10 kg cu tot cu trepiezi, astfel încât să îmi încapă la bagajul de mână din avion. Inclusiv haine de schimb!
Imagine realizată în timpul eclipsei totale de Soare din 2019, Atacama, Chile. Echipament folosit: Panasonic LUMIX S1R, CFF Telescopes 480mm, f/6. Expunere: 1/2s la ISO 100 și f/6, cu montură astronomică Astrotrac 2.
10 iunie, eclipsă parțială de Soare
Pe 10 iunie am avut o eclipsă inelară de Soare. Dar această fază de “inelară” s-a văzut pe o bandă îngustă care a traversat Canada, Groenlanda de nord, Polul Nord și estul extrem al Siberiei. Din pricina restricțiilor de călătorie cauzate de pandemie, niciun “eclipse-chaser” dintre cei cunoscuți nu a putut călători pentru a surprinde profesional fenomenul. Inelara a fost văzută și fotografiată exclusiv de localnici. În Canada spre exemplu, nici canadienii vaccinați nu au avut posibilitatea să iasă din regiunea de domiciliu. Așadar, inclusiv în această perioadă ceva mai relaxată fața de ce s-a întâmplat pe planetă anul trecut, astronomii și fotografii s-au mulțumit să vadă cu o eclipsă parțială de Soare.
Geometria eclipsei a fost foarte interesantă pentru România. Marginea penumbrei a împărțit țara în două. Partea de sud a României nu a văzut nimic din eclipsă, în timp ce jumătatea nordică a avut parte de o eclipsă parțială de magnitudine mică. Cu cât mergeai mai spre nord, cu atât Soarele ar fi fost mai mult acoperit de Lună, la momentul de maxim. Eu am ales Baia Mare, la invitația directorului Planetariului Baia Mare, domnul Ovidiu Ignat. Și nu doar pentru eclipsă ci mai ales pentru evenimentul pe care un observator astronomic îl poate organiza pentru publicul larg. Aici, cu această ocazie specială, am putut face două prezentări tehnice ale fenomenului de eclipse, fața în fața cu publicul interesat de fenomen, pentru prima dată într-un an și jumătate! Iar după prezentări, am ieșit la observații astro și la fotografierea eclipsei!
Exemplu de captură din timpul unei eclipse parțiale de Soare, realizată chiar deasupra orizontului, la eclipsa din iunie 2011, paralela 68, în Finlanda. Imaginea a fost aleasă APOD (Astronomy Picture Of the Day) la NASA.
Tehnică de fotografiere la eclipse
Cum spuneam, încerc de fiecare dată să minimizez greutatea echipamentului foto. Anul trecut, în decembrie, în plină pandemie, mi-am luat inima în dinți și am făcut o incursiune până în sudul statului Chile, cu gândul să înving șansele mici de cer senin de la eclipsa totală de Soare. Ce echipament am ales? Aveam acasă cea mai bună lunetă astronomică din lume pentru acest tip de fotografie: CFF Telescopes, triplet apocromat. O bijuterie mică, de doar 80mm apertură (diametrul lentilei), la f/6, deci cu o focală de 480mm, cu greutatea de numai 3,5 kg. Dar până și această greutate minimală pentru un obiectiv de calitate mi s-a părut excesivă pentru scopul meu, așa că am ales un telobiectiv Sigma 100-400mm, cu stabilizare. Corpul pe care am montat Sigma a fost un Panasonic S1R, ales special pentru rezoluția mare și pentru stabilizarea internă. De data acesta mă așteptam să alerg la propriu după cer senin, așa că planul de rezervă însemna fotografierea fazelor eclipsei fără trepied, adică din mână. Cum secvențele de fotografie trec de la timp de expunere scurt, de doar 1/4000s, la expuneri lungi de chiar 4 secunde când ai trepied și montură astronomică, trebuia să găsesc un compromis între focală ceva mai scurtă (400mm), rație focală decentă (f/6.3), stabilizare puternică (mă gândeam la expuneri de 1/2s din mână, la 400mm), calitate bună a senzorului la sensibilități ISO medii (ISO 400-1250) precum și calitate excelentă a lentilei la 400mm (mai ales în două treimi de la centru spre margini). Cea mai bună alegere a fost Sigma 100-400mm F5-6.3 OS DG Contemporary, pentru Panasonic – montura L. Iar corpul ales a fost, cum spuneam Panasonic LUMIX S1R, aparat pe care l-am folosit și la expediția din deșertul Atacama, pentru eclipsa din 2019, cu rezultate foarte bune.
Cu câteva minute înainte de totalitate, în decembrie 2020, Chile. Apoi, cerul s-a acoperit de nori, iar eclipsa în faza totală a fost ascunsă vederii. Echipament folosit: Panasonic LUMIX S1R, Sigma 100-400 @400mm la f/8, din mână.
