Test cu Sigma 10-20MM f/3.5

Atunci când fotografiezi concerte de muzică clasică, e foarte important să știi ce înseamna respectul. De ce spun asta: multor persoane din ziua de azi le place sa fie pozați, cu atât mai mult dacă poartă o vestimentație elegantă care îi face să se simtă mai bine sau mai încrezători. De obicei, la concertele de muzică clasică vezi persoane destul de bine îmbracate; cu cât biletul e mai scump, cu atât vestimentația este mai bine aleasă (dar nu neaparat). De ce plătești mulți bani pentru a merge la un concert de muzică clasică? În primul rând pentru muzica bună și a asculta o muzică bună pentru mulți dintre cei care merg înseamnă relaxare. Cred că oricine este deranjat dacă atunci când se relaxează este întrerupt în mod constant de un individ care se tot plimba în jurul lui și tot îndreapta un aparat când înspre el, când înspre scena. Sau să vezi pe câte unul că se tot apleacă peste balustrada de la balconul sălii să facă te miri ce poză.
Acesta este motivul pentru care nu (prea) folosesc un obiectiv gradangular în timpul concertului, obiectivul cu unghiul cel mai larg de cuprindere ar fi unul de 50mm. Daca chiar am nevoie de un unghi de cuprindere mai larg, am în trusă un 18-70 prăfuit, îl pun pe un D7000 și pe cele două pe trepied și fotografiez. Nu e cel mai sharp obiectiv, dar dacă închizi puțin diafragma, imaginea e utilizabilă. Oricum, cadrele largi cu sala per concert sunt prea puține încât să pot spune că este neaparat necesar să investesc într-un obiectiv gradangular cu o optică superioară. Focalele cele mai importante sunt cuprinse între 100 și 300mm, asta tocmai pentru a nu deraja audiența și totodată pentru a lua cadrele de care ai nevoie.

Un obiectiv ultra-gradangular și o sală de concerte de muzică clasică? Nu prea cred. Până acum nu am simțit neaparat nevoia unui unghi de cuprindere larg de tot și sincer nu îmi plac aberațiile optice, cu toate că se poate corecta perspectiva în postproducție.

 
Un obiectiv ultra-gradangular și un festival de jazz? DAAA!!! 🙂
Recent am avut oportunitatea de a fotografia JazzTM, un festival de jazz care are loc în Timișoara. Festivalul se desfășoară pe parcursul a trei zile (seri) și sunt invitați atât artiști din țară cât și din străinătate iar anul acesta a avut loc a doua ediție. Un concert de muzică jazz/rock/pop este foarte diferit de unul de muzică clasică, e acceptabil să stai chiar în fața scenei, să te plimbi printre rânduri sau chiar să îndrepți un obiectiv gradangular cu o mână deasupra mulțimii și asta fără să superi pe nimeni.

În a doua și a treia zi a festivalului am putut testa un obiectiv ultra-gradangular și anume Sigma 10-20mm f/3.5. Este un obiectiv destinat pentru a fi folosit împreună cu un aparat cu senzor crop; l-am folosit pe un Nikon D7000. Nu e spectacol ambalajul dar când am deschis cutia am văzut că are husă ce poate fi prinsă la curea, asta mi-a placut.

Obiectivul este construit din plastic și la o primă atingere dă senzația unui obiectiv de calitate, ceea ce și este. Inelul de zoom este într-o poziție confortabilă pentru utilizator și un mare plus este faptul că direcția de rotație este ca și cea a obiectivelor de la Nikon (cei care vor folosi acest obiectiv pe Canon nu vor fi prea bucuroși 🙂 ).

