Review Panasonic GX1

F64
34minutes read

Ei bine, iata ca a sosit momentul dezvaluirilor. Promiteam in postarea anterioara ca voi reveni cu un articol detaliat despre intreaga experienta cu mica bijuterie numita Panasonic GX1. A trecut ceva timp de cand nu am mai fost impresionat la propriu de un aparat, si nu au fost putine cele ce mi-au trecut prin maini. Ei bine, micutul GX1 mi-a placut de cum l-am vazut, fara sa am habar “ce poate”. Sper ca de-a lungul articolului voi fi cat se poate de obiectiv, desi imi vine foarte greu avand in vedere ca m-a cucerit la prima vedere 🙂

Inainte de a incepe, tin sa le multumesc celor de la F64 pentru ca au facut posibila aceasta experienta si mi-au imprumutat pentru cateva zile nu numai kit-ul GX1 cu 14-42 PZ (power zoom) dar si minunantul ultra-wide Panasonic 7-14 mm f4, un obiectiv nu tocmai ieftin, dar incredibil de sharp si performant. Veti vedea mai jos exemple. Dar sa o luam cu inceputul.

Panasonic GX1 + 14-42 PZ

Noul mirrorless de la Panasonic este urmasul atat de asteptat al mai vechiului GF1, un aparat foarte bine primit si apreciat la vremea lui, din punctul meu de vedere, singurul care a contat in seria G. Am detinut o perioada scurta un G2 care insa nu m-a inspirat cu nimic, nu mi-a placut de la inceput si pur si simplu nu s-a ridicat deloc la nivelul asteptarilor. Din pacate a fost si primul contact cu un mirror-less si desi citisem foarte mult despre ele si-mi suradea ideea unor aparate mici cu obiective interschimbabile, am ramas cumva cu un gust amar. Ei bine, iata ca noul GX1 reuseste sa ma faca sa uit de experienta neplacuta de la inceputul anului si in plus, chiar sa ma faca sa “tanjesc” dupa o astfel de “jucarie”

Dotari

senzor de 16 Mpx (se pare ca ar fi acelasi cu cel din G3)
ISO de la 160 la 12800
ecran LCD tactil de 3″ cu 460.000 de pixeli
filmare full HD in format AVCHD (1080/60i la 30 fps)
fotografiere cu 20 de cadre pe secunda la o rezolutie mai mica (4 Mpx)
4 butoane configurabile (FN) dintre care 2 fizice si 2 on-screen
obiectiv de kit 14-42 f3.5-5.6 ultra compact si cu functie power-zoom

Sa facem cunostinta

Desi in momentul in care am primit aparatul acesta nu a venit insotit de un manual de instructiuni (l-am primit ulterior in format pdf pe mail), utilizarea acestuia nu a ridicat nici o problema, meniul fiind unul foarte clar, bine organizat si cel mai important, sumedenia de controale externe meniului au ajutat si mai mult in operarea lui GX1. Ca sa fiu sincer pana la capat, am trisat putin pentru ca mai folosisem aparate Panasonic, si, un lucru bun zic eu, meniurile sunt aproape identice ca structura in mai toate modelele pe care le-am folosit. Detin in continuare un compact Panasonic, un FX100, si chiar si acesta are meniul aproape la fel.

Primul lucru care mi-a atras atentia cand am desfacut cutia, a fost surprinzatorul obiectiv 14-42 f 3.5-5.6 PZ. PZ vine de la Power Zoom si asta inseamna ca zoom-ul pe obiectiv nu se face in mod traditional rotind un inel de zoom (ca la mai toate obiectivele) ci actionand un mic buton in directia dorita: wide sau tele. Un lucru interesant este faptul ca actionarea este prograsiva si la fel si viteza de zoom. Mai precis, cu cat cursa butonului este mai scurta, zoomul este mai lent, iar cu cat actionam spre finalul cursei, viteza de zoom creste. †Focalizarea manuala pe acest obiectiv este tot una electrica, acest lucru facandu-se dintr-un alt mic buton situat mai jos pe obiectiv.

Legat de acest aspect pot spune ