EXPUNEREA – „piatra unghiulară” în fotografie (II)

A doua parte a articolului despre expunere se concentrează pe prezentarea în detaliu a modurilor de expunere și a situațiilor în care aceste pot fi utilizate cu succes.
MODURILE DE EXPUNERE

MODUL AUTO

Modul Auto este destinat fotografierii fără a folosi nici un fel de cunoştinţe de tehnică fotografică, şi ne oferă imagini tehnic bune fără efort în suficient de multe cazuri. În modul Auto, aparatul încearcă să ”ghicească” ce dorim să fotografiem şi face reglajele pe care le consideră cele mai potrivite, luând complet conducerea asupra setărilor aparatului. În acest mod este suficient să încadrăm scena dorită, să apăsăm declanşatorul până la jumătate pentru focalizare apoi să declanşăm la momentul potrivit.
Modul Auto este cel mai indicat pentru primele imagini făcute cu un DSLR, sau când dăm aparatul pe mână cuiva complet nefamiliarizat cu utilizarea acestuia şi cu noţiunile de bază despre fotografiere.
Limitările modului Auto provin din faptul că utilizatorul nu are acces la reglajele de expunere, balans de alb, aspectul imaginii, mod se focalizare. Astfel dacă imaginile rezultate nu ne satisfac, nu putem interveni în nici un fel asupra lor, nici măcar cu corecţii simple asupra luminozităţii imaginii sau redării culorilor, fără să ne mai gândim la sensibilitate, alegerea timpului de expunere sau a diafragmei sau corecţii de expunere pe flash.
În plus, în modul Auto aparatul poate porni automat flash-ul încorporat, ceea ce poate deranja în multe cazuri. Pentru aceste situaţii unele aparate dispun de un mod similar, la fel de automatizat, cu excepţia că nu foloseşte flash-ul.
După o mai bună familiarizare cu aparatul şi cu tehnica foto, modul Auto devine frustant din cauza limitărilor.

MODURILE SCENĂ

Modurile scenă sunt foarte utile când avem timp să indicăm aparatului genul de subiect pe care intenţionăm să îl fotografiem, de la portrete, la peisaj sau sport. Aceasta îi va uşura aparatului sarcina alegerii parametrilor cei mai potriviţi pentru realizarea fotografiilor dorite. Astfel, aparatul va putea favoriza fie timpii scurţi pentru ”îngheţarea” mişcării la imaginile de acţiune, fie profunzimea mare pentru peisaj sau separarea de fundal prin claritate selectivă pentru portrete, sau chiar să aplice corecţiile de expunere pentru fotografia pe plajă sau pe zăpadă.
Cele mai cunoscute moduri sunt Portret, Peisaj, Sport şi Macro, care cuprind majoritatea situaţiilor de fotografiere. În afară de acestea, în funcţie de modelul aparatului folosit, mai pot exista o largă paletă de moduri, dintre care cele mai interesante sunt: Portret de noapte, Plajă/zăpadă, Apus, Flori.
Selectând corect modul scenă, vom obţine rezultate foarte bune într-o mare varietate de condiţii. Cu toate acestea, modurile scenă au limitări similare cu modul Auto, în sensul că nu ne permit accesul la setări foarte importante pentru reuşita imaginilor. Astfel, la multe aparate nu vom avea acces nici măcar la corecţia de expunere, deci nu vom putea regla luminozitatea imaginilor dacă alegerea aparatului nu ne satisface. La fel, nu putem dirija redarea culorilor prin acces la balansul de alb. Însă unele aparate ne permit accesul la sensibilitate, flash-ul integrat şi formatul de imagine.
MODUL PROGRAM