În ciuda eforturilor mele de a schimba în ultimele ore toate planurile de urmărire ale eclipsei, cu relocare și monitorizare orară a evoluției norilor pe imaginile din satelit, am avut parte de nori. Am reușit doar câteva imagini cu eclipsa în fază parțială, atunci când norii s-au mai risipit. Faza de totalitate a fost ascunsă de nori grei pe toată banda care a traversat Chile. Imagini bune de pe cer senin au fost realizate din Argentina, țară în care europenii nu au putut călători în luna decembrie, din cauza restricțiilor impuse de guvernul argentinian
Revin la eclipsa noastră din 10 iunie. Am ales evident același obiectiv excelent de la Sigma, de data aceasta cu un corp Panasonic cu o rezoluție mai mică, un LUMIX S5.
La câteva minute după totalitate a început să se facă din ce în ce mai senin. La nici o oră după momentul maxim, cerul era aproape senin complet, dar era prea târziu… Echipament folosit: Panasonic LUMIX S1R, Sigma 100-400 @400mm la f/8, din mână.
Eclipsa a avut o magnitudine de 6,3%, cu alte cuvinte foarte mică, dar vizibilă atât cu ochiul liber cât și, mai ales, prin telescop sau teleobiectiv. Fazele de parțialitate se fotografiază prin filtru solar special, pe care îl puteți achiziționa de la magazinele care vând telescoape. E destul de ieftin, vine de obicei montat pe capace cu diametre diferite, așa încât fiecare să poată acoperi obiectivul în funcție de diametrul exterior al parasolarului. Dacă nu găsiți pe diametrul lentilei voastre, nu trebuie să vă speriați. Cumpărați doar folia și fie vă confecționați un capac pe dimensiunea dorită, fie prindeți direct folia de obiectiv cu bandă adezivă. Filtrul nu se scoate pe parcursul eclipsei parțiale, așa că odată ce ați realizat focalizarea, trebuie doar să stabiliți sau să ajustați în funcție de nori timpul de expunere.
Aici lucrurile sunt destul de simple. Dar e bine să exersați cu o zi-două înainte de fenomen, ca să alegeți expunerea optimă pentru obiectivul vostru. Strălucirea Soarelui nu e afectată de magnitudinea eclipsei, chiar și la magnitudini de peste 90%, expunerea rămâne aceeași, așa că e safe să faceți probe cu câteva zile înainte și să alegeți un timp de expunere la care veți lucra.
Dacă cerul e complet senin și aveți diafragma de f/6 sau pe acolo (f/5,6 – f/8), trageți la timpi de expunere de 1/800s-1/1600s. Cum evaluați dacă expunerea e corectă? De obicei, Soarele are pe suprafață niște zone mai întunecate, numite pete solare. Ele trebuie să se vadă la expuneri corecte. Dacă supraexpuneți, nu se vor vedea, iar dacă faceți expuneri prea scurte, discul se va întuneca prea mult pentru a mai vedea detalii.
Dacă cerul e brăzdat de nori sau aveți ceață sau nori Cirrus, de înaltă altitudine, care se manifestă ca o pânză fină peste cerul însorit, testați pe rând expuneri de la 1/60 la 1/500s. Nu vă faceți probleme cu timpul de expunere la 400mm până la aproximativ 1 secundă de expunere, când, Soarele începe să se miște în cadru și nu veți mai avea marginea bine definită sau pete nemișcate pe suprafața lui. Se poate expune atât de mult la Soare? Desigur, dar numai când acesta se află în spatele unui nor transparent, dar destul de gros. Regula de 500 (la senzorii de mare rezoluție actuali eu aș folosi regula de 300 sau 400) care se aplică la pozele de noapte, cu stele, adică “timpul de expunere nu trebuie să depășească rația 500/focala folosită” se aplică și în cazul pozelor la eclipse. La o focală de 400mm spre exemplu, nu ar trebui să depășim timpul de 1 secundă, ba chiar timpul de 1/2s, decât dacă tragem de pe montură astronomică. De pe trepied normal sau chiar din mână, nu depășiți așadar acest timp de expunere, pentru a nu avea mișcare în cadru.
Așadar, atâta timp cât puteți vedea cu ochiul liber Soarele prin nori, nu încetați să căutați expunerea potrivită, iar în cazul de preferat cu cer senin, trageți la ISO 100, cu timpi de expunere scurți, de 1/800-1/1600s.
Faza maximă din eclipsa parțială pe care am reușit să o surprind la expediția din 14 decembrie 2020. Aici aveți un crop 100% și se poate vedea inclusiv relieful de la marginea Lunii. Pete solare nu am avut, iar Soarele a ieșit doar de câteva ori din nori, așa că focalizarea a fost făcută la f/8 pe un copac situat la câteva sute de metri distanță. Echipament: Panasonic LUMIX S1R, Sigma 100-400 @400mm la f/8, din mână.
