Pastele Blajinilor
In aprilie 2012, m-am gasit in Sfantu’ Gheorghe, pentru a face un reportaj despre o sarbatoare extrem de veche, si anume Pastele Blajinilor. Dupa cum spune folclorul „blajinii” sunt oameni pasnici si blanzi, incapabili sa faca rau, aflati intr-o lume indepartata, la varsarea Apei Sambetei in Sorbul Pamantului.
Una din etapele premergatoare acestei sarbatori este curatenia generala in cimitire si ingrijirea mormintelor. Apoi, alaturi de pregatirea mancarii traditionale Pastelui (oua rosii, cozonac, pasca), o atentie deosebita se acorda si pomenilor, care sunt sfintite de preot si impartite apoi rudelor, prietenilor, oamenilor saraci si, eventual, fotografilor care se afla in cimitir si care, astfel, ori nu mai reusesc sa aiba maini suficiente si pentru a-si tine aparatul, fie focalizeaza mai greu din cauza vinului impartit.
Dupa slujba dedicata acestei sarbatori, se intind mese festive in cimitir, credinta fiind ca Pastele Blajinilor este momentul cand se poate petrece aceasta sarbatoare cu mosii si stramosii celor prezenti, cu bunatatile pregatite si vinul din care se varsa cateva picaturi, astfel ca raposatii sa se inveseleasca si ei.
Cadrul 1 – O vaduva, impreuna cu cainele ei, face curat pe mormantul sotului, scotand din pamant ierburile crescute de la ultima vizita.
Cadrul 2 – unul dintre sateni, nea Mihai, explicand faptul ca trebuie sa vopseasca crucile de la mormintele parintilor sai pentru ca acestia sa le vada curate.
Cadrul 3 – Odata crucile aranjate, insemnele sunt refacute, acolo unde este cazul, cu ajutorul markerelor.
Cadrul 4 – Ziua sarbatorii incepe la ora 7, la biserica, unde se tine o slujba de pomenire a celor raposati.
Cadrul 5 – Unul dintre copiii care il ajuta pe preot este plictisit, in timp ce tarcovnicul isi face datoria.
Cadrul 6 – Diferite stari pentru enoriase in timpul ceremoniei.
Cadrul 7 – Serviciul religios este pe final, prilej pentru copiii bisericii sa fuga la clopotnita.
Cadrul 8 – Cei doi anunta oamenilor aflati deja in cimitir ca slujba s-a terminat si preotul va pleca spre cimitir.
Cadrul 9 – Alaiul se pune in miscare.
Cadrul 10 – Steagurile sunt si ele duse in cimitir.
Cadrul 11 – Oamenii care au terminat din timp de aranjat mormintele asista la sosirea crucii.
Cadrul 12 – In timpul slujbei, cei care au raposati stau cat mai aproape de ei. Paharul de suc semnifica un mort tanar.
Cadrul 13 – O batrana saruta crucea locului de veci al mamei.
Cadrul 14 – Cea de-a doua slujba, cea din cimitir, se termina odata cu varsarea catorva stropi de vin pentru setea celor de dincolo.
Cadrul 15 – Petrecerea incepe, se mananca, se bea, se canta, se chiuie, intr-un spectacol bizar pentru un strain, dar atat de firesc pentru locuitorii din Sfantu’ Gheorghe.
Cadrul 16 – Spre dupa-amiaza, oameni si animale se intorc, care cum poate, la casele lor.
Imaginile sunt facute cu doua aparate, un excelent Sony Nex 5N, cu obiectivul de kit 18-55mm f/3.5-5.6, si un Nikon D80 cu un AF-S 70-300mm, f/4.5-5.6 G ED.
Text si foto – Cristian Munteanu
5 Comments
Foarte tare.
Dan, merci. Daca oamenii apasa pe numele tau, o sa vada mai multe.
9 rules…
Cadrul 9 mi se pare genial. De departe cel mai bun din toată seria (sau poate la egalitate cu 13).
Oricum, frumos articolul 🙂
Multumesc 🙂