Modul Program este cel mai automatizat dintre modurile avansate, care ne permit accesul deplin la reglajele importante ale aparatului, deci vom putea obţine imaginile dorite în majoritatea situaţiilor.
În Program, aparatul reglează automat atât timpul de expunere cât şi diafragma, în principal pe baza nivelului de lumină existentă. Perechea timp/diafragmă se stabileşte pe baza unui algoritm prestabilit de fabricant, în care se ia în considerare luminozitatea obiectivului folosit pentru determinarea diafragmelor disponibile şi sunt favorizaţi timpii de expunere cu care se poate fotografia din mână. Unele aparate folosesc în calcule şi focala obiectivului, pentru a evita neclaritatea de mişcare la fotografierea cu focale lungi.
Modul Program este foarte comod deoarece asigură expunerea corectă într-o gamă largă de condiţii de iluminare fără a necesita intervenţia fotografului. Pentru cazul în care dorim să alegem o altă pereche timp / diafragmă pentru a favoriza fie redarea sau îngheţarea mişcării, fie să controlăm profunzimea, ne folosim de flexibilitatea modului Program.
Astfel, este suficient să manevrăm rotiţa principală de comandă a aparatului şi vom vedea cum se modifică valorile timpului şi diafragmei. Avantajul major al modului Program este că orice pereche timp/diafragmă vom alege din cele disponibile, vom avea aceeaşi luminozitate a imaginii, expunerea rămânând constantă.
Dacă rezultatul expunerii calculate de aparat nu ne satisface, în sensul că dorim să modificăm luminozitatea imaginii, avem acces la corecţia de expunere. Apăsând pe butonul de corecţie, manevrăm rotiţa de comandă fie către plus pentru a obţine imagini mai luminoase, fie către minus pentru a întuneca imaginea.
Majoritatea DSLR-urilor oferă o plajă de corecţie între -3 şi + 3 trepte de expunere, unele ajungând la -5 /+5 trepte, valori mai mult decât suficiente pentru orice situaţie de lumină putem întâlni.
În modul Program avem acces total şi la reglarea sensibilităţii. Deci putem opta fie pentru o valoare fixă, pentru calitatea imaginii sau pentru a ne permite fotografierea în condiţii dificile de lumină, fie pentru reglajul Auto ISO în care lăsăm libertatea aparatului să aleagă cea mai potrivită sensibilitate, în limitele pe care le-am definit.
Modul Program împreună cu Auto ISO permite flexibilitatea maximă în condiţiile unei automatizări aproape totale. Astfel, dacă ne grăbim foarte tare, este suficient să declanşăm, ştiind că aparatul ne va oferi o expunere cât se poate de corectă, într-o gamă largă de niveluri ale luminii existente, favorizând pe cât posibil fotografierea din mână.Dacă avem timp, putem alege perechea timp/diafragmă cea mai potrivită pentru subiectul fotografiat.
Beneficiind de accesul complet la corecţia de expunere, balans de alb, aspectul imaginii şi focalizare, modul Program este cel mai flexibil şi rapid mod de fotografiere.

MODUL DE PRIORITATE DE TIMP

În modul de prioritate de timp, noi stabilim timpul de expunere pe care îl dorim iar aparatul va folosi diafragma pentru a asigura o expunere corectă. Vom folosi acest mod atunci când dorim un anumit timp de expunere, fie timpi scurţi pentru a opri mişcarea subiectului, fie timpi lungi, pentru a obţine diverse efecte plastice cum este în cazul panning-ului sau al fotografierii de căderi de apă. În prioritate de timp putem opta fie pentru o sensibilitate fixă, fie pentru folosirea opţiunii Auto ISO, pentru o flexibilitate mai mare în acoperirea de niveluri de iluminare diferite.
Pentru controlul luminozității imaginii putem folosi corecţia de expunere. În cazul folosirii unei sensibilităţi fixe, aparatul poate folosi doar diafragma pentru a compensa nivelul de iluminare în vederea unei expuneri corecte. Aceasta înseamnă că poate acoperi între 5 şi 7 trepte de expunere, după luminozitatea obiectivului folosit, dar, de cele mai multe ori, acest interval este micşorat prin alegerea unui anumit timp de expunere. De exemplu, în cazul unui exterior însorit, expunerea este în jur de 1/125 F:16 la 100 ISO. Cu un telezoom cu luminozitatea F:5.6 vom putea alege cam orice timp între 1/1000s şi 1/60s. Dacă am opta pentru timpi mai scurţi, aparatul nu va mai avea de unde să deschidă diafragma pentru a compensa. Acest caz este tratat diferit de diversele mărci de aparate.

