Jurnalistul Adelin Petrişor premiat la International Photography Award 2012

Suntem onorati să îl susţinem pe unul dintre cei mai talentaţi jurnalişti români, Adelin Petrişor, câştigător al categoriei “Editorial non-pro” în cadrul International Photography Award 2012. Anul acesta, peste 10.000 de fotografi din 100 de ţări şi-au înscris lucrările în concurs, dar numai 16 au intrat în finală, opt profesionişti şi opt amatori. Cunoscutul jurnalist intră, astfel, în finala IPA “Discovery of the year”, pentru fotografi amatori. F64 Studio îl susţine pe Adelin în deplasarea sa la Los Angeles, la Gala IPA, ce se va desfăşura pe 8 octombrie.
“Ne bucurăm întotdeauna când descoperim oameni pasionaţi de fotografie. Şi ne bucurăm cu atât mai mult atunci când pasiunea, în care se depune foarte multă muncă, este răsplătită cu premii. Adelin Petrişor a primit unul dintre cele mai importante premii acordate unui fotograf şi are şanse mari să fie desemnat fotograful amator al anului. Suntem mândri să îi acordăm toată susţinerea noastră în deplasarea sa la Los Angeles”, a declarat Marian Alecsiu, general manager F64 Studio.
Jurnalistul român a câştigat categoria “Editorial non-pro” cu cinci cadre realizate în deplasarea sa în Coreea de Nord. De altfel, prezenţa sa în una dintre cele mai închise ţări comuniste a fost o adevărată aventură. “Coreea de Nord a fost un vis. Timp de vreo 6 ani, m-am străduit să iau viza. Ei sunt foarte reţinuţi când vine vorba să dea viză unor ziarişti. Anul acesta, au fost ceremoniile menite să marcheze 100 de ani de la naşterea lui Kim Ir Sen. Ei m-au intrebat dacă mai vreau să merg în Coreea de Nord. Am zis da, normal. Şefii mei de la TVR au aprobat deplasarea. Eu şi operatorul Cătălin Popescu am fost prima echipa TV din România care a mers în Phenian în ultimii 25 de ani”, a declarat Adelin Petrişor.
Adelin a realizat cadrele din Phenian cu un aparat Nikon D700: “Am trei obiective: un Nikon 50mm fix f/1.8, un Nikon 24-70mm f/2.8 şi un Tamron 70-200mm f/2.8. Am tras vreo 700 de cadre. Aş fi tras mai mult, dar m-am dus acolo să filmez. Fotografiile le fac printre picături”. Jurnalistul spune că obiectivul său preferat este un 50mm f/1.8 însă fiind mereu “pe fugă” şi neavînd timp să schimbe obiective, preferă 24-70mm.
Însă fotografierea într-o ţară comunistă extrem de strictă este, în sine, o performanţă. Iar când fotografiile sunt foarte bune, se văd şi rezultatele. De aceea, recomandă fotografilor amatori să participe la orice concurs. “Fotografiile din Coreea de Nord sunt destul de rare. Ţara este una dintre cele mai închise de pe planetă. Am zis că n-ar fi rău să încerc. Am fost extrem de bucuros când am primit scrisoarea organizatorilor IPA în care eram anunţat că am câştigat la editorial non-pro şi că m-am calificat în finala pentru marele premiu, Discovery of the year. Chiar nu mă aşteptam,” spune jurnalistul. El a mai înscris o serie de portrete, din Afganistan, la IPA 2008, însă nu a avut acelaşi succes.
Pasiunea lui Adelin Petrişor pentru fotografie a apărut odată cu deplasările în locuri în care ajung foarte puţini oameni. Guantanamo, Algeria, Irak, Afganistan sunt doar câteva exemple. “Am zis că e păcat să nu fac şi fotografii. Am început cu o săpunieră Panasonic, am trecut la un Canon mult mai bun şi, din 2008, trag cu un full-frame Nikon.”
Totuşi, pe lângă frumuseţea unei fotografii, unele cadre surprind şi urâţenia. Ca un adevărat contrast, cadrele sale preferate sunt diametral opuse. “Prin 2007, în Afganistan, am fotografiat o fetiţa de 3-4 ani. Avea nişte ochi verzi atât de frumoşi… Pe cap, pe post de basma, avea un fular verde. De asemenea, prin 2005, în Ramadi-Irak, am tras nişte cadre cu câţiva insurgenţi arestaţi de soldaţii americani. Erau legaţi la ochi şi la mâini. Un soldat le scria cu markerul pe piept deţinuţilor acuzaţiile. Fotografiile mi s-au părut foarte dure.” Şi asta nu e totul: “Cel mai frumos şi mai dătător de speranţă a fost cadrul cu puştoaica din Afganistan. Cel mai urât cadru l-am tras in Irak, prin 2008. Era un insurgent împuşcat în cap, un om care horcăia şi care şi-a dat sufletul sub ochii mei şi ai lui Dan Gecui, cameramanul cu care eram.”
Pentru a ajunge la un nivel suficient de avansat, tradiţionala vorbă românească “Teoria ca teoria, dar practica ne omoară” este cea care pare să fie cea mai potrivită în fotografie. Adelin preferă să nu dea sfaturi pasionaţilor: “Cred că e bine ca fiecare să-şi urmeze visul şi, la un moment dat, rezultatele vor apărea. Eu fac fotografii pentru mine. Când şi altora le plac cadrele trase de mine, e şi mai bine.”