Olympus OM-D E-M1 în teste, după un update de firmware
F64- 18minutes read
Sau despre cum poate face un update de firmware dintr-o cameră de 3 ani un aparat foto de excepție..
Cu ajutorul echipei F64, având sprijinul MGT Educational, distribuitor Olympus pentru România, am avut plăcerea de a folosi o cameră digitală superbă, pe numele ei Olympus OM-D E-M1, care a făcut un duo nemaipomenit cu obiectivul Olympus M. Zuiko Digital ED 12-40mm 1:2.8 PRO. Sentimentul avut inaintea deschiderii pachetului seamănă cu cel avut în ajunul sărbătorilor, la ruperea ambalajului darurilor… În momentul în care am pus laolaltă cele două bijuterii, am introdus un card SDHC clasa 10 și o baterie proaspăt încărcată, a început aventura…
OM-D E-M1 este primul mirrorles de la Olympus, care a încăput pe mâinile mele. Impresia lăsată după 10 zile de chinuit aparatul în fel și chip este: EXCEPȚIONAL!!! Corpul aparatului foto echipat cu obiectivul amintit, încărcat cu o baterie și cu cureaua din dotare nu depășește greutatea de 1 kg. Pentru un aparat cu obiectiv echivalent 24-80 mm, este ceva demn de luat în calcul.
Față de orice full-frame cu obiectiv asemănător ca luminozitate, greutatea este la jumătate, iar prețul cel mult 45%.Oricum ai face calculele, sistemul celor de la Olympus merită încercat.
Gripul are forma perfectă pentru o priză comodă, de lungă durată, urmează linia anatomică a degetelor. Declanșatorul este poziționat perfect, celelalte butoane sunt ușor de apăsat, sunt finisate bine și deși nu sunt mari, dau senzația de robustețe. Să nu uităm că acest aparat a ieșit din fabrică în 2013.
Lângă grip, la baza obiectivului, pe corpul aparatului, avem ,,la îndemână” două butoane cărora le poți încredința o varietate de funcții… de ar fi fost singurele butoane, viața alături de E-M1 ar fi fost simplă… însă pe corpul din aliaj de magneziu protejat împotriva umezelii, prafului și înghețului, inginerii au adăugat mai multe butoane… visul oricărui copil! Și, parcă, nefiind destule, specialiștii au făcut posibile combinații de butoane pentru desemnarea majorității funcțiilor din meniul aparatului foto. Cireașa de pe tort a venit odată cu descoperirea butonului L.Fn, aflat la baza obiectivului M.Zuiko Digital 12-40mm 1:2.8 PRO, care poate primi îndatoriri, la fel ca toate celelalte butoane de pe corpul aparatului.
Obiectivul este construit în întregime din metal, rezistența opusă în momentul rotirii zoom-ului este foarte bine dozată. Nu mi s-a întâmplat să las aparatul pe umăr și să găsesc zoom-ul ,,căzut” la 40mm, cum se mai vede pe la casele celorlalți producători.
Și pentru că E-M1 este rezistent la intemperii, și 12-40-ul este la fel. Inelul de zoom este lat, perfect finisat, iar cel de focus are o capcană mică… un cuplaj mecanic. Odată tras 2 milimetri înapoi, se activează focusul manual… un lucru foarte util pentru cei ce nu mai vor să facă săpături în meniu, pentru a activa/dezactiva această funcție. Dacă folosești optiunea din meniu de higlight manual focus, în momentul obtinerii clarului, detaliile subiectului sunt evidentiate cu alb, fapt ce ajută foarte mult în conditii de iluminare scazută. În mână, aparatul este perfect echilibrat, simți efectiv că în față ai un tanc rusesc în miniatură. Totuși, NU este indicat să îi încerci rezistența la lovituri, pentru că ai de-a face cu o bijuterie…
Fiindcă am avut de-a face cu cel mai bun zoom 12-40, am avut grijă ca lentila frontală să fie protejată de un filtru de calitate. De mare folos mi-a fost și un filtru polarizor. Pentru situații de iluminare scăzută, am folosit un bliț extern, FL 36, care luminează de mai bine de 11 ani imaginile prietenului Valentin Tudoran…
Se poate spune despre un update de firmware că este o a doua tinerețe pentru orice device care se respectă, mai ales când are în spate o trupă de oameni dedicați, care din când în când apleacă urechea la dorințele utilizatorilor. Și cum cei ce cumpără Olympus O-MD E-M1 știu pe ce dau banii, și așteptările lor sunt pe măsura exigențelor. Bunătățile familiei O-MD au fost aduse în versiunea 4.1, scăzând timpul de focus, mărind precizia focalizării, aducând Focus stacking-ul mult lăudat (pe bună dreptate), declanșarea silențioasă, timelapse 4k, creșterea calității filmarii in mod 1920/1080 la 30 de cadre pe secundă, posibilitatea definirii saturației de culoare folosind COLOR CREATOR…
