Review Nikon Df : un gentleman !

După ce curiozitatea m-a chinuit destulă vreme, în sfârșit, prin amabilitatea celor de la F64 reprezentați profesionist de către d-ra Adina Pițigoi, am apucat să butonez nițel  body-ul retro de la Nikon.

Nikon Df Grey : Digital fusion!

Auziți?! Până mi-a picat în mână kitul Nikon Df doar am cârcotit pe acest slogan mustăcind cu gândul la veritabilele clasice Nikon din perioada peliculei de celuloid. Cum soro, digital fusion? Ei!… uite că le-a ieșit! … chiar dacă la un preț … măăricel!
Să n-o mai lungesc, a vuit spațiul virtual la vremea lansării cât și după, atât cu specificațiile din „cartea de identitate” cât și cu ce poate sau nu poate, cu ce are fain dar și cu ce ar încurca specialiștii în ale fotografiei. Suntem o nație fericită: – ne pricepem foarte bine la fotbal, politică, relații și fotografie. O las baltă însă, conchid scurt: – senzațiile și obișnuințele pe care le ai când ții în mână un corp de aparat foto sunt de cele mai multe ori personale și obligatoriu subiective!
Ca fotograf de eveniment și posesor de Nikon D700 încă de la lansarea sa pe piață, recunosc că, în acest mic review, am avut inițial tendința să-l compar cu acesta deși diferențele de specificații sunt evidente fără să mai amintesc de cei cinci ani scurși între lansările celor două body-uri.   De ce asta? Normal .. pentru că a cam venit timpul să-i caut un înlocuitor lui D700 sau măcar un sprijin, desigur, la un preț rezonabil.
Însă, cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, și vremea nu m-a ajutat, din mers, am schimbat orientarea review-ului fiind impresionat de calitatea net superioară a efectuării balansului automat  de alb, de exponometrul încorporat care măsoară lumina și expune mult mai bine și nu în ultimul rând, de intervalul dinamic extrem de larg pe care îl  suportă senzorul de 16 mp.
DESIGN:

– Fain!  Sexy și rafinat! Fiind pe stradă cu el în mâini sau atârnat de gât și cu obiectivul de kit (50 mm f/1,8 G – un obiectiv superb de altfel), am observat mult mai multe persoane scrutându-l cu interes decât înainte când umblam cu D700-ul având montat 70-200mm VRII.     Chiar am fost oprit și întrebat despre el. Mie personal îmi place, iar sentimentul de clasic și de călătorie în timp este autentic. Toate rotițele pentru reglaje sunt ușor de manevrat, având chiar și pârghii de protecție contra atingerii accidentale.  Ecranul posterior este maaare și cu un afișaj excelent chiar și pe lumină puternică!
Două lucruri cred că nu sunt tocmai ok…  Priza pentru mâna dreaptă care este cam mică și duce la obosirea rapidă a acesteia atunci când se folosesc obiective mari de la  24-70 f/2,8 în sus și, urechile în care se prinde cureaua de gât. Acestea sunt situate mult prea anterior și, atunci când este montat chiar și un obiectiv 24-70 f/2,8, ansamblul corp – obiectiv basculează anterior ceea ce duce la disconfort și la tendința de a-l ține lipit de trunchi sau într-o mână în timpul mersului. Personal aș fi preferat montarea pe linia senzorului, astfel ansamblul s-ar fi pliat cumințel pe abdomen iar tensiunea produsă de greutatea obiectivului ar fi pus o presiune distribuită egal pe baioneta corpului. Repet, este doar o observație subiectivă!
Lipsa blițului încorporat nu face decât să accentueze senzația de clasic și, datorită plajei ISO impresionante de lucru a senzorului, acesta trece practic neobservat. Desigur, există o patină în care se poate monta orice bliț extern Nikon sau omolog. Chiar si celebrele transmitatoare/receptoare radio  Yongnuo funcționează perfect.
 Levierul care alege zona de măsurare pentru realizarea expunerii se mișcă puțin cam greoi, necesitând ceva atenție pentru acționarea sa, lucru cu dus și întors: – nu se poate acționa accidental în timpul fotografierii însă scade din viteza de lucru atunci când situația o cere.  
AUTOFOCUS:
Călcâiul lui Ahile al multor aparate de fotografiat!
După cum se știe, corpul Nikon Df vine echipat cu modulul de AF  Multi- Cam 4800 care are 39 de puncte de autofocus din care doar nouă sunt în cruce. Așezate centrat, acestea ocupă o mică parte față de suprafața senzorului FX ceea ce s-ar putea dovedi puțin incomod pentru anumiți fotografi.  Modulul performează foarte bine în setarea AF-S pe lumină bună și bine pe lumină scăzută. Nu același lucru se poate spune despre el când îl folosim ca AF-C chiar și pe lumină suficientă și cu doar 9 puncte de lucru. Obișnuit cu o altă rată a succesului pe aparatura pe care o folosesc în mod curent, acest lucru m-a dezamăgit și, în ciuda celorlalte calități, pentru mine acest corp nu își poate avea locul în trusa mea fotografică ca aparat principal tocmai datorită acestui aspect.

