Fotografia eternă: un interviu cu Stanko Abadzic

Stanko Abadzic s-a născut în 1952 în Vukova, Croaţia. La vârsta de 15 ani, tatăl lui i-a făcut cadou o cameră pe care Abadzic a învăţat să o folosească singur. Totodadă, s-a afiliat unui club de fotografie, a studiat carţi şi a participat la diverse expoziţii. Dupa căsătorie, a lucrat ca reporter şi fotojurnalist pentru a-şi întreţine familia.
În 1991, când a izbucnit Războiul Croat de Independenţă, Abadzic a lăsat totul şi a fugit cu familia lui în Germania, în idea de a rămâne pentru o scurtă perioadă de timp. După 4 ani dificili, timp în care a făcut câteva fotografii, le-a fost refuzată cetăţenia şi au fost forţaţi să părăsească Germania. Aşa că s-a mutat la Praga. După acest episod, arta lui Abraznic a renăscut, începând explorarea oraşului cu o cameră de format mediu. Din acest moment, din 1995, el a început serios să-şi dezvolte experienţa sa vizuală.
Munca lui Abadzic se defineşte prin contraste puternice între lumină şi întuneric şi interesul pentru contururi şi modele create de umbre lungi, cărămidă sau străzi pietruite, forme complicate de fierărie, garduri, grilaje şi alte detalii de acest gen. El fotografiaza copii în timp ce se joacă, oameni mergând pe bicicletă sau zăbovind în cafenele, şi are şi o pasiune pentru graffitti, panouri şi semne. În imaginile sale există un sentiment puternic de nostalgie şi efemeritate, care fără îndoială se datorează şi experienţei sale de om deportat.
Să-l cunoaștem însă mai bine, din interviul ce urmează:
Lucrările tale exprimă o idee anume, se încadrează într-o tematică specifică, sau se concentrează pe ceva ascuns, legat de natura vieţilor şi experienţelor noastre?
Îmi plac oamenii şi apar des în fotografiile mele. Nu-mi plac grupurile, ci indivizii ceea ce arată o anumită perspectivă asupra fiinţei umane. Nu-mi plac războiul, sângele şi lacrimile. Aceasta nu este numai o reflecţie asupra lumii în care trăim, deşi pare să fie aşa datorită mijloacelor mass-media. Este timpul să compensăm nedreptatea, redând fotografiei frumuseţea, estetica, emoţiile pozitive şi bogăţia vizuală.
Lucrezi ca  fotograf profesionist sau îți câștigi existenţa în alte feluri?
Trăiesc din şi pentru fotografie.


Cum ți-a fost influenţată munca de experienţele din trecut?
Din cauza războiului din fosta- Iugoslavie, am plecat cu familia mea în Germania pentru patru ani şi, apoi, şapte ani în Cehia. În Cehia am devenit artist fotograf. După o expoziţie retrospectivă în 2000 la Galeria Josef Sudek din Praga, mi-am dat seama că este posibil să trăiesc din fotografie şi a devenit principalul punct de interes din viaţa mea. Fotografia m-a ajutat să găsesc şi să păstrez echilibrul după ce am pierdut tot ce avea legătură cu fost-Iugoslavie şi am început o nouă viaţă în Praga.
Cum ai devenit interesat de fotografierea copiilor (subiect important al lucrărilor tale, mai ales într-o anumită perioadă)?
Spre deosebire de adulţi, copiii nu sunt încărcaţi cu nimic. Sunt jucăuşi, dar şi spontani şi au imaginaţie vie. Ideile lor mă iau întotdeauna prin surprindere. Oricum, am 59 de ani şi mă gândesc din ce în ce mai mult la copilăria mea lipsită de griji, la vremurile trecute şi căldura lor, pe care o caut acum. Şi, astfel cercul va fi complet.

