Fotojurnalism: proiect foto Cernobîl

Postat de: George Nicolae George Nicolae

Principalul rol al fotoreporterului este cel al prezentării realității pentru că își asumă rolul unui artist cu o acută conștință socială. Fotoreporterul va încerca mereu să se definească: ființă umană sensibilă sau observator detașat, jurnalist sau artist, povestitor sau sociolog, demonstrând în final că este toate acestea simultan, una sau alta din ipostaze dominându-i activitatea în funcție de conjuncturi.

Cred despre fotojurnalism că este unul dintre cele mai dificile genuri fotografice obligând astfel fotograful să-și dezvolte o sumă de abilități ce par în primă fază a nu avea legătură directă cu fotografia: curiozitatea, tenacitatea, sensibilitatea pentru oameni și situații, răbdarea sau curajul. Dacă la mijlocul secolului trecut fotoreporterul era preocupat de performanțele tehnice, la începutul secolului XXI fotoreporterul devine mai atent la conținutul fotografic, uneori chiar în detrimentul performanțelor tehnice.

Ca fotojurnalist trebuie să fii mereu conectat cu realitatea, cu lumea încojurătoare, să intuiești hazardul, daca îmi e permis oximoronul. Locurile și oamenii pot deveni fascinanți atâta timp cât ești dispus să le asculți povestea. Iar dupa ce ai înțeles-o,„tot” ce trebuie să faci este să găsești momentul decisiv.
Am avut norocul (deși nu toți l-au catalogat așa) să ajung în zona Cernobîl și împrejurimi. Un loc depopulat, un loc unde timpul a stat în loc și unde omul a scăpat de sub control atomul.

Context
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986, la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N 30°5′58″E, în apropiere de oraș ul părăsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor postsovietice oficiale.

În prezent zona este păzită de armată, intrarea se face prin locuri stabilite, este controlat temeinic atât la autorizația de intrare cât și la echipament. Fotografierea unor astfel de puncte de trecere este absolut interzisă. E motivul pentru care am simțit nevoia să declanșez. 🙂

fotojurnalism

În ciuda radiației enorme existentă în zonă, centrala a continuat să funcționeze până în anul 2000. În prezent mai e un ‘contingent’ de oameni ce asigură paza și conservarea zonei. Lucrează în ture de 30 zile și încearcă să supraviețuiască radiațiilor.

Orașul Pripiat a fost evacut în întregime. Oamenii au lăsat casele, școlile, spitalele și restaurantele așa cum i-a surprins evacuarea. Toate par încremenite în timp și desprinse parcă dintr-un decor de film. Blocurile au ușile deschise, poți vizita pe cine poftești, însă nu vei găsi
pe nimeni acasă.

 

Nivelul de radiație pe care l-am ‘înghițit’ în cele câteva ore petrecute în zona contaminată echivalează cu o radiografie. La 500 de metrii de reactorul 4 valoarea radiațiilor este de aproximativ 250 microremi, asta în condițiile în care valoarea normala este de 18 microremi.

fotografie documentara

Am reușit să vizitez „casa de cultură” unde se pregătea un spectacol patriotic atunci când tot orașul a fost părăsit. Decorurile, scena, scaunele și afișele au rămas înghețate în timp ca atunci când cineva apasă butonul „pause”.

Am fost preveniți de la început să nu lăsăm echipamentul pe jos, mai ales pe pământ, pentru că exista posibilitatea de contaminare. La ieșirea din zona de securitate am fost verificați, scanați și avertizați că dacă găsesc ceva radioactiv, se confiscă.

Fotojurnalismul are marele merit de a-l pune pe fotograf în situatii inedite și de a-l purta prin locuri neobișnuite. Sper să găsesc drumul spre Coreea de Nord.

Mai multe despre George Nicolae și viziunea sa despre fotojurnalism poți afla aici:

 


Produse folosite



test - array(0) { }

Comentarii

Sortează după:
  • Dată
  • Raspunsuri
  • Ultima activitate

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top