Dar aici trebuie să stăpânești foarte bine paleta culorilor, pentru că reglajele se fac înaintea fotografierii. Pentru funcția FOCUS STACKING este nevoie de exercițiu, aceasta fiind utilă într-o gamă variată de situații. În principiu, se poate fotografia un obiect anume, chiar și în lumină puțină, la o deschidere mare a diafragmei, cu ISO mic, cu diferite puncte de focus. Software-ul aparatului face asamblarea secțiunilor clare ale fiecărui cadru, rezultatul fiind o imagine sharp dintr-un colț în celălalt al cadrului. Toată această activitate îi ocupă procesorului de imagine aproximativ 35-40 de secunde, variind în funcție de câte trepte de focus alegi, în ce incremente, cât și formatul în care salvezi inaginea, adica simplu JPG bazic, JPG superfin sau ORF+JPG. Indiferent de cum alegi să salvezi imaginile care compun cadrul final, acesta va fi salvat doar în format JPG. Pentru a veni în întâmpinarea celor interesați, producătorul a întocmit și tabele în care sunt arătate profunzimile imaginii, în funcție de diafragmă și distanță focală. Dacă se cunoaște dimensiunea obiectului fotografiat, atunci rezultatele finale vin mult mai ușor.
Pentru focus bracketing, claritatea este obtinută schimbând punctul unde este făcut sharp-ul, pe toata suprafața imaginii, care sunt apoi asamblate. Evident că este de preferat ca subiectul să fie static.
Vizorul electronic este mare, detaliat, există posibilitatea alegerii parametrilor afișați în timpul fotografierii. De cele mai multe ori am folosit vizarea prin ocular, pentru a păstra energia debitată de acumulator necesară lucrurilor importante, activarea ecranului rabatabil poate fi făcută prin simpla apăsare a butonului aflat în stânga lui. Pentru a nu pierde imagini cu adevărat importante, m-am înarmat cu doi acumulatori de rezervă. O alternativă este gripul Olympus HLD7.
Pentru alegerea funcționalității butoanelor care împânzesc corpul aparatului, trebuie să petreci ceva timp cu aparatul în mână, să îi cunoști meniul, să știi ce funcții utilizezi cel mai des, iar in acord cu preferințele personale, să încredințezi fiecărui buton (sau combinații de două butoane) sarcina dorită. Am preferat să las nemodificate functiile desemnate de producător, o schimbare a fost insărcinarea butonului de pe obiectiv- L.Fn- cu introducerea funcției focus stacking, celălalt – Fn1 a devenit zoom optic în timpul focalizării. Prin apasarea butonului OK avem acces la panoul de funcții de bază, unde se regăsesc principalii parametri din meniul destul de vast.
Culorile produse de tandemul E-M1/12-40 1:2.8 PRO sunt excelente, nu am observat diferențe în redarea întregii palete. Deși contrastul este perfect pentru apariția fringe-ului, am căutat mult și bine… Controlul aberațiilor de culoare este foarte eficient, chiar și la valori mari ale diafragmei. Geometria imaginilor obținute este impresionantă, deformări minore apar pe margini la 12 mm, însă nu sunt supărătoare.
Căutând subiecte de fotografiat, am constatat că Olympus OM-D E-M1, asortat cu 12-40 1:2.8 PRO, este foarte versatil. Posibilitatea de a fotografia de la o distanță de doar 20 cm este un avantaj pentru obținerea unor imagini macro.
Portretele au suficientă separare de fundal, culoarea pielii fiind corect redată. Dacă detectarea fețelor este activată, atunci claritatea imaginii va fi făcută pe chipurile cele mai apropiate.
Pentru fotografia de noapte, am setat ISO în mod AUTO ISO, cu bază 200, valoarea maximă fiind 25600. Abia acasă am văzut imaginea la 100%…
Când nu m-a mai mulțumit imaginea in format JPG, am dat buzna la cel mai cunoscut estetician și l-am rugat să îmi obțină o imagine ceva mai clară, cu detaliile evidențiate până la limita suportabilității, fără a ne îndepărta de ceea ce a văzut ochiul.
