(c) Vlad Ionescu

Myanmar. Prima impresie


Myanmar sau Burma e o țară în sud-estul Asiei și era pe lista noastră din 2013, de când am avut primul contact cu Asia. Ceea ce ne-a stârnit curiozitatea și mai mult a fost filmul The Lady, povestea lui Aung San Suu Kyi, cea care a jucat un rol important în tranziția țării de la dictatură militară la o democrație parțială.

Dictatură militară până în 2011, și-a deschis granițele turiștilor abia în 2012. Pe atunci era mult mai greu de călătorit. Nu existau bancomate, trebuia mers cu teancurile de dolari impecabili, altfel erau refuzați. Acum este mai accesibil, atm-urile se găsesc peste tot. Moneda locală este kyat-ul burmez dar se acceptă și dolarii care trebuie sa fie perfecți.

Viza se poate lua online, costă 50$ și e valabilă 28 zile din momentul intrării în țară. Am primit-o pe email după 2-3 zile de la aplicare.

Noi am zburat Kuala Lumpur – Yangon, pentru că am găsit prețuri foarte bune. KL e un hub important pentru zboruri spre și dinspre Europa, se pot găsi bilete la preț avantajos la o căutare mai amănunțită.

Suprafața Burmei este de aproape 3 ori mai mare decât a României. E o țară întinsă, împărțită în regiuni cu diferite grupări etnice.

Turiștilor le este interzisă deplasarea în mai multe regiuni, cam 50% din teritoriul țării, pe motivul conflictelor dintre grupările etnice. Sursele din afara țării susțin altceva, și anume că aceste etnii sunt persecutate de guvern din cauza diferențelor religioase – vezi cazul Rohynga.

Având în vedere recenta istorie a țării, libertatea este încă parțială, dar oamenii recunosc un progres, totuși politica e un subiect tabu într-o conversație cu necunoscuți.

Ca și turist ești ceva mai îngrădit comparativ cu alte țări. Există hoteluri pentru străini și hoteluri pentru localnici. Noi ca străini nu aveam acces la cele pentru localnici, dar am întâlnit cazuri invers.

Fosta capitală Yangon (sau Rangoon) este primul nostru contact cu această țară, fiind și cel mai mare oraș. Continuă să fie centrul comercial al Myanmar-ului și un punct important pentru comerțul cu celelalte țări. Destul de curat și interesant, e un mix de nou și vechi din perioada colonială. Străzile centrale sunt presărate de clădiri care au fost la vremea lor frumuseți arhitecturale, mare parte lăsate acum în paragină.

Am citit despre câteva locuri fotogenice, pe internet apărând cele mai turistice, printre care Shwedagon PagodaSule Pagoda și altele. Hotărâm să luăm la picior orașul. Cel mai interesant mi se pare că motoarele sunt interzise în oraș, au voie doar mașinile și autobuzele. Prin urmare e plăcut să ne plimbam și să ne oprim unde ni se pare interesant. Fără cozi la bilete, fără înghesuială la obiective turistice.

O pagodă foarte aproape de Shwedagon.

(c) Vlad Ionescu

Yangon e mai mult decât pagode, am trecut prin câteva parcuri liniștite și curate, cartiere cu străduțe înguste unde timpul era parcă oprit în loc față de strada principală aflată la 200 m mai încolo.

Shwedagon Pagoda placată cu aur.

(c) Vlad Ionescu

O experiență pe care nu vrem să o ratăm e excursia cu așa numitul tren circular, numele venind de la traseul pe care îl urmează. Trece prin gara centrală din Yangon și se întoarce tot acolo. 7-8 ore în care experimentezi personalul românesc varianta burmeză. Ne atrage imediat ideea. Noi căutăm în primul rând interacțiunea cu localnicii, așa că dăm uitării pagodele placate cu aur și facem planul pentru a doua zi.

Zis și făcut. Mergem la gară și cumpărăm biletele.

(c) Vlad Ionescu
(c) Vlad Ionescu

Gara este un subiect excelent. Oameni, mărfuri, trenuri vechi, o imagine apusă a ceea ce a fost cu mult timp în urmă.

Se fac lucrări pe mare parte a traseului, trenul circulă până la o piață aflată pe la jumătatea liniei. Danyingone e destinația noastră. E bine, mergem până acolo, piețele în Asia sunt ceva special. Aceasta e o piață care se întinde și pe liniile de tren iar vânzătorii strâng marfa de câte ori trece ceva.

Ca fotograf, îmi place să fac poze în locurile autentice și mai puțin turistice. Trenul circular era destul de cunoscut printre turiști, dar din cauza lipsei confortului, erau totuși mai puțini care se aventurau.

Drumul e cam 2 ore, cu opriri în fiecare stație. Suntem hipnotizați de locurile care se perindă pe geam.

Sper la o zarvă colorată și plină de viață unde pot face câteva poze cu oamenii care strâng marfa de câte ori trece vreun tren. În plus, multitudinea de legume, fructe colorate și vânzătorii cred că sunt un subiect inedit.

Înainte de-a ajunge, trenul se oprește. Nu știm de ce. De fapt așteaptă oamenii să-și adune marfa de pe șine. Zărim piața în depărtare. După 5-10 min pornim mai departe și ajungem rapid.

Super! Piața e exact ce speram. Nebunia de aici mă dă peste cap dar încerc să mă concentrez pe pozat.

Prindem trenul care vine și pleacă de 2-3 ori, suficient cât să văd tot procesul de strângere al mărfurilor și rearanjarea lor.

Super! Piața e exact ce speram. Nebunia de aici mă dă peste cap dar încerc să mă concentrez pe pozat.

Prindem trenul care vine și pleacă de 2-3 ori, suficient cât să văd tot procesul de strângere al mărfurilor și rearanjarea lor.

(c) Vlad Ionescu
(c) Vlad Ionescu
(c) Vlad Ionescu

Am folosit Canon 6D împreună cu obiectivul Canon 17-40 F4 L pentru a avea o perspectivă largă, mai ales că în tren și în piață este multă aglomerație în locuri strâmte. Capătul tele mi-a dat puțină flexibilitate când am avut nevoie.

Localnicii nu sunt foarte relaxați în fața aparatului foto. Spre deosebire de indonezieni, de exemplu, care te trag de manecă la propriu să faci poze cu ei. Așa că, în câteva situații, am profitat de tehnologia care se regăsește acum în majoritatea body-urilor mai noi și am încadrat/declanșat cu telefonul conectat remote la aparat. E o funcție care nu o mai folosisem, dar a fost interesant, țineam aparatul la piept și mă uitam la telefon. Câteodată oamenii profită de faptul că nu privești spre ei și se uită direct la tine ca să te studieze dacă arăți diferit.

Primele 2 zile în Myanmar au fost excelente. Următoarea destinație va fi la 700 km de Yangon și o noapte cu autobuzul.

Articol și fotografii de Vlad Ionescu

Produse menționate în articol:

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *