Câteva zile cu Panasonic GH4

F64
10minutes read

În urmă cu doi ani descopeream calitățile mirrorless-ului reprezentat atunci de modelul OM-D de la Olympus. Apreciam calitatea imaginii și miniaturizarea camerei și a obiectivelor, dar constatam prețul similar cu gama DSLR. În ultimele luni am fost zgândărit de elogiile primite de noua cameră Panasonic GH4, capabilă să filmeze 4k. Pentru a-mi potoli curiozitatea am beneficiat câteva zile de acest aparat prin generozitatea F64.
Doar starea meteorologică n-a ținut cu entuziasmul meu și acest lucru se poate vedea în imaginile captate într-un București bacovian. Dar și în frig și ploaie, aparatul s-a comportat impecabil fără a da niciun rateu. De la prima atingere am apreciat modul simplu de organizare a setărilor și în câteva minute aparatul era gata de lucru. Am setat declanșarea silențioasa pentru a atenua din isteria personajelor care cred că fotografiatul este o acțiune împotriva intereselor lor. E incredibil să fotografiezi și să nu se audă nimic! Pentru filmare am citit manualul deoarece anumite setări erau bine ascunse.
Fotografii pe ploaie în Centrul Vechi:

Noaptea la carusel și pe stradă și ninsoare:

Când pătrunzi în mintea unui nou aparat intri de fapt în mintea inginerilor care l-au proiectat. Și dacă eu mă aștept ca ceva să fie pe dreapta, pentru ei poate că este normal să fie pe stânga. Vă dați seama ce amuzant este să schimbi sensul de rotație a obiectivului după ce câteva decenii te-ai obișnuit să îl rotești în celălalt sens. Dar depășind aceste mici obstacole, am trecut la testul efectiv. Am avut la dispoziție un adaptor pentru obiective Leica (test efectuat în magazinul F64) și un adaptor minimal pentru obiectivele Canon. Spun minimal deoarece nu conținea și partea electronică pentru acționarea diafragmei, deci lucrăm cu obiectivul complet deschis. M-am jucat și cu obiectivul de cinema Samyang 10mm T3.1 și am apreciat calitatea la un preț mai mult decât convenabil.
Displayul rabatabil mi se pare un must have pentru un aparat de fotografiat modern. Nu înțeleg reticența inginerilor de la Canon care nu vor să implementeze această facilitate pe modelele de vârf. Răsucindu-l în toate direcțiile, vizarea îți este ușurată. Imaginați-vă un fotograf corpolent care dorește să filmeze/fotografieze de la nivelul solului. Sau cum e să fotografiezi într-o mulțime cu aparatul ridicat peste ceilalți. Normal că numai ecranul rabatabil îți permite vizualizarea cadrului de fotografiat.
Altă dorință de-a mea a fost să văd dacă se poate filma cu ochiul în vizor. Pentru cei care poartă ochelari de aproape datorită vârstei este tare incomodă vizarea pe display și cu ochelarii atârnați de nas. Și imaginați-vă că țineam în mână un aparat de fotografiat hibrid, nicidecum o cameră video. Răspicat răspund cu da. Chiar și AF-ul funcționează cu toate că mereu inginerii ar mai avea câte ceva de îmbunătățit. În schimb am simțit lipsa unui zoom electronic. Probabil că această caracteristică se află pe masa de lucru a inginerilor de la Panasonic sau, în cazul cel mai rău, pentru cei care și-o doresc va exista o redirecționare spre o cameră video. În opinia mea, ar fi păcat să nu se implementeze acest rău necesar.
Revin iarăși la displayul cu funcție de ecran tactil. E o minunăție să te joci cu degetul pe ecran, să focalizezi, să declanșezi. Am testat acest lucru la Centrul Ceh în cadrul unei proiecții de film. Când regizorul ne povestea despre film am ridicat mâinile deasupra capului, am vizat și focalizat pe ecranul rabatabil și cu cealaltă mână am declanșat. N-a mai fost nevoie să mă ridic în picioare și să-i deranjez pe cei aflați în spatele meu. Elegant, nu?!
Însă cel mai incitant test pentru mine a fost filmarea 4k. A trebuit să folosesc un card de 45 MB/sec pentru simplul motiv că doar de acesta dispuneam. Deci am fost sub ceea ce recomandă producătorul, dar în final rezultatele n-au fost dezastruoase. Am folosit profilul cine-D și după câteva cadre am pus toate setările pe minus 5 pentru a obține o imagine cât mai moale și prelucrabilă în post producție. Aș fi dorit să testez și un field video recorder 4k de la Atomos, și anume modelul Shogun, dar nu era livrat pe piață în momentul testului. Dacă tot investești într-un format 4k mi se pare normal să poți capta semnalul clean furnizat de senzor, și nu pe cel compresat din cardul aparatului. Cu toate aceste lipsuri, imaginile 4 k sunt foarte spectaculoase. Am filmat numai din mână și am stabilizat din obiectiv și apoi din nou în postproducție. Dacă aveți impresia că sunt cadre trase de pe trepied, vă înșelați. Este doar meritul tehnologiei moderne. Apoi un efect Ken Burns este o joacă pentru copii folosind rezoluția generoasă 4k. Și am preferat să folosesc efectul pentru imagini dinamice și iată c-am obținut și zoom-ul electronic pe care mi-l doream puțin mai sus.
Vă spuneam că vremea n-a fost prielnică. A trebuit să filmez în condiții de luminozitate scăzută, filmând la 800 și 1600 ISO. Nu m-a bucurat prea mult ceea ce vedeam în zonele închise, adică zgomot suficient de mare. A trebuit să folosesc în post niște filtre reducătoare de zgomot.
Și nu prea eram pregătit pentru aceasta, neavând în arhiva mea footage cu zgomot mare. Probabil că acest neajuns se află pe planșeta inginerilor de la Panasonic și sunt convins că dacă cei de la Sony au realizat calitate impecabilă la sensibilități foarte ridicate, vor reuși în scurt timp și ceilalți competitori.
Având footage-ul 4k pe hard curiozitatea maximă a constat în felul în care computerul poate face față avalanșei de biți. Am folosit FCPX pe un iMac (3.1 GHz Intel Core i5, 16GB RAM) cu OS pe SSD și footage-ul pe un disc RAID cu interfața Thunderbold. În modul proxy editarea funcționează ok, însă comutând la calitate maximă concluzia a fost că trebuie să schimb calculatorul. Dar în final rezultatul este impresionant mai ales pentru cineva care dorește să depășească ceea ce oferă foarte popularul Canon 5D MKII sau III în materie de video.
Am vorbit mai puțin despre ce poate acest aparat din punct de vedere fotografic. Nu prea am ce să comentez deoarece impresiile sunt dintre cele mai bune. Un aparat mic ca dimensiune, obiective foarte ușoare și fișiere de foarte bună calitate. Distractiv a fost să filmez 4k și în FCPX să obțin fișiere TIFF din footage. Sunt destule momentele când mă aflu în fața unui subiect și trebuie să optez pentru filmare sau fotografiere. Se pare că și această problemă este rezolvată. Personal sunt foarte mulțumit.
Fotografii spectacol Sandra: (din fundul sălii cu ajutorul zoom-ul generos am putut capta diverse aspecte ale show-ului)