Faci doar fotografii alb-negru? Ce te atrage la acest mediu?
În fotografiile alb-negru îmi exprim cel mai bine ideile. Jocul luminii şi al umbrei, care este cel mai puternic din punct de vedere dramatic din tehnica alb-negru este elementul după care pot fi recunoscut. Spre deosebire de imaginile color, unde există întotdeauna riscul să cazi în kitch, mediul alb-negru îmi oferă mai multă siguranţă, exprimîndu-mi perfect sentimentul pe care-l am când fac fotografii.
Se pare că Henri Cartier-Bresson ți-a influențat într-un mod destul de evident stilul fotografic.
Da, Bresson a avut şi încă mai are o influenţă puternică asupra muncii mele. De la el am învăţat cel mai mult despre geometrism precum şi despre compoziţia fotografiei. Bresson a făcut fotografii în epoca de aur a fotografiei, pe vremea când se afirma complet şi respecta principiile fotografiei clasice, care a supravieţuit testului timpului şi tuturor curentelor moderne, ceea ce este adevărat şi în cazul picturii clasice şi muzicii clasice.
Ce aduci diferit, ca viziune, abordare etc.? Față de Bresson.
Aproape fiecare fotograf are un exemplu care îl inspiră la început, dar, de-a lungul timpului, trebuie să vină cu ceva special şi personal. Ar putea fi vorba despre o alegere specifică a motivelor sau felul în care foloseşti mediul şi simţi ceea ce te înconjoară. Fotografiile mele au patină precum şi nostalgie. Îmi concentrez obiectivul pe motive şi ambiente, unde oamenii au fost fericiţi. Nu sunt interesat de curentele moderne.

Ce alţi fotografi te-au influenţat?
Willy Ronis, Robert Doisneau, Marc Riboud, Kertesz, Moholy-Nagy şi Josef Sudek din Cehia, unde am locuit timp de 7 ani.
Povestește-mi despre tehnicile tale din camera obscură – alegerea filmului, procesarea filmului, tehnici speciale de print?
Nu developez eu pozele. De acum douăzeci de ani, se ocupă de asta laborantul meu din Praga. La început, eram cu el în camera obscură, dar acum, după douăzeci de ani de experienţă, ştie foarte bine cum să facă orice fotografie. Toate fotografiile au fost printate pe hârtie foto cehă, multigradă ţi uscată pe geam. Folosesc filme Ilford şi Fuji, cele mai multe de iso 100 şi 400.
Și digitalul?
Pentru fotografia adevărată, pe care o expun, mai puțin.
Te plimbi mereu căutând imagini sau aştepţi într-o anumită locaţie pentru a transforma anumite elemente vizuale în imagini?
Există aşa-numita fotografie „asumată”, de exemplu: am văzut în Paris un om care purta sub braţ un baner publicitar cu o gâscă. Mi s-a părut interesant deoarece capul de gâscă se afla în faţa capului omului. Am aşteptat să ajungă în faţa plăcuţei care arăta numele străzii şi am făcut fotografia. În Praga, am aşteptat cu orele ca să văd cum reacţionează oamenii la panourile publicitare, de exexmplu la reclame. Nu m-au văzut. Acesta este motivul pentru care au continuat să fie spontani şi naturali. Aşa că îmi place să fac fotografii fără să fiu observat.
Aleg foarte des aceleaşi elemente vizuale, aşteptând răbdător să văd ce se întâmplă. Asta s-a întâmplat în Paris, în zona Defence, unde am fost de patru ori ca să obţin lumina dorită în timp ce alergau oamenii de dimineaţă.
Unde expui? Cum te-ai promovat de-a lungul vremii?
Prima galerie care mi-a promovat lucrările în America a fost Contemporaryworks, cu ajutorul domnului Alex Novak. Îi sunt profund recunoscător pentru introducerea pe pieţele americane. Mai târziu, Galeia John  Cleary şi Galeria de Fotografie Verve, prin intermediul cărora s-a organizat ]n 2011 o expoziţie de-a mea. Cel mai bine sunt reprezentat în Europa de Galeria Stockeregg din Elveţia.  Am expus de asemenea la Zagreb sau  Sankt Petersburg.
Portofoliile mele au fost publicate de reviste din America, Germania, Turcia, România, Croaţia, Serbia, Franţa, Bulgaria, Cehia. În Praga, munca mea este reprezentată de Muzeul Umeleckoprumyslove, în Croaţia în Galeria Muzeului de Artă, Zagreb şi în Muzeul Oraşului Rijeka precum şi în multe colecţii private din Europa, America şi Japonia. Am de asemenea lucrări publicate în cărţi de fotografie: In the Mirror of Life, In Absentia, Marginalia, Stanko Abadzic Photographs etc.

Alți fotografi au mai citit și:

2 Comments

  • Foarte interesante fotografiile. Fotografiile necomerciale intodeauna le-am apreciat.

    • Ne bucuram ca ti-a placut articolul! Te mai asteptam pe blogul si canalul de Youtube al F64. 🙂

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.