INTERVALUL DINAMIC (expunere & gama cromatică):
Cu privire la cei doi factori m-am minunat și m-am tot minunat!  Dacă până acum fugeam de supra-expunere precum încornoratul de tămâie, în urma testării acestui Nikon Df mi-au apărut zâmbete largi, largi .. laaargi!
După cum spuneam: măsurarea auto a albului este bună spre foarte bună în condiții de  lumină naturală (soare și nor) și bună în condiții de iluminare cu bec cu incadenscență sau vapori de mercur. Culori puțin mai luminoase față de modelele Nikon anterioare cu precădere albastrul, iar tonurile pielii foarte bine redate. Roșul este puțin cam saturat și cu tendințe evidente de a arde foarte ușor acest canal.
Fiindcă vremea m-a ținut în casă datorită ploii continuue, am decis să fac un test pentru punerea în evidență a intervalului plajei dinamice a senzorului ce echipează acest corp, senzor strunit de procesorul Expeed III. Mai exact, am capturat același cadru NEF 14 bit necomprimat, utilizând obiectivul de kit 50 mm f/1,8 G  (setări: Picture control – Neutral; Sharp – 2, High Iso Noise reduction – 0; f/8; WB – Auto; Active D-Lighting – Off)  pornind de la 0 E.V. și sub-expunând până la -7 E.V. iar apoi am supra-expus până la + 4 E.V.
Fișierele rezultate le-am developat în Adobe Lightroom 5.7 deoarece acest soft este utilizat pe scară largă de către fotografii de eveniment. Am observat că acest soft recuperează mult mai bine detaliile din zonele sub/supra -expuse sever  decât o face softul Capure NX2 limitat de altfel la +/- 2 E.V.,  soft pe care îl ador însă datorită detaliilor și culorilor pe care le poate extrage din fișierele de tip NEF dar care, în cazul zonelor supra-expuse stă foarte prost.  Tehnologia de developare digitală a fost extrem de simplă și minimală în sensul că, dacă un cadru a fost captat cu o valoare de – (minus) 3 E.V., în Adobe Lightroom am adăugat doar 3 trepte de expunere în plus; acolo unde cadrul inițial a fost supra-expus, am redus cu atâtea trepte expunerea, corespunzător pentru a ajunge la 0 E.V.
 Cropurile sunt la 100% din cadrul inițial. Unde scrie „procesare minimă Adobe Lightroom” în timpul developării, pe lângă restabilirea expunerii corecte s-au acționat și cursoarele constrastului, recuperării din highlights, culoare, negru .. etc. dar minimal!  O prelucrare mult mai atentă va recupera mult mai multe detalii, contraste, culori etc.


CAPABILITĂȚI ISO
Trebuie să recunosc că acest Nikon Df mi-a dat curajul să ies la fotografiat pe înserat și pe timp de noapte fără trepied. Deși mai sunt exemple pe internet cu privire la performanțele iso, am decis să probez personal și să postez rezultatele fără „artificii” ale setării parametrilor de fotografiere sau ulterioare, în editare (cadru NEF 14 bit necomprimat, utilizând obiectivul de kit 50 mm f/1,8 G  (setări: Picture control – Neutral; Sharp – 2, High Iso Noise reduction – 0; f/8; WB – Auto; Active D-Lighting – Off )), NEF-uri transformate cu ajutorul programului de editare Adobe Lightroom 5.7 direct în jpeg la calitate maximă, sRGB.

KIT-ul! 
Atrage priviri! Stârnește curiozitatea!  Dacă, pe lângă obiectivul de 50 mm f/1,8 ar exista în trusa unui deținător încă măcar un obiectiv, și anume: 20 mm f/1,8 G, Nikon Df ar fi companionul ideal pentru pasionați, pentru fotografii de călătorie. Dimensiunile acceptabile, NEF-urile cu informație bogată și plaja diniamică mare fac din acesta o alegere inspirată cu atât mai mult cu cât, aspectul retro nu va atrage atenția hoților axați pe furtul de aparatură foto.
Comenzile principalilor parametri de fotografiere induc senzația de „old” și satisfac parțial simțurile celor care au fotografiat și în epoca peliculei de celuloid.

