5 mituri urbane referitoare la copyright
F64- 10minutes read
Când vine vorba de copyright, sunt încă multe aspecte și mituri de luat în considerare. Dragoș Pleșuvescu, avocat și fotograf entuziast, ne dezvăluie 5 mituri urbane legate de drepturile de autor. Haide să le descoperim împreună!
Mitul #1: Dacă este pe net, atunci este „la liber”, mai puțin în situația în care fotograful menționează că fotografia este protejată de copyright.
Deși, din punct de vedere juridic, este recomandabil ca fotograful să-și protejeze fotografiile prin folosirea unui watermark, lipsa acestuia nu înseamnă că fotografia este „la liber”! Fotografia, ca operă de creație, este protejată chiar din momentul în care este apăsat declanșatorul aparatului, fără înregistrarea ei în vreun registru sau alte formalități.
În absența unei mențiuni exprese a autorului privind acordul său pentru utilizarea ”la liber” a operei, este bine să plecați de la prezumția că fotografia este protejată de dreptul de autor, iar o eventuală utilizare să se facă numai după obținerea autorizării exprese din partea deținătorului de drepturi.
Mitul #2: Am dat “credit” fotografului, deci nu e un furt intelectual.
Este o greșeală des întâlnită și, din păcate, perpetuată chiar pe grupurile online ale fotografilor. Mulți presupun, în mod eronat, că pot folosi o fotografie dacă îi recunosc fotografului paternitatea sub forma unor fraze cheie precum „toate drepturile aparțin autorului X”, „sursa: autorul X”, „fără intenția de a încălca drepturile lui x” etc.
Or, folosirea unor astfel de fraze denotă cel mult că nu s-a dorit uzurparea calității de autor (un drept moral al autorului), dar rămâne în continuare problema încălcării drepturilor patrimoniale ale autorului, căruia legea îi recunoaște dreptul exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi exploatată opera sa.
Mitul #3: Am utilizat o singură fotografie din portofoliul fotografului X, ceea ce echivalează cu un ”scurt citat”.
Utilizarea de scurte citate dintr-o lucrare protejată este una dintre limitele exercitării dreptului de autor (art. 33 alin. (1) lit. b) din Legea 8/1996), dar nu este suficientă, în sine, pentru a fi o utilizare licită.
Citarea este permisă, cu menționarea autorului și a sursei, în scop de critică, comentariu, prezentarea evenimentelor de actualitate, în învățământ și cercetare etc., dar cu respectarea unor condiții ca: i) întinderea să fie justificată: ii) să fie conformă bunelor uzanțe iii) să nu contravină exploatării normale a operei; iv) să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare.
Este lesne de observat că aceste condiții lasă un loc destul de larg de interpretare și, în cele din urmă, analiza se va face in concreto, de la caz la caz, de către instanțele de judecată, ceea ce ar trebui să fie un factor suficient de descurajator pentru profesioniști (eg. televiziuni, presa scrisă, agenții de publicitate etc.) pentru a nu apela la citare și a solicita, mai degrabă, acordul fotografilor pentru materialele foto preluate.
De asemenea, trebuie precizat că fotografia poate fi citată numai în contextul unei opere mai ample, în care se integrează (eg. o carte, un fotocolaj, o broșură etc), nu și atunci când fotografia este o operă protejabilă, în mod distinct, ca operă de artă fotografică.
Astfel, în jurisprudența s-a arătat că utilizarea de către Pârât a unor fotografii din cuprinsul unei cărți (cuprinzând scriere literară și o selecție de fotografii care, însă, nu au o valoare artistică în sine, de natură – să ducă la calificarea lor ca opere de artă fotografică) şi asupra cărora Reclamantul poate invoca un drept de autor numai în contextul operei complexe în care acestea se integrează (ie. cartea), se circumscrie dispoziţiilor privind utilizarea de scurte citate (art. 33 alin. (1) lit. b) din Legea 8/1996).
Mitul #4: Am externalizat campania publicitară, deci nu am nicio vină că agenția nu a obținut acordul autorului pentru fotografiile utilizate în campanie.
Dacă sunteți o companie, cel mai probabil nu va ține o astfel de scuză în instanță, întrucât vorbim de un profesionist care, prin diligență și prudență, putea să preîntâmpine o asemenea încălcare (de exemplu, prin obligarea furnizorului de a pune la dispoziția sa dovezile privind drepturile de proprietate intelectuală ale livrabilelor provenite de la terți).
