Alex Gâlmeanu prezintă povestea Muzeului de Fotografie
De-a lungul timpului, Alex Gâlmeanu a reușit să ne impresioneze cu proiectele lui în care recunoaștem o mare dragoste pentru fotografie. Mai ales pentru cea pe film, lucru care l-a determinat să pună bazele unui muzeu atipic, care a devenit una dintre cele mai accesate arhive online.
Așa că am stat de vorbă cu el despre “Muzeul de Fotografie”, pentru a afla mai multe.
#1 Știm că ești mare iubitor de fotografie pe film, dar până la urmă ce te-a motivat să lansezi proiectul “Muzeul de Fotografie”? De ce tocmai în această formulă?
Sunt într-adevar destul de nostalgic pentru fotografia pe film. Recunosc avantajele digitalului și îl folosesc foarte des, dar filmul are o cu totul altă poveste și te forțează la o altă abordare atunci când fotografiezi. Totuși, muzeuldefotografie.ro nu este despre fotografia pe care o fac eu. Este o colecție de fotografie de arhivă. Motivația este foarte simplă: muzeuldefotografie.ro este modul prin care încerc să semnalez faptul că România nu are încă un muzeu dedicat fotografiei, așa cum se întâmplă în mai toate capitalele europene. Întodeauna am sperat că site-ul asta va fi un început care să determine apariția unei instituții oficiale, academice, pe acest subiect.
#2 Orice proiect, fotografic sau de altă natură, are o poveste a lui, care îl face unic. Suntem tare curioși care este povestea din spatele acestui “muzeu”!
Povestea este foarte simplă. Într-o zi, acum mai bine de 10 ani, un fotograf a decis să facă un muzeu al fotografiei în variantă digitală. Nu a fost niciodată o inițiativă academică, ci una cat se poate de diletantă, mai degrabă o dorință de a semnala lipsa unei astfel de instituții. Fotograful asta a decis să scrie despre fotografiile pe care le descoperă și să le prezinte public sub forma unui site.
Interesant este că, pe măsură ce a trecut timpul, muzeuldefotografie.ro a căpătat din ce în ce mai multă relevanță într-un anumit segment al iubitorilor de fotografie (sau de istorie). Surprinzător, muzeuldefotografie.ro este des menționat în lucrări de specialitate eminamente academice și aduna un grup numeros de fani (75.000 de followeri pe Facebook, de exemplu).
Muzeuldefotografie.ro a adus în fața publicului imagini în exclusivitate, s-au făcut descoperiri notabile de-a lungul timpului, printre care, de exemplu, cea mai veche fotografie aeriană a capitalei, realizată la 1916-1918.
#3 Cum ai facut rost de fotografiile de pe site? În funcție de ce anume ai făcut selecția lor?
Sursele sunt diverse, uneori sunt achiziții, dar de cele mai multe ori sunt donații. Am întâlnit oameni ce sunt îndrăgostiți de inițiativă și preferă să contribuie cu orice au la îndemână. Probabil se vede respectul cu care este tratată orice astfel de imagine, iar oamenii au încredere că lasă pe mâini bune aceste imagini valoroase.
Selecția este realizată pe mai multe criterii, îmi plac fotografiile cu poveste, sau care devin documente ale unor locuri sau obiceiuri ce nu mai există. Fotografiile acestea sunt ferestre în timp, ele ne dau acces la o lume pe care nu o mai întalnim altfel.
#4 Am vazut că îndemni oamenii să contribuie și ei la acest muzeu virtual. Ai avut parte de surprize plăcute din partea lor?
Așa cum ți-am spus mai sus, da. De multe ori am primit contribuții și sunt onorat când se întâmplă acest lucru. Sunt mulți colecționari și autori de fotografie care pun la dispoziție imaginile pe care le dețin în așa fel încât să se poată scrie despre ele și să fie aduse la cunoștință unui public cât mai larg. Cred că toată lumea înțelege faptul că imaginile ținute prin sertare nu sunt de folosul nimănui. E bine ca istoria să fie arătată și înțeleasă.
#5 Au trecut deja 10 ani de când ai lansat acest proiect. Ce ai observat în tot acest timp? Cum au reacționat oamenii de-a lungul timpului?
Observ un mai mare respect pentru fotografia de arhivă, dar și o mare atenție în privința istoriei recente a unor zone. De exemplu, Bucureștiul este cunoscut mult mai bine ca acum 10 ani. Din ce în ce mai mulți știu cum au apărut unele clădiri și străzi, pot analiza și evalua mai bine modul în care se prezintă orașul acum, se pot introduce multe lucruri în contextul lor istoric.
#6 Ce tip de fotografii ai vrea să vezi mai des în acest proiect? Suntem siguri că ai câteva preferate!
Muzeuldefotografie.ro e destul de eclectic. Nu prefer un anumit tip de imagini, dar prefer perspective nu foarte des întâlnite și poveștile nespuse încă.
#7 Ne-ar plăcea tare mult să dai un sfat celor care nu au încercat până acum fotografia pe film.
Nu e un sfat, ci o convingere. Cultura filmului e un lucru necesar oricărui om ce se declară fotograf. Nu este vorba de un moft artistic, ci de o fundație pe care oricine poate clădi solid în meseria asta. Cred că orice fotograf născut în “era digitala” trebuie să înțeleagă întreg contextul, de unde vin unele lucruri și de ce unele noțiuni sunt asa cum sunt.
Pe de altă parte, fotografia pe film responsabilizează foarte mult ideea de “puțin și bun’ capătă sens, noțiunea de “studiu” poate fi definită corect. E mai ușor de înțeles și faptul că fotografia se întâmplă întâi în capul fotografului și nu în aparat.
#8 Care sunt planurile de viitor pe care le ai pentru “Muzeul de Fotografie”?
Nu e niciun secret că sper în existența lui fizică. Mi-ar plăcea să mă pot plimba print-un adevărat “Muzeu Național de Fotografie al României” și să știu că am avut un rol în apariția acestuia.
Te invităm să descoperi și tu fotografiile de colecție din Muzeul de Fotografie!
Un interviu de Raluca Antuca.