ORF-urile au o flexibilitate deosebită în post-procesare. Și asta nu e deloc de neglijat, pentru cei ce vor să cosmetizeze imaginile obținute in format necomprimat. Dacă vrem să cochetăm cu fotografia artistică, modurile de expunere monocrom sau derivate ne stau la dispozitie direct din meniu, sau se pot obține prin prelucrarea ORF în PS. Există implementate multe alte facilități, moduri din seria ART, ori iAUTO. Am preferat să fotografiez în loc să filmez, am ratat modul timelapse în 4K. Implementarea modurilor de fotografiere de tipul panoramă, foc de artificii și câte-n lună și-n stele nu fac decăt să ne îndepărteze de la scopul principal avut în momentul proiectării lui O-MD E-M1…PLĂCEREA DE A FOTOGRAFIA…
Pentru reclamă la această motocicletă, sper să nu mă criticați prea tare…
În National Portrait Gallery am zărit un om admirând portretele regilor Angliei…
Am avut mari probleme cu soarele, în cele 3 zile petrecute în Londra…cu toate astea, procesorul lui O-MD E-M1 a calculat corect expunerea, de fiecare dată.
S-au vorbit niște nori să îmi strice expunerea, și au chemat câțiva vecini mai supărați, întunecați, care dau cu virgulă mobilă la calculul balansului de alb…Nu le-a mers nici de data asta!
Economisiți apa! Faceți baie in doi!
Dacă insistați cu apa și săpunul, poate dați de alb…
Ok, Pufule, dau fuga, poate mai prind apă caldă!
De câteva ori am auzit expresia ,,alinierea sticlelor” și trebuie să recunosc, nu înțelegeam de ce este atât de importantă… acum am gasit explicația…
La fel de importantă se dovesește câteodată și alinierea luminii, cu ajutorul filtrelor de polarizare…
Putem să observăm cu ușurință cine are timp de pierdut cu admiratul priveliștii, odată cu scăderea productivității…nimic nu mai este sigur în lumea asta…presupun că pentru Olympus M.Zuiko Digital 300mm F4 IS Pro n-ar fi o problemă să ne spună ce culoare are biroul de la etajul 79…
Cu toate astea, cel mai mult m-au atras clădirile un pic mai vechi, care mai au și cărămizi pe ici, colo…
Mi-a plăcut felul în care Olympus realizează balansul de alb, atunci când este în modul AUTO.
Citind specificațiile, m-a surprins viteza maximă pentru expunerea senzorului, dublă față de ce știe majoritatea aparaturii profesionale…m-am gândit cum să îl conving pe E-M1 că este cazul să îmi arate cum stau lucrurile la viteza asta…
Și brusc, mi-am adus aminte lecția dată de motanul care este proprietarul Casinoului din Constanța, care ne arată cum este să privești lumea de sus, când stai pe jos, și numai tu știi ce bestie zace în spatele unei înfățișări cumsecade…
Culorile plăcute produse de E-M1 se pot compara cu cele ale aparatelor care sunt de cel putin două ori mai grele și mai scumpe.
Pentru exemplificarea gamei dinamice nu am găsit un cuplu proaspăt căsătorit, dar m-am gândit că această suprapunere vă va arăta cât de bine se descurcă senzorul…
Trăgând linie zilelor în care Olympus Om-D E-M1 mi-a fost alături, pot să spun că sistemul O-MD trebuie să fie luat în calcul, de pe picior de egalitate cu orice alt competitor, în momentul în care ne gândim să intrăm serios în lumea lentilelor interschimbabile…
De ce?
Pentru toate aceste bile albe de mai jos:
- calitate excelentă a imaginilor în format JPEG, direct din aparat
- compact, ușor, comod, versatil
- există gamă completă de obiective din ograda proprie, ori de la Panasonic, dar dacă vă face cu ochiul altă sticlă de la competitori, o puteți folosi cu ajutorul unui adaptor
- garanție ceva mai mare decăt cea obișnuită la alți producător
Ca să nu fim însă părtinitori, amintim și punctele unde se mai pot adăuga mici corecții:
- durata de viață a bateriei
- implementarea modului ISO AUTO și in funcție de un timp minim expunere
- confirmarea în meniu a stării on/off a setărilor
- performanța la valori mari ale ISO (sigur o vom vedea la E-M1 mark II)
Alte fotografii realizate cu Olympus OM-D E-M1:
Un articol și fotografii de Virgil Vrancea.
[products ids=125007680,125007792,125008779,125009223]