În acest sens, a reținut și o instanță americană într-o speță similară Corbis vs. Master Maintenance și WCOIL. Corbis a dat în judecată Master Maintenance și WCOIL pentru încălcarea drepturilor de autor după ce Corbis a descoperit că site-ul Master Maintenance afișează patru fotografii din portofoliul Corbis fără a avea drept de utilizare a acestora. WCOIL a proiectat site-ul celor de la Master Maintenance. Curtea a considerat că atât firma care a proiectat website-ul, cât și proprietarul site-ului sunt răspunzători, în solidar, pentru încălcarea drepturilor de autor.
Mitul #5: Odată ce fotografia este postată pe o rețea de socializare, fotograful pierde calitatea de autor și toate celelalte drepturi intelectuale (IP). Dacă fotograful a uploadat fotografia pe pagina sa de profil, este permis ca altcineva să o re-uploadeze pe pagina sa, fiind conform termenilor și condițiilor (ToS) rețelei de socializare.
Așa cum am menționat mai sus, calitatea de autor este un drept moral care nu poate face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. Un contract prin care autorul X ar stabili cu o altă persoană Y să-i cedeze calitatea de autor ar fi o denaturare a unui situații de fapt (ie. că X este cel care a creat opera), nepermisă de lege.
Deci, prin dispozițiile ToS-ul rețelei de socializare nu s-ar putea renunța la calitatea de autor al operei fotografice.
Interpretare eronată a ToS-ului rețelelor de socializare a perpetuat și practica greșită a unor publicații media de a nu credita fotografii, ci furnizorii de servicii sub forma “sursa: YouTube / Facebook (alți furnizori de servicii online)”, ceea ce este, evident, o utilizare ilicită, în dauna fotografului.
Rețelele de socializare solicită, în general, pentru conținutul uploadat acordarea de către autori a unei licențe IP pentru a permite funcționarea serviciului online. În lipsa licenței IP, rețelele de socializare n-ar putea implementa funcții elementare, precum distribuirea (share) postării, afișarea conținutului în aplicația sau în versiunea mobilă etc. În niciun caz nu se poate folosi ToS-ul rețelor de socializare pentru a scuza furtul intelectual.
În aceeași ordine de idei, re-uploadarea fotografiilor altuia nu este o practică licită, ci, dimpotrivă, interzisă chiar prin ToS. Rețelele de socializare descurajează asemenea practici și sunt obligate prin lege să aibă proceduri (eg. copyright takedown notice) de reclamare și eliminare a conținutului care încalcă drepturile de proprietate intelectuală.
Autor: Dragoș Pleșuvescu, avocat și fotograf entuziast.
Ai întrebări legate de copyright sau de acest articol? Lasă-ne un comentariu!
S-ar putea să te intereseze și:
Drepturi de autor – Ce așteptări pot avea fotografii de la reforma UE?
4 argumente juridice pentru folosirea watermark-ului în online
17 Comments
Bună, aș vrea să știu dacă pot folosi resursele foto și video de pe internet (mai exact, decupaje de câteva secunde din diverse video) ca să fac o prezentare la un workshop (fizic, nu online). Ex. o prezentare a obiectivelor turistice mai puțin cunoscute din România.
Nu m-aș fi gândit că ar fi o problemă, dacă specific autorul și de unde am luat materialele, dar am văzut pe youtube că întrebase cineva dacă poate folosi câteva secunde dintr-un video și autorul ceruse amănunte și urma să continue discuția în privat …
Materialul rezultat nu ar fi o ”operă” a mea, nu l-aș posta pe FB, youtube etc. și nici nu aș obține avantaje materiale datorită acestuia.
Felicitari pentru seria de articole juridice. Eu sunt student la drept si nu pot folosi citate din aceste articole pentru ca exista o prevedere stupida in regulamentul facultatii mele de a folosi numai surse academice si am mari dificultati in a gasi astfel de surse.
Buna seara ! Am o intrebare…e ilegal daca am creat o carte care contine citate din diferite carti, de pe instagram, auzite de la diferiti artisti sau din filme si vreau sa public aceasta carte pe Amazon?
Este o incalcare a legi scrierea de articole pe blog din carti de medicina?
Copyright-ul nu este un drept absolut, irevocabil sau infinit. Poti folosi o legal fotografie in scop de critica, comentariu sau parodie fara a cere acordul nimanui, de exemplu.