Tipuri de fotografie la eclipse parțiale
În afară de fotografia tehnică sau de detaliu, pe care o faceți cu un teleobiectiv de focală foarte lungă, mai există câteva tipuri de fotografie, care poate fi încercată la eclipsele parțiale sau inelare.
Răsărit/apus. Cel mai interesant mod de a fotografia eclipsa parțială/inelară este să o surprinzi chiar la răsăritul Soarelui sau la apusul lui. Foarte important va fi și peisajul pe care se suprapune Soarele “mușcat de Lună. De regulă ca să prindeți un astfel de moment va trebui să călătoriți spre marginile de est sau de vest ale umbrei, foarte rar veți avea parte de acest spectacol de acasă.
Ultra-wide. Fenomenul poate fi redat printr-o compunere a fazelor eclipsei, surprinse de la început până la sfârșit, pe cerul și cu peisajul local. Ca să faceți un astfel de colaj, vă trebuie un obiectiv cu focală scurtă, un ultra-wide sau chiar un fish-eye, pentru un efect dramatic.
Time-lapse. În ultima vreme, am folosit la fiecare eclipsă câte un aparat pus pe modul time-lapse, pentru că desfășurarea eclipsei mi se pare foarte interesant de redat în dinamică, pe repede-înainte. Fie că veți folosi un teleobiectiv fie un wide, time-lapse-ul va reda în doar câteva secunde atmosfera din timpul fenomenului de eclipsă, așa că eu îl recomand de fiecare dată.
Foto-documentare. Foarte rar veți asista de unul singur la o eclipsă. De obicei foarte mulți curioși vor fi în preajma voastră cu cele mai năstrușnice aparate astro sau foto. Veți avea șansa să surprindeți portrete foarte reușite mai ales că o eclipsă provoacă stări emoționale din cele mai diverse.
Action camera movie. Folosiți orice cameră de acțiune aveți la dispoziție. Poziționați-o în cele mai dificile unghiuri, puneți-o în copac sau chiar pe cap, pentru a surprinde ce ați făcut de fapt în timpul fenomenului. Eu am pus una pe capota mașinii în deșertul Atacama și a ieșit un filmuleț cool.
Nu uitați că experiența unei eclipse este personală, este viscerală dacă vreți și nu uitați ca pe lângă fotografie să vă bucurați de momentele unice pe care eclipsa le oferă. Luați cu voi și un instrument optic, un binoclu de exemplu, pe care să așezați același tip de filtru solar și prin care să urmăriți eclipsa cu ochii voștri.
Următorul fenomen de acest tip, vizibil din România, se va produce anul viitor, la 25 octombrie 2022. Vine cu o magnitudine rezonabilă de circa 50%, ceva mai mult în nord-estul țării. Pentru cei mai temerari, următoarea eclipsă totală de Soare se întâmplă deasupra Antarcticii, la 4 decembrie 2021, iar eu sper să fiu prezent într-unul din cele câteva avioane care vor trece prin conul eclipsei, puțin mai la nord de al șaptelea continent.
Singura poză pe care am reușit să o fac cu vârful vulcanului Villarica, un con perfect, asemănător cu muntele Fuji. Pentru că am stat foarte puțin în Chile (doar 3 zile, dintre care două le-am petrecut în spatele volanului pentru circa 2500 km), nu am reușit să fac prea multe imagini de peisaj, deși am încercat atât la vulcanul Osorno cât și la Villarica, cei doi munți pe care i-aș pune în top 5 vulcani fotogenici din lume. Echipament: Panasonic LUMIX S1R, Sigma 100-400 @400mm la f/8, din mână. Acest vulcan are propriul microclimat și de regulă are vârful acoperit de nori opaci.
Restricțiile de călătorie au fost destul de dure în Chile. După 9 luni de carantină, Santiago a deschis aeroportul pentru turiști străini abia cu o săptămână înainte de eclipsă. Am profitat de această fereastră pentru a face incursiunea spre eclipsă. Din păcate, vremea a fost nefavorabilă. Aici, o poză cu “beretele albastre” care patrulau inclusiv pe malul Pacificului, pentru respectarea regulilor impuse de guvernul chilian.
Eclipsa totală de Soare din deșertul Atacama, 2019. Panasonic LUMIX S1, Panasonic 24-105mm @24mm
Eclipsa totală de Soare din deșertul Atacama, 2019. Aici am folosit camera de acțiune montată pe parbrizul mașinii, pentru a ne surprinde reacțiile din timpul fenomenului de eclipsă, dar poate fi folosită în cele mai neașteptate unghiuri.