Într-una din seri, afară încă ploua binișor, pun într-o gentuță Df-ul și un fisheye (Nikon 16 m f/2,8 D) și ies afară. Cobor spre Faleza Dunării, montez obiectivul și .. stupoare: nema expunere!  Măi să fie! Am înțeles că diafragma se reglează doar din inelul dedicat de pe obiectiv dar în modul A ar fi trebuit să am expunere!  Bașca nu-mi arăta ce diafragmă am setat!  Demontat .. montat iar obiectivul, același lucru … nu-i nimic, trec pe M și setez expunerea manual alegând timpul potrivit la diafragma aleasă deși aparatul încă nu îmi arăta indicele acesteia. Brusc am făcut un salt înapoi în timp când aparatele foto nu aveau încă încorporat  exponometru.  Senzația o pot cunoaște doar cei care au folosit astfel de aparate!  Chiar dacă, spre deosebire de epoca filmului, acum aveam posibilitatea de a verifica pe loc expunerea corectă ..

Seara nu mai rezist și fac săpături prin prietenii de pe internet,  să mă lumineze ce se întâmplă deși făcusem setările necesare asupra obiectivului.  Domnul Radu Grozescu, și-i mulțumesc încă o dată, răspunde prompt și mă întreabă dacă levierul care cuplează dispozitivul de măsurare este coborât. Ei bine, nu era!  Mai mare rușinea! :))
Spre sfârșitul perioadei de testare, în ultima zi, reușesc să ies cu doi prieteni în Dobrogea dragă sufletului meu. O zi frumoasă în ciuda celorlalți care au rămas acasă speriați de ploaia ce ne da târcoale. Lumină schimbătoare .. acum puternică, apoi polarizată .. deh … Dobrogea!
Împreună cu un fisheye sau celebrul 24-70 f/2,8, Nikon Df relevă capabilități interesante pentru fotografia de peisaj și sunt sigur că și pentru macro. Detaliile asigurate de senzorul de 16 mp strunit foarte bine și rapid de bătrânul procesor Expeed III ca și plaja dinamică excelentă, sunt binevenite și de mare ajutor!
Rețineți! Cascadele sunt fotografiate din mână cu un timp de 1/13; 1/10 și respectiv 1/20 dintr-o secundă …  ce vreau să remarc, este doar faptul că stă bine în mâini atunci când obiectivul nu pune probleme de greutate așa cum este cazul lui Nikon 16 mm f/2,8 fisheye.

CONCLUZII:
Pro
– plajă dinamică largă a senzorului pusă bine în valoare de procesorul Expeed III ce permite captarea multor detalii atât în umbre cât și în zonele puternic luminate și a unor gradații fine de culoare în zona tranzițiilor dintre culori apropiate;
– măsurarea automată foarte bună a balansului de alb, mult îmbunătățită față de modelele anterioare;
– exponometrul încorporat măsoară foarte bine luminozitatea în toate cele trei moduri (matriceal, preponderent central și punctual);
– ISO curat și folosibil cu o editare minimă chiar și la 12.800;
– acces facil la setarea  principalilor parametri de fotografiere;
– sincronizare cu blițul până la 1/4000;
– viewfinder mare (arie de acoperire de 100%);
– corp robust și protejat la praf și apă (să nu vă închipuiți totuși că puteți face baie sau scufundări cu el!)
– foarte bun pentru fotografia de călătorie, peisaj și portret.
– levierul pentru blocarea deschiderii accidentale a ușii de acces la acumulator și card
Contra
– lipsa unei prize mai bune și pronunțate pentru mâna dreaptă;
– montarea urechilor de prindere a curelei pentru gât, mult prea anterior pe corp;
– acumulator slab 1230 mAh. Pe mine m-a ținut cam 500 de cadre o singură încărcare ceea ce este dezamăgitor;
– lipsă declanșator ocular, atât de binevenit și important în cazul fotografierii cu timpi foarte mare de expunere;
–  AF-C slab chiar și pe lumină optimă;
– lipsa funcției „time – lapse”, de înțeles având în vedere publicul țintă.
  În concluzie, un aparat foto capabil indicat cu precădere uzului pentru fotografie personală, pentru nostalgici, pentru cei care călătoresc mult și cochetează cu fotografia ca și pentru posesorii de restaurante și, de ce nu, pentru portretiști.
Un articol și fotografii de Dorin Balanescu.