Iar fotografia poate fi fel de bine fi sub o licenta libera (care-ti da automat dreptutul s-o refolosesti in anumite feluri) sau pur si simplu este in Domeniul Public, iesita de sub orice fel de proprietate (marea majoritate a fotografiilor mai vechi de 50 de ani).
Va sustin total efortul de-a educa oamenii si de-ai face sa inteleaga ca autorii ar fi bine sa fie creditati si platiti. Insa poate ar fi mentionabil si faptul ca nu toti fotografii isi doresc sa aiba atat de multa proprietate si control pe fotografiile facute.
Exista incredibil de multe fotografii pe care autorii le ofera cu licente de tip CC-BY, CC-BY-NC samd. Este un tip special de licenta intitulat Creative Commons, care nu necesita o altfel de mentiune expresa.
De exemplu, numai pe Flickr exista cateva sute de milioane de fotografii licentiate astfel: https://www.flickr.com/creativecommons
Buna, Razvan. Iti multumim frumos pentru feedback. Comentariul este mai mult decat bine venit. Il vom ruga pe Dragos sa se gandeasca si la un articol dedicat pe acest subiect. Te mai asteptam pe blog!
Salut Razvan,
Despre limitele dreptului de autor, a se vedea art. 33 din Legea nr. 8/1996 (de altfel, citat si in articolulul de mai sus).
Referitor la licentele Creative Commons, acestea presupun atribuirea operei (BY) "Attribution — You must give appropriate credit, provide a link to the license, and indicate if changes were made. You may do so in any reasonable manner, but not in any way that suggests the licensor endorses you or your use." Daca nu mentionezi autorul, este o incalcare a termenilor licentei.
Buna dimineata. Am mai multebpoze vechi pe care vreau sa le adun intr-un album pentru publicare. Pozele sunt din colectia tatalui meu care a decedat acum 5 ani. Nu stiu de unde le are si nici cum le-a luat. Le pot publica?
Salut Sebastian. Din pacate, nu exista un raspuns simplu la problema ta! De principiu, in lipsa unui contract scris, nu se poate prezuma ca tatal tau a dobandit drepturile patrimoniale de autor asupra fotografiilor. Aveti negativele pozelor?
Bună ziua. Va rog, dacă este posibil, să mă îndrumați încotro ar trebui spre a mă lamuri dacă pot publica o colecție de fotografii, din anii 1930, cu mențiunea pe verso Reproducere interzisa. Ele au circulat în mai multe ediții și figurează și în colecții publice, academie de exemplu. Va mulțumesc tare mult.
R.M.
Am citit articolul si este interesanta treaba cu "Interpretare eronată a ToS-ului rețelelor de socializare a perpetuat și practica greșită a unor publicații media de a nu credita fotografii, ci furnizorii de servicii sub forma “sursa: YouTube / Facebook (alți furnizori de servicii online)”, ceea ce este, evident, o utilizare ilicită, în dauna fotografului." Chiar aseara am vazut la televizor ca se crediteaza YouTube, iar nu cel care a pus contentul.
E o practica normalizata la noi sa se citeze retele de socializare in locul autorilor de drept. Cate procese ar trebui sa deschid numai catorva televiziuni locale…
Intrebare pentru dl. Dragos: in cazul secventelor video cat este considerat permis a fi preluat de catre terti?
Multumesc.
Nu exista o prevedere legala care sa spuna "in cazul secventelor video este permisa preluarea de X secunde". Aprecierea se face de catre judecator. Acesta va analiza, in cadrul procesului, daca este o utilizare permisa (pe una din exceptiile de la art. 33 din Legea 8/1996) sau daca, dimpotriva, este o incalcare a dreptului de autor. A se vedea art. 33 din Legea 8/1996 https://www.dpvue.com/p/legea-nr-81996-privind-dr…
Scurt si la obiect. Imi permit sa fac si o recomandare. O rubrica de Intrebari si astfel de raspunsuri care sa conecteze specialistii in legislatie cu fotografii.
Să spunem că faci niște fotografii unor prieteni cărora le dai fotografiile făcute, și cu toate că i-ai rugat să te acrediteze, fie nu vor, fie uită. Cum poate fi realizată o situație de genul?
Ai putea să preîntâmpini o asemenea situație, folosind un watermark și … printr-o alegere mai atentă a prietenilor 🙂
Felicitari f64 pentru aceasta serie de articole legale. Sunt foarte putine surse credibile de astfel de informatii.