O plajă într-o aripă de avion

Acum fix două luni, plecam cu Anca spre Roma. Nu neapărat pentru a vedea Columna lui Traian (pe care nici n-am văzut-o), ci pentru a merge la un miting aviatic. Adică la Roma International Airshow. Am avut cu mine o cameră Canon EOS 5D Mark III, oferită de F64 și Canon România. Încă două camere plus trei obiective au încăput confortabil într-o valiză Think Tank Airport TakeOff. Valiza asta intră perfect în compartimentul pentru bagaje de mână, chiar și la companiile low-cost.
După un zbor deosebit de liniștit, am aterizat pe Roma Ciampino. În jumătate de oră, am ajuns în oraș și am dat câteva ture de aclimatizare, până ne-am cazat. Mitingul s-a desfășurat în apropierea Romei, pe plaja de la Lido di Ostia.  Erau planificate antrenamente pentru miting, în respectiva zi, dar am preferat să vedem orașul. Am mers pe jos mai bine de 18 kilometri, am trecut pe la principalele atracții turistice, dar ne-am și pierdut pe străzi neumblate. Asta în condițiile în care, în noapte dinainte, nu închisesem un ochi din cauză de editat fotografii pentru un editorial.
A doua zi, sâmbătă, am mers la Ostia și am văzut o parte din antrenamente. I-am văzut pe Francisco Fornabaio, formația Breitling Jet Team, precum și cele două F-16, olandez, respectiv belgian, care fac demonstrații solo.
A fost prima experiență cu 5D Mark III la pozat avioane. Față de celelalte două camere din seria 5D, am rămas surprins de auto-focus. Nimeni nu poate contesta ca, până acum, 5D era o cameră destul de leneșă la focalizare. Lucrurile s-au schimbat radical la Mark III. Focalizarea se face mult, mult mai rapid. De asemenea, pentru modul de focalizare continuă, avem un număr mare de parametri pe care îi putem modifica în așa fel încât sistemul de auto-focus să se adapteze cât mai bine la mișcarea subiectelor fotografiate. Vă recomand să citiți manualul camerei pentru a înțelege cum funcționeaza sistemul de auto-focus. Asta a fost lectura mea în timpul zborului spre Roma.
Un alt aspect util pentru fotografia de aviație, apărut la 5D Mark III, e posibilitatea de a fotografia 6 cadre pe secundă. Lucrul ăsta e foarte util atunci când avem de fotografiat o intersecție a două sau mai multe aeronave.
Alt punct forte al lui Mark III, mai puțin orientat către fotografia de aviație (unde, de obicei, e lumină foarte multă), este zgomotul foarte redus în imaginile trase la sensibilitate ridicată. Comparativ cu Mark II, mi s-a părut ca ISO 6400 de la Mark III are cu foarte puțin mai mult zgomot ca ISO 1600 de la Mark II. Nu pot să zic că am făcut o testare amănunțită aici; e o impresie la prima vedere. Acesta poate fi un avantaj și pentru fotograful de aviație care fotografiază show-uri aeriene desfășurate la apus.
Ce nu mi-a plăcut e faptul că au schimbat modul în care se face zoom pe fotografie, în modul de vizualizare a imaginilor. Probabil e o chestie de obișnuință mai mult, dar mi se părea mai comod să am un buton pentru + și unul pentru -, față de un buton pentru zoom, plus roata de lângă butonul declanșator pentru nivelul zoom-ului. Sigur, ăsta nu e un minus major. De asemenea, mi s-a părut că bateria se consumă puțin cam repede. Și aici e posibil să fie o impresie greșită, având în vedere că sunt obișnuit să fotografiez cu camere cu grip atașat, unde am două baterii. Mark III a fost fără grip.
Astea au fost concluziile trase după antrenamentele pentru miting. M-am tot jucat cu setările auto-focusului, ca să aleg ce e mai bine pentru a doua zi. Ne-am întors la hotel, am golit cardurile, am încărcat bateria și am adormit rapid, pentru că ne aștepta o zi lungă, în soare.
Am ajuns la Ostia pe la 9 dimineața, cu câteva ore înainte de începerea mitingului. Plaja era, deja, plină, așa că n-am mai prins nicio umbrelă și am fost forțați să stăm toată ziua sub un soare tare neprietenos.
