Confruntarea senzorilor : mirrorless vs. DSLR

Trei aparate, trei senzori diferiți, o singură scenă:
Mirrorless (micro 4/3) vs DSLR APS-C vs DSLR Full Frame, dezbateri multe, spirite încinse și întrebări uneori fără răspunsuri finale. De la bun început trebuie să spun că nu sunt fanul vreunui concept și nu consider că unul este mai bun decât altul. Pur și simplu depinde de preferințele fiecăruia, de genurile de fotografie pe care le abordează și de posibilitățile pe care le are pentru a alege unul din aceste sisteme. Așa cum un DSLR FF nu poate concura cu portabilitatea unui sistem mirrorless, nici un sistem mirrorless (fie el FF-Sony) nu poate surclasa un DSLR FF pentru anumite genuri de fotografie. DSLR-urile APS-C vor să fie calea de mijloc, camera SLR tradițională mai abordabilă decât un full frame.
Fiecare sistem are plusurile și minusurile lui. În lumea mirrorless, concurența e acerbă. Olympus-Panasonic micro 4/3 mi se pare cel mai matur și extins sistem cu aparate și obiective foarte portabile, pentru toate gusturile și buzunarele, dar în teorie un senzor mai slab față de mirrorless-urile/DSLR-urile APS-C sau cele FF. Sony mirrorless (APS-C sau FF) are performanțe bune în ceea ce privește senzorii și autofocusul, dar are o gamă limitată de obiective. Fuji, un design excepțional al aparatelor, gamă foarte bună de obiective, dar cu preț mai ridicat și nu atât de ușoare și portabile ca și cele pentru sistemul micro 4/3. Ultimul venit în grupa mare Samsung NX1, atrage, dar este la început și rămâne de văzut dacă va convinge pe multă lume să facă trecerea la el de la mărcile clasice.
Cât despre DSLR-uri, au ajuns într-un punct în care încă mai prezintă câteva avantaje pentru anumite genuri de fotografie și încă reprezintă grosul vânzărilor în piață pentru Canon și Nikon,dar cred că este o chestiune de timp până când cei doi mari producători japonezi vor propune ceva foarte serios pe lângă tradiționalele lor DSLR-uri.
Trecând dincolo de preferințele fiecăruia și având la dispoziție trei aparate foto cu senzori diferiți, senzori exponenți ai celor trei concepte, am decis să fac o scurtă comparație în ceea ce privește zgomotul din imagini la sensibilități ridicate pentru intervalul ISO 1600-ISO 25600. Am vrut să văd cât de mare este diferența între imaginile realizate cu cei trei senzori, chiar dacă aparatele sunt din clase diferite și teoretic mere cu pere nu se compară. Mirrorless-ul cu senzor 4/3 este mult în urma senzorilor APS-C și foarte departe de un senzor FF, sau diferența nu este atât de mare? Pentru nivelul de detalii nu se poate face o comparație foarte obiectivă, deoarece aparatele au fost echipate cu obiective diferite, dar ca idee am căutat să urmăresc și acest aspect în special în centrul imaginii.
Cele trei aparate au senzori reprezentativi pentru clasele din care fac parte, concepția și performanțele lor regăsindu-se pe sistemele micro 4/3, Canon EOS, sau Nikon-Sony FF.
Candidații acestei scurte comparații sunt:

• Olympus EP5 + 14-42mm II R
• Canon 70D + EF-S 18-135mm IS STM și
• Nikon D600 + AF-S 24-85mm VR
• 16Mpx vs 20Mpx vs 24Mpx.
• Senzor 4/3 vs APS-C vs Full Frame.
• Greutate corp aparat, 420g vs 755g vs 850g.

Condiții de test: serii de imagini realizate de pe trepied, la ora albastră, la distanța focală de 28-29mm (35mm echiv), stabilizator optic oprit, self-timer, NR din aparat setat la valoarea minimă, diafragmă F8, timpi de expunere de 1sec, 1/2sec, 1/4sec, 1/8 sec, 1/15sec la valori ISO de 1600, 3200, 6400, 12800, 25600. Serie de imagini RAW procesate cu nivelul minim pentru reducerea zgomotului din imagini (Lightroom 5.2, NR Luminance 0, Color 0, Sharpening Amount 25-standard).

