Copilaria in peisajul urban
F64- 5minutes read
Ideea a pornit de la fotografia de portret (favorita lui Andrei) şi fotografia de arhitectură (favorita lui Viorel). Un numitor comun îl regăsim în peisajul urban. De aici abordăm conceptul de „urban photography” sau fotografia în peisajul urban.
Fotografia de stradă împleteşte multe valenţe tehnice şi artistice, asta şi pentru că îşi propune să surprindă şi să transmită într-un mod direct şi usor de “citit” realitatea înconjuratoare imediată. Fotografia de arhitectură fixează bornele devenirii istorice şi asociază mereu alte şi alte istorii, este o referintă, un context pentru fiecare ACUM. Fotografia de portret în contextul străzii, vine cu ineditul, cu instantaneul, cu pornirea aproape instinctivă a fotografului de a surprinde „acea” privire a subiectului, „acea” stare, şi cu esenţa a ceea ce e fotografia prin comparaţie cu pictura, adică cu surprinderea realităţii, nu cu recrearea ei.
Cum de la o vreme au dispărut maidanele, şi copiii fug poate prea repede la calculator, play-station sau televizor, nu ne-a rămas decât să constatăm că peisajul urban e din ce în ce mai sărac. Aşa că ne-am gândit să-l mai mobilăm, să-l mai însufleţim, într-o combinaţie echilibrată între oameni şi case, între viaţa trepidantă şi nemişcarea imobilelor, cu toate amprentele scenografice. Sau poate chiar să avertizăm că e pe cale de încremenire!!! Aţi văzut cum arată oraşul duminica? E gol!
Pe fundalul relaţiei noastre, când am făcut fotografii de peisaj hibernal la -16 °C şi alte câteva ture prin Bucureşti, am descoperit că avem multe de impărtăşit, atât ca trăiri, cât şi ca experienţă în fotografie.
Amândoi suntem conectaţi social, prin Paginile Facebook pe care le administrăm, cu pasionaţii de fotografie. Pornind şi de aici am transformat de mult relaţia virtuală într-o relaţie conectată, directă, umană, întâlnindu-ne cu prietenii (fie din MIRAJUL FOTOGRAFIEI, fie cu cei din FOTO RO, fie cu alţii din alte grupuri fotografice în care activăm) şi făcând împreună poze, discutând la o cafea, la un picnic, confruntându-ne ideile.
Ceea ce ne-a unit şi urnit în această iniţiativă de a începe o serie de workshopuri de fotografie in peisajul urban au fost:
1. dorinţa de a învăţa (şi cum poţi învăta şi fixa mai bine decât fiind tu în situaţia de a învăţa pe alţii?)
2. dorinţa de a cultiva informatia corecta şi coerenta în randul pasionaţilor de fotografie
3. dorinta de a ne cunoaste mai bine pe noi insine interactionand cu alte caractere, oferindu-ne astfel oportunitate de ne forma prietenii noi.
In acest context de idei pornim la drum şi încercam să oferim gestului o profunzime şi o vibraţie naturală. Ce poate fi mai sincer şi mai emoţionant decât Ziua Copilului?! Evenimentul CLINCENI AIRSHOW, o tradiţie de 1 Iunie a Aeroclubului României, ne-a atras imediat atenţia şi ne-am gândit că am putea reţine mişcarea, surpriza, candoarea – tot ce ne-am dori într-o fotografie!
Descoperind prieteni noi te descoperi pe tine. Pentaprisma poate fi chiar fotografia.
Croparea este si ea importantă, asa ca am dat un zoom pe prietenii de la F64, am focusat pe cei de La Printărie, apoi am dat un „wide” pentru ai cuprinde pe toti intr-un cadru creativ si motivant: un workshop de fotografie urbană.
Sa ne oferim sansa sa fim fluizi şi prezenţi acolo unde se întâmplă ceva.
Andrei & Viorel