La Nikon, timpul de expunere este strict respectat de aparat, iar în cazul în care nu mai există diafragme disponibile pentru compensarea expunerii, aparatul semnalizează subexpunerea şi produce imagini întunecate.
La Canon există posibilitatea de „Safety shift”, aparatul optând pentru expunerea corectă prin modificarea timpului de expunere, dar ţinându-l cât mai aproape posibil de valoarea selectată de fotograf. Situaţia este similară în cazul în care alegem un timp de expunere prea lung, astfel că riscăm să ieşim din intervalul de diafragme disponibil.
În exemplul de mai sus, nu vom putea folosi cu succes la soare un timp de expunere mult sub 1/60s deoarece aparatul nu mai are de unde să închidă diafragma. Problema se acutizează la fotografierea în interioare slab luminate, în care putem foarte uşor să alegem un timp de expunere prea scurt pentru nivelul de lumină şi diafragmele disponibile. În acest caz, folosirea Auto ISO ne poate salva de multe ori, aparatul având acces şi la sensibilitate, nu doar la diafragmă pentru a compensa lipsa luminii.
Una din aplicaţiile cele mai spectaculoase ale priorităţii de timp este „panning-ul”, care permite redarea mişcării prin surprinderea unui subiect clar pe un fundal neclar pe direcţia mişcării. Panning-ul se realizează prin urmărirea subiectului cu aparatul de fotografiat, astfel încât să-şi păstreze aceeaşi poziţie în cadru, şi fotografierea cu un timp de expunere suficient de lung ca fundalul să iasă mişcat. Totuşi, timpul de expunere trebuie să fie suficient de scurt pentru a anula imprecizia urmăririi subiectului şi a permite obţinerea unei imagini clare cu acesta, deci cu cât subiectul este mai rapid şi la o distanţă mai mică vom folosi timpi mai scurţi.

MODUL DE PRIORITATE DE DIAFRAGMA

În modul de prioritate de diafragmă noi stabilim valoarea acesteia şi aparatul va încerca să ne ofere o expunere corectă prin modificarea timpului de expunere. Este primul mod automat care a apărut pe aparatele foto, odată cu realizarea primelor obturatoare cu comandă electronică, ai căror timpi de expunere puteau fi selectaţi direct de aparat, fără intervenţia utilizatorului.
Modul de prioritate diafragmă este foarte folosit atunci când dorim dirijarea profunzimii prin selecţia diafragmei. Putem opta deci pentru o profunzime mică, pentru separarea subiectului sau mascarea elementelor nedorite din fundal, cum este în cazul portretelor cu fundalul neclar, fie pentru o profunzime mare, în cazul fotografiilor de peisaj.

De asemenea, prioritatea de diafragmă este utilă când dorim obţinerea celui mai scurt timp de expunere posibil în situaţia respectivă de lumină şi sensibilitate, ceea ce facem deschizând diafragma la maxim. Acelaşi efect se poate obţine folosind opţiunea de Program flexibil, modificând alegerea aparatului în funcţie de diafragma dorită, dar setarea de Program flexibil se pierde la închiderea aparatului şi va trebui refăcută.
Ca şi în Program şi prioritate de timp, şi în prioritate de diafragmă avem acces la corecţia de expunere, care este singurul mod de a ajusta luminozitatea imaginii în modurile automate. Datorită gamei largi de timpi de expunere disponibile pe aparatele moderne, este mai puţin probabil să ieşim din plaja posibilă pentru expunerea corectă, dar este bine totuşi să supraveghem valorite timpului de expunere setat de aparat. Astfel, afară în plin soare, va fi nevoie fie de o diafragmă foarte deschisă, să spunem F:1.4 pentru a depăşi timpul minim de expunere al aparatului care este în zona 1/4000s-1/8000s, asta la o sensibilitate de 100 ISO. Dacă însă lucrăm la o sensibilitate mai mare, este foarte posibil să obţinem imagini supraexpuse la diafragme deschise.
În interioare riscăm probleme cu imagini neclare din cauza mişcării aparatului şi/sau subiectului dacă aparatul va asigura expunerea corectă prin alegerea unui timp de expunere prea lung pentru fotografierea din mână. Aceasta se poate petrece mult mai uşor, un interior tipic necesitând o expunere în jur de 1/30s-1/60s la F:2.8 cu 1600 ISO.
Deci dacă am selectat o sensibilitate prea mică, pentru calitatea imaginii, sau o diafragmă mai închisă, pentru o profunzime mai mare, riscăm timpi de expunere mai lungi. Astfel, vom obţine imagini bine expuse, deci de luminozitatea corectă, dar neclare. Dacă fotografiem subiecte imobile, putem folosi un trepied sau alt suport, dar în cazul celor în mişcare va trebui să modificăm fie diafragma, fie sensibilitatea pentru a ne păstra un timp de expunere rezonabil şi o expunere corectă.
O soluţie pentru a mări intervalul în care putem fotografia din mână la o anumită diafragmă în condiţii de iluminare slabă, este să optăm pentru Auto ISO, stabilind valoarea maximă a sensibilităţii folosite după nivelul de zgomot pe care îl putem accepta în imagini.

