Review NAS Synology DS218
F64- 7minutes read
Sunt la al doilea NAS în teste de la Synology și tot descopăr chestii, care de care mai interesante. Am primit luna trecută un Synology DS218 care pe dinafară părea ceva obișnuit, însă în interior ascundea un Easter Egg foarte interesant. Dar să începem cu începuturile.
Vorbind cu echipa Synology, îmi propun să mă joc puțin și cu DS218, un NAS cu 2 bay-uri, din zona de entry cu trăsături de pro. Odată cu apariția sa, au cam apus zilele când gap-urile dintre entry și pro erau aproape de neconceput, la fel ca și diferentele de preț.
Caracteristici Synology DS218:
Pe scurt, DS218 arată cam așa, în cifre:
- procesor Quad Core 1.4 GHz RealTek RTD1296 64 bit față de Dual Core 1.3 GHz Marvell Armada 32 bit, al versiunii anterioare
- 2Gb RAM DDR4, față de 512 DDR3 al vechiului DS216
- Gândit destul de mult pentru entertainment, servim opțiuni de transcoding 4K 10-bit, semn că se adresează consumatorilor de media care apreciază calitatea unui video
- dacă tot am menționat calitatea video, aceea vine sub forma unor fișiere relativ mari, astfel încât DS218 suportă până la2x12Tb hard-uri
- din punct de vedere al conectivității, servim una bucată port Gigabit Ethernet asezonat cu două porturi USB 3.0 pe spate și un singur USB 2 în partea din față a unității, care face casă buna cu butonul
Synology DS218 este, de fapt, bridge-ul perfect din gama lor de produse, integrând cele mai cerute funcții de la frații lui mai mari: tray-uri hot swappable, memorie de 2Gb, one touch back-up și butonul de quick copy. În afară de DS718+, care are o viteză ceva mai spectaculoasă de read/write, 218-le este între cele mai rapide, cu un read/write standard de 112mbps. Considerând că poate primi un total de 24Tb, logica dictează că în RAID 1 se poate lucra în condiții de maximă securitate cu 12 dintre ei la viteze mai mult decât mulțumitoare pentru Home Use sau Small Office. Ca și alegere, Seagate este de departe cea mai bună, datorită serviciului de recuperare de date dar si verificărilor de health dintre NAS și HDD-uri/SSD-uri.
Acum, revenind puțin la Easter Egg-ul de care povesteam. Ce am primit noi de la Synology era într-adevar un DS218, dar carcasa ascundea poate cea mai mare surpriză. În loc de tradiționalele HDD-uri, în cele două bay-uri am găsit două SSD-uri Kingston super rapide, de 480Gb. Aici se schimbă puțin datele problemei. Clar, spațiul de stocare își schimbă ușor destinația, considerând că ne mutăm de la cei 24Tb despre care aminteam mai sus, la aproape 1Tb, dar cu altă destinație. Bun, bun, dar atunci pentru ce sacrificăm spațiul de fapt? O facem pentru viteză mare.
O bună parte din NAS-urile produse de Synology sunt gândite în sensul compatibilității cu unul sau mai multe SSD-uri în bay, pentru acces extrem de rapid din SSD cache. Sunt gândite pentru viteze de Read/Write de peste 500Mb/s, ceea ce face accesul și utilizarea datelor foarte facilă. Mai ales în condițiile de lucru ale unui content creator, ideea de a accesa, modifica și stoca informatie de dimensiuni mari este mai mult decât binevenită. Aici mai degrabă aș avea in minte content-ul de video edit care tinde să capete dimensiuni spectaculoase și să testeze limitele oricarui echipament pe care rulează.
După ce m-am jucat cu Synology DS218 cu SSD-uri-le Kingston, aș încerca un upgrade-mix. Cu ceva vreme în urmă, am avut plăcerea de a mă împrieteni cu DS418J și cred că un 4 sau 6 bay NAS cu două SSD-uri și restul HDD-uri Seagate normale ar cam câștiga jocul. Mai ales dacă le organizezi in RAID, păstrând avantajele SSD cache-ului și viteza de acces dar profitând și de un spațiu de stocare ce ar putea face fericit și pe cel mai strict dintre utilizatori.
În concluzie, încep să cred că un NAS devine indispensabil într-o casă. Fie că îți păstrezi datele de muncă, poze, edit video,muzică sau filme 4k, toate pot fi accesate de pe orice device și, cu un pic de know-how, până și Alexa poate fi dresată să pună muzica din NAS. Unde mai pui că riscul să pierzi informație sau să pleci de acasă fără fișierul de care ai nevoie la întâlnire sau la serviciu devine practic zero.
Articol și fotografii de Radu Tudoroiu