Mitingul a început greoi, cu câțiva paramotoriști care au dat ture de plajă. Apoi, a urmat o formație de 6 avioane ultraușoare (ULM), care au făcut mai multe treceri în diverse eșalonări.  O formație foarte bine ținută și niște reeșalonări efectuate foarte armonios.
Un elicopter Agusta A109BA, al Forțelor Aeriene Belgiene, a bâzâit puțin, a făcut câteva figuri acrobatice, dar cel mai tare ne-a încântat cu schema de vopsire.
A urmat apoi formația Orus – trei avioane AERMACCHI SF260D pilotate de foști piloți din Frecce Tricolori. Trei avioane mici, de antrenament primar. Dar pilotate excepțional. A fost unul din cele mai bune display-uri văzute de mine vreodată din partea unei formații de elici.
Francisco Fornabaio, unul dintre cei mai apreciați piloți acrobați italieni, ne-a oferit câteva minute de acrobație de cea mai înaltă clasă, într-un avion EXTRA 300L de dublă comandă. Avionul galben-negru s-a învârtit pe toate părțile și i-a făcut pe italienii de pe plajă să-l aplaude pe conațional. Eu l-am văzut pe Fornabaio arătând mai multe la alte mitinguri.
Guardia di Finanza a dat niște ture cu un avion ATR 42, iar Carabinieri au făcut câteva treceri cu un elicopter Agusta.
A urmat un moment excepțional, oferit de Forțele Aeriene Belgiene. F-16 Solo Display Team ne-a arătat tot ce poate un avion F-16 solicitat la maxim. Din păcate, belgienii au schimbat schema de vopsire a avionului, față de anul trecut, și acum e mai puțin spectaculos aspectul F-16-ului belgian. Cu toate acestea, show-ul e fantastic.
Imediat după încheierea exercițiului, F-16-le belgian a făcut o formație atipică cu F-16-le olandez și cu un Airbus A321 vopsit într-o schemă de vopsire retro, aparținând Alitalia. După câteva treceri ale formației, F-16-le olandez a rupt formația și a oferit un spectacol pe cinste timp de câteva minute. Mereu sunt uimit de cât de mult poate fi împins acest avion.
Breitling Jet Team, probabil cea mai tare echipă privată de acrobație din lume, au fost, după mine, momentul de maxim al show-ului. Echipa e formată din 7 avioane L-39, avioane de antrenament ce au fost și în dotarea Forțelor Aeriene Române. În cazul acestei formații, cele 6 cadre pe secunde ale Mark III-ului au fost deosebit de utile pentru a surprinde momentele cheie ale demonstrației.
Mitingul a fost încheiat de Frecce Tricolori, formația de prezentare a Forțelor Aeriene Italiene, cea mai numeroasă formație acrobatică din lume. Din păcate, italienii au prezentat programul scurt, din motiv de calamități naturale petrecute în nordul italiei şi fonduri reduse. Cu toate acestea, Frecce au pictat maiestuos cerul în culorile drapelului italian.
Din punct de vedere fotografic, marea problemă a acestui miting a fost iluminarea. De cele mai multe ori, mitingurile aviatice se întâmplă contre-jour. A fost cazul și aici. De aceea, a fost destul de greu să găsesc o expunere corectă pentru a obține detalii pe avion și a nu avea un cer ars. M-a ajutat mult transformarea din RAW în JPG, unde am putut scoate multe detalii din umbre, grație unui fișier RAW excelent produs de Canon EOS 5D Mark III.
Concluzia e ca Mark III e o evoluție majoră pentru seria 5D de la Canon. Auto-focusul este excepțional, comparat cu ce a fost până acum, și se apropie destul de mult de rapiditatea și precizia pe care o au camerele dedicate fotografiei sportive. Pentru fotograful de aviație e o alegere excelentă, oferind o calitate excepționala a imaginii. De asemenea, posibilitatea de a fotografia cu rezultate mai mult decât bune la ISO ridicat, o face să fie o cameră utilă pentru orice aspect al fotografiei de aviație.

Text si imagini de Alex Conu