Să vedem ce putem face cu 4k. Dacă filmăm pentru zona semiprofesionistă – mă refer la evenimente, nunți – acest spor de calitate necesită și un buget sporit. În măsura în care clienții acceptă bugete majorate, totul este perfect. Altfel, mai bine facem un 1080p curat și cinstit. Pentru zona filmului documentar GH4 este o sculă extraordinară. Sau pentru un scurt metraj cu actori și un buget ultramodest. Sunt convins că o imagine bine captată și bine procesată în postproducție ar duce la mari satisfacții într-o proiecție pe un ecran de cinema.
Să vorbim un pic și despre costuri. Un aparat kit și două obiective foarte bune valorează 20 de mii de ron. Un card de 64 GB ultra rapid, cam 1200 ron. Calculăm și HDD-uri de back-up pentru teren și cele de la birou. Punem și un field recorder cu monitor tip Shogun, la 8.000 ron. Ne gândim și la un up-grade pentru computer sau, eventual, un computer nou. Adăugăm și un TV 4k cu care ne vom bucura de ceea ce realizăm. Să nu uităm și câteva obiective de cinema (din cele ieftine pentru entuziaști) și sistemele aferente gen follow focus, matte box etc. Deja sumele sunt impresionante pentru zona de amatori și semiprofesioniști. Cu toate acestea sunt convins că trecerea la 4k este ireversibilă și în următoarea perioadă vom fi bombardați de produse tot mai performante și la prețuri din ce în ce mai atractive. În momentul de față, GH4 este o soluție viabilă și, probabil, peste 10 ani va figura la loc de cinste în istoria formatului 4k.
Magazin F64. Portrete realizate cu obiective Leica de 50 și 75mm, diafragma complet deschisă. Cadrele largi sunt făcute cu obiectivul de cinema Samyang 10mm T3.1:

Fotografii eveniment Centrul Ceh:
Portretele sunt realizate din sală cu aparatul ridicat deasupra capului și “butonând” ecranul tactil. Imaginea panoramică este făcuta din bucăti lipite în Photoshop.