Fotografia de noapte: istoric, repere şi sfaturi

Postat de: F64 F64

Pe blogul F64, dedicăm luna octombrie fotografiei de noapte. Vom trece în revistă un scurt istoric al acestui tip de fotografie şi o serie de sfaturi utile, urmând ca săptămânile viitoare să intrăm mai în detaliu, cu articole despre fotografia astronomică şi alte surprize.

Fotografia de noapte – istoric şi repere

Încă de la începuturile fotogafiei, ideea de a putea reproduce imagini cât mai apropiate de realitate a stârnit interesul unei mari diversităţi de oameni: bogaţi, săraci, pictori, graficieni, chimişti, bibliotecari, sunt doar câteva din exemplele de oameni ce s-au ândreptat către o artă care abia se năştea.

Era începutul acelor timpuri în care începeau să apară toate marile invenţii de la puterea aburului la electricitate, o descoperire ducea către alta, iar exemplul care ne interesează pe noi ca fotografi este posibilitatea de a reda imagini cu ajutorul substanţelor chimice şi a lentilelor.

Fotografii au încercat cu ajutorul dispozitivelor pe care le aveau la îndemână să reprezinte în imagini cât mai multe subiecte: oameni pe stradă, portrete în natură sau în studio, peisaje, primele fotografii de sport, astrofotografie. Iar astrofotografia este cea care a dat prima fotografie de noapte prin americanul John Draper, în anul 1840 care a reușit să fotografieze luna, cu un timp de expunere de 20 minute, este cel mai vechi și mai cunoscut dagherotip al unui obiect ceresc – prima fotografie de noapte și prima fotografie a unui corp ceresc.

Între 1849-1851 John Adams Whipple și George Phillips Bond fac mai multe fotografii (dagherotipuri) ale lunii folosind un telescop echipat cu un mecanism de ceas care mișca telescopul și compensa rotația pământului. În 1850, Thomas Easterly a fost primul care a realizat fotografia unui fulger.

Pe masura ce noi tehnici şi substanţe chimice au fost descoperite, lucrurile au început să devină mai simple pentru fotografi, timpul de expunere s-a scurtat, sensibilitatea la lumina a suportului fotografic a crescut foarte mult, iar fotografii puteau să abordeze mult mai uşor fotografia în condiţii de iluminare slabă, chiar fotografia de noapte.

Între 1861-1862, francezul Felix Nadar a fotografiat catacombele și canalele de scurgere ale Parisului, folosind lămpi cu magneziu și lămpi electrice alimentate de la baterii, angajând modele pe post de muncitori, din cauza timpului lung de expunere.

Abia de la sfârșitul secolului XIX se poate vorbi de fotografia de noapte aşa cum o cunoaștem azi – Paul Martin în Londra, William Fraser și Alfred Stieglitz în New York realizează primele fotografii de noapte semnificative. Cei trei fotografi sunt cei care au dat fotografiei de noapte legitimitate ca formă de artă.

Alfred Stieglitz este probabil primul fotograf care reușește să redea chipuri umane în fotografiile sale de noapte.

fotografia de noapte

Paul Martin, “A Wet Night on the Embarkment” – 1895

fotografia de noapte

William Fraser, “A wet night”- Columbus Circle – 1897

fotografia de noapte

Alfred Stieglitz – “Icy Night” – 1898 New York

fotografia de noapte

Edward Steichen, “The Flatiron” – 1904

Lewis Hine

Lewis Hine, “A Midnight Crap Game” – 1912

fotografia de noapte

Carlos and Miguel Vargas, “Bridge in San Lazaro”,Peru – 1926

Jessie Tarbox Beals este mai bine cunoscută ca prima femeie fotoreporter, dar și ca prima femeie care a lucrat cel mai mult în domeniul fotografiei de noapte, și-a început cariera în 1904 realizând numeroase fotografii de noapte cu ajutorul unei camere de fotografiat cu format mare.

fotografia de noapte

Jessie Tarbox Beals, “El Paseo Building”, Peru – 1928

Fotograful ungur Andre Kertesz a început lucrul la fotografia de noapte în 1914 în Budapesta, s-a mutat în Paris în 1925 unde a continuat să își ducă mai departe munca, iar în decembrie 1929 îl cunoaște pe pictorul Gyula Halasz. Cei doi au o scurtă colaborare în domeniul fotografiei de noapte, Halasz își schimbă numele în Brassai și în scurt timp devine cel mai influent fotograf al generației sale, cunoscut mai ales prin fotografiile sale de noapte.

Parisul anilor ’30 era ca un magnet pentru artiștii vremii iar Brassai a trăit și a lucrat printre cei mai cunoscuți artiști și scriitori ai secolului XX, Picasso, Dali, Giacometti, Matisse iar scriitorul Henry Miller i-a fost chiar prieten apropiat și cel care l-a denumit pe Brassai “Ochiul Parisului”.

Fotografia de noapte – elemente importante, sfaturi

De cele mai multe ori facem fotografii cu ajutorul luminii existente, care permite redarea cu mare fidelitate a scenei fotografiate fără a pierde mesajul pe care îl transmite scena respectivă.

Există situații în care este interzisă folosirea altor surse de lumină în afară de cele existente, cele mai cunoscute fiind fotografia de concert, de teatru, în muzee, anumite conferințe.

fotografia de noapte

Foto: Miluță Flueraș

fotografia de teatru

Foto: Cristina Țintă

În acest caz se urmărește redarea cu fidelitate a scenei fotografiate, fotograful având doar sarcina de a realiza fotografii cât mai apropiate de realitate, singura variabilă fiind aranjarea în cadru a scenei respective.