Scenă realizată cu Olympus EP-5 la 14mm (28mm echiv. 35mm)

Scenă realizată cu Canon 70d la 18mm (29mm echiv. 35mm)

Scenă realizată cu Nikon D600 la 29mm

Scena aleasă pentru a evalua zgomotul din imagine prezintă diferite surse de lumină (naturală, incandescentă, fluorescentă). Am ales patru zone de unde am făcut crop-urile pentru a evalua zgomotul din fișierele RAW

Prima serie de crop-uri din fișierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilități diferite.

Prin comparație aceiași serie de crop-uri, dar de data aceasta din fișierele JPEG (Standard, NR setat din aparate la minim). Așa cum se poate vedea Nikon-ul preferă o abordare mai conservatoare a clarității în opoziție cu Olympus la care procesarea este mai accentuată (aceste setări pot fi modificate și din aparate după gustul fiecăruia).

A doua serie de crop-uri din fișierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilități diferite.

A treia serie de crop-uri din fișierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilități diferite.

A patra serie de crop-uri din fișierele RAW realizate cu cele trei aparate la sensibilități diferite.
Analizând crop-urile de mai sus și evaluând zgomotul din imaginile realizate între Iso 1600-25600 putem să ne facem o idee despre cât de mare este diferența între aparatele dotate cu un senzor 4/3, APS-C și unul FF.
Până la ISO 3200 inclusiv, Olympus EP-5 se comportă admirabil, cu un nivel al zgomotului egal cu cel din imaginile realizate cu Canon 70d. Aș spune că ISO 3200 este nivelul maxim pentru a obține imagini de o foarte bună calitate, atât cu Olympus EP-5, cât și cu Canon 70d. Pentru EP-5 și 70d, ISO 6400 este utilizabil până la un anumit nivel și necesită o procesare mai atentă a fișierelor RAW. De la valoarea ISO 6400 în sus, Canon 70d se prezintă cu un mic avantaj în fața lui Olympus, atât din punct de vedere al zgomotului, cât și al detaliilor. Diferența este totuși mică, iar sensibilitățile ridicate ISO 12800-25600 ar trebui folosite doar în cazuri excepționale când nu mai există altă alternativă. Trecând la Nikon D600, este evident avantajul oferit de un senzor FF după ISO 3200. Aș spune că oferă un câștig de o treaptă și jumătate față de aparatele cu senzor mai mic. Totodată nivelul detaliilor este mai ridicat, cei 24 de Mpx și senzorul FF iși spun și aici cuvântul. Altă chestiune, fișierele obținute cu D600 sunt mult mai maleabile la o gamă extinsă de editări. Din experiența personală cu D600 am observat că ISO 6400 poate fi folosit confortabil pentru orice tip de scenă, ISO 12800 necesită o procesare mai atentă a fișierelor, iar valoarea de top ISO 25600 este rezervată cazurilor de urgență, pentru printuri mici sau web.

Concluzionând, merită categoric o cameră cu un senzor FF, există o diferență atât de mare între un senzor 4/3 și unul APS-C sau FF? Aș zice că depinde de cât ești dispus să accepți greutatea unui FF și a obiectivelor pentru acesta și de cât de mult folosești camera la sensibilități înalte. Dacă 90% din timp o vei folosi la valori ISO de până la ISO 3200 inclusiv, un aparat mirrorless dotat cu un astfel de senzor 4/3 va satisface majoritatea utilizatorilor, chiar și pe cei pretențioși. În plus diferențele între un senzor 4/3 și unul APS-C sunt foarte mici, neglijabile, decizia între un mirrorless 4/3 și un DSLR APS-C va fi legată de alte chestiuni cum ar fi portabilitate, ergonomie, durata bateriei, preferința pentru un vizor optic sau unul electronic etc.. Pentru cei care folosesc aparatul des pe lumină slabă și la sensibilități ridicate, un aparat cu un senzor FF prezintă avantaje indubitabile. FF DSLR vs FF Mirrorless este o altă discuție și cred că ține de preferințele și nevoile fiecăruia.
Imaginile RAW au fost prelucrate folosind programul Lightroom 5.2.
Text și imagini: Gabriel Bușe
[products ids=125007172,125007176,125006456,125007972]