Obiectivul l-am primit cu cateva ore înainte de a pleca spre locul unde aveau sa fie susținute concertele și am avut prea puțin timp la dispoziție pentru a-i verifica punctele forte și minusurile. Am tras doar cateva cadre pe geam și în camera și nu am sesizat nicio problemă. După ce am început să fotografiez concertul, am observat că ceva nu era în regulă cu imaginile și anume faptul că nu erau focalizate corespunzator. Mai toate aveau un backfocus pronunțat și deși am încercat sa îi fac fine tuning, nu am reușit să îl setez în timp util.
Existând riscul de a pierde cadre, am hotarat că nu se merită să pierd timpul făcând asta și am comutat obiectivul pe focus manual. (Deși focaliza fără probleme când trebuia să fotografiez un subiect aflat la o distanță de până la 80-90cm, atunci când trebuia să fotografiez un subiect aflat la o distanță de 1-1.5m sau mai mare, avea probleme). Mai o problemă și gata 🙂 : distanța minimă de focalizare este de 24cm și dacă te uiți prin acel “ecran” care arată distanța la care este focalizat, vei vedea ca arată de la 0.24 până la 1 și apoi direct la infinit. Pentru mine asta a fost o problemă ținând cont de faptul că am fost nevoit să focalizez manual. Inelul de focalizare are o cursă scurtă și fiindcă obiectivul este unul ultra-gradangular, în viewfinder totul se vede foarte mic, fie că este la focala de 10mm unde are un unghi de cuprindere de 102.4°, fie că este la focala de 20mm unde are un unghi de cuprindere de 63.8°.
Desigur că această problemă este remediabilă și după ce se face fine tuning-ul focalizarea funcționează corespunzător.

Deși m-am lovit de acest impediment, a fost ceva ce m-a ajutat să focalizez precis și fără efort și anume am calculat distanța hiperfocală. Ce distanță?!? Ce-i aia? Povestea lunga pe scurt: distanța hiperfocală reprezintă distanța după care orice subiect este focalizat. Aceasta diferă în funcție de mai mulți factori și anume distanța focală, diafragma și dimensiunea sensorului. Nu este nevoie să știi formula pentru a calcula distanța hiperfocală, o aplicație pe telefon care poate face asta în locul tău e de ajuns. Pentru iOS, este o aplicație gratuită numită photoCalculator.

Nu știam la ce să mă aștept din partea opticii și mă gândeam că mai mult ca sigur ar fi mai soft la f/3.5, așa că l-am setat la f/4 și când era mai multă lumină pe scenă mai schimbam la f/4.5. Deși nu am închis diafragma mai mult de atât, pot spune că sunt impresionat de cât de sharp e imaginea. Chiar dacă valoarea ISO era în jur de 1600, obiectivul a arătat că are potențial. În condiții de iluminare mai bună și cu diafragma mai închisă, obiectivul ăsta își face bine de tot treaba. Cei care fotografiază peisaje/arhitectură se vor bucura mult de performanțele acestui obiectiv.

 
Nu doar că este sharp, dar ținând cont că fotografiam contra diferitor surse de lumină care erau pe scena, aberațiile de culoare sau lens flare nu le-am prea vazut. Dacă te uiți puțin la construcția optică, vei vedea că este construit din 13 elemente în 10 grupe iar 2 elemente nu doar ca sunt Low Dispertion dar sunt Super-Low Dispersion iar alte două elemente sunt Extraordinary-Low Dispersion; asta explică cum de poate să controleze așa de bine aberațiile cromatice.

A fost o experiență interesantă să folosesc acest obiectiv, mai ales că am reușit să fiu în mijlocul acțiunii și totuși să cuprind un cadru atât de larg. Deși au fost mici impedimente în a folosi sistemul de focalizare automată și momentan nu mi-am format o părere referitoare la cât de repede sau cât de precis focalizează, pot spune că este un obiectiv cu o optică foarte bună iar tratamentele care au fost aplicate anumitor lentile din construcția acestuia își fac treaba foarte bine. Având o dimensiune/greutate potrivită, obiectivul este comfortabil de utilizat. Despre aberațiile optice spune ca sunt normale pentru acest tip de obiectiv și la nevoie pot fi corectate în postproductie. Cei care fotografiază peisaje, arhitectură și nu numai se pot baza cu încredere pe optica superioară a acestui obiectiv.
de Paul Curuti
[products ids=45108364]