Singura limitare, în afară de imaginația fotografului, este cea legată de aparatul de fotografiat și neajunsurile lui în condiții de iluminare slabă (zgomot de imagine crescut, gama dinamică foarte slabă, obiectiv cu distanțe focale neadecvate scenei de fotografiat, obiectiv insuficient de luminos sau fără stabilizator de imagine, dificultăți în obținerea clarității, stabilirea balansului de alb).

Înainte de a fotografia o scenă este necesară o analiză a condițiilor de fotografiere cum ar fi: lumina, subiectul, fundalul, punctul de stație și echipamentul fotografic pe care urmează să-l folosim.

  • Lumina poate fi de o intensitate foarte mare sau foarte mică, unidirecțională sau din mai multe direcții, caldă sau rece, dură sau difuză precum și o combinație între mai multe lumini.
  • Subiect – poate fi unul singur sau mai mulți, cu un grad de reflexie mai mare sau mai mic, poate fi static sau în mișcare, poate fi mare sau mic ca dimensiune fizică.
  • Fundalul – poate fi unul singur sau poate fi compus din mai multe obiecte, cu diferite grade de reflexie, de diferite culori.
  • Punctul de statie reprezintă distanța și unghiul față de subiect în care este amplasat aparatul de fotografiat.
  • Echipamentul fotografic – felul și numărul echipamentelor folosite la fotografiat.

Timp de expunere lung sau scurt ?

În funcție de lumina existentă și de ceea ce dorim să obținem în fotografie avem de ales între cel puțin două moduri de lucru: cu timp scurt și cu timp lung de expunere.

Fotografia cu timp scurt de expunere

Marele avantaj al folosirii unui timp de expunere scurt este că “îngheață” mișcarea iar imaginea obținută are toate șansele să fie foarte clară punând foarte evident accentul pe subiect. Este cel mai întâlnit mod de fotografiere.

Dezavantaje:      

  • echipament foarte scump și numeros
  • în anumite situații imagini zgomotoase
  • gama dinamică în limitele aparatului de fotografiat

Fotografia cu timp lung de expunere

În acest caz “înghețarea” mișcării este imposibilă dacă avem în cadru elemente în mișcare iar o viteză prea mare a elementelor în mișcare duce la dispariția lor din cadru.

fotografia de noapte

Foto: Horia Bogdan

fotografia de noapte

Foto: Cătălin Păduraru

Este nișa găsită de fotografi pentru a fi mult mai creativi iar singura limită este imaginatia fiecăruia.

Vești bune:

  • nu contează tipul și valoarea echipamentului fotografic și a surselor de iluminat
  • fotograful se transformă în artistul ce crează o imagine și nu o “ia” pur și simplu prin simpla apăsare pe butonul de declanșare, aparatul de fotografiat rezolvând toate problemele legate de claritate, expunere și tot restul de parametri.

Vești proaste:

  • imagini foarte bune se obțin foarte greu după un timp de muncă lung și foarte multe încercări.

fotografia de noapte

Foto: Cornel Petrescu și Cristina Bazar

Fotografia de noapte este modul de fotografiere în care imaginile sunt făcute afară în aer liber între apus și răsărit. Fotografii au de ales între a folosi lumina artificială, lumina naturală precum şi o combinație între cele două lumini, timpul deexpunere putând fi de ordinul secundelor, minutelor sau orelor pentru a putea permite captorului să redea imaginea dorită.

Tot aici se mai poate folosi pictura cu lumină, o simplă lanterna poate deveni sursa principala de lumină care plimbată pe subiectul fotografiat poate lumina exact atât cât fotograful hotărăşte că este ceea ce intenţionează să obţină de la acea imagine.

fotografia de noapte

Foto: Radu Sălcudean

fotografia de noapte

Foto: Radu Sălcudean

Tehnologia prezentului oferă atât prin posibilităţile tehnice foarte ridicate ale aparatelor de fotografiat cât şi a programelor de procesare obţinerea de imagini foarte bune. Condiţiile cele mai dificile de fotografiat în care avem o combinaţie de lumini foarte puternice şi lumini foarte slabe se rezolvă cel mai bine prin captarea de mai multe imagini cu expuneri corecte pentru fiecare din luminile din cadru, după care un program de procesare de imagini poate foarte bine să suprapună toate acele imagini în aşa fel încât să obţinem o imagine finală în care să putem avea detalii clare aproape în toată suprafaţa cadrului fotografiat, fără lumini violente şi zone întunecate lipsite de detalii.

Ca în toate celelate situaţii de fotografiat, şi în cazul fotografiei de noapte cel mai bun aparat de fotografiat este cel pe care îl avem la îndemână iar cel mai bun stabilizator de imagine este un trepied foarte solid.

Un articol de Cosmin Someșan.

Lunea viitoare, te așteptăm cu un nou articol. Vom pleca la ceas de seară din orașul plin de lumini pentru a petrece noaptea sub stele, alături de Alex Conu, care ne va povesti despre un alt fel de fotografie de noapte: fotografia astronomică. Stai cu ochii pe noi!




test - array(0) { }

Comentarii

Sortează după:
  • Dată
  • Raspunsuri
  • Ultima activitate

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top