MODUL MANUAL

Modul de expunere Manual presupune reglarea de către noi atât a timpului de expunere cât şi a diafragmei. Aceasta ne permite aparent o libertate absolută, care este totuşi limitată de necesitatea asigurării expunerii corecte a imaginilor. Pentru aceasta, mai avem acces la reglajul de sensibilitate, cu care putem compensa într-o oarecare măsură nivelul de lumină în cazul în care aceasta este insuficientă.
Aparatul continuă să ne ofere indicaţii asupra nivelului expunerii şi în modul manual, atât în vizor cât şi pe afişajul exterior al aparatului.
Afişarea în vizor este cea mai importantă deoarece putem verifica rapid eventuala abatere a valorilor de timp şi diafragmă selectate cu măsurarea luminii realizată de aparat. Dacă scala de expunere din vizor arată „0” (zero), înseamnă că aparatul consideră că vom avea o expunere corectă.
În modul Manual, putem folosi de asemenea fie o sensibilitate fixă, fie Auto ISO. Dacă selectăm manual şi nivelul sensibilităţii, corecţia de expunere nu va mai funcţiona decât cu rol orientativ la anumite aparate, iar la altele nici nu va fi accesibilă. Dacă folosim Auto ISO, la aparatele care permit accesul la corecţia de expunere, aceasta va acţiona asupra alegerii de către aparat a nivelului sensibilităţii.
În mod normal, folosirea Auto ISO în modul Manual neagă tocmai avantajul principal al acestui mod de expunere, care este menţinerea absolut constantă a expunerii de la un cadru la altul. Astfel, în majoritatea cazurilor vom lucra în Manual folosind o valoare fixă a sensibilităţii.
Modul Manual este apreciat tocmai datorită faptului că aparatul nu mai poate interveni asupra parametrilor de expunere, ceea ce oferă o expunere fixă şi predictibilă atâta timp cât condiţiile de lumină pe subiect rămân constante. Bineînţeles, corectitudinea acestei expuneri este la latitudinea utilizatorului, dar, dacă avem o expunere bună la o imagine, vom avea aceeaşi expunere la toate imaginile următoare, câtă vreme nivelul de lumină pe subiect nu se modifică.
Astfel, putem face faţă în condiţii dificile de lumină, de exemplu la interior, când ni se modifică aspectul fundalului prin includerea de surse de lumină sau ferestre în cadru, noi vom continua să avem aceeaşi expunere pe subiectul principal, aparatul neputând fi păcălit de acestea.
Deci modul de expunere Manual este cel mai indicat când dorim să facem serii de imagini cu aceeaşi expunere şi fotografiem în condiţii de lumină constante. Altfel, când folosim un mod automat, Program sau una din priorităţi, aparatul poate fi influenţat în alegerea expunerii de aspectul subiectului, deci dacă fotografiem o serie de persoane îmbrăcate în haine în tonuri diferite, putem avea expuneri diferite pe feţe.
Modul Manual este foarte folosit şi la fotografierea cu flash-uri, atât în studio cât şi la reportaj. El ne permite alegerea unui timp de expunere sigur, cum ar fi 1/125s, şi folosirea unei diafragme corespunzătoare cu profunzimea dorită, expunerea corectă a imaginii urmând a fi asigurată de lumina de la flash-uri.

Un articol de Radu Grozescu.
Fotografii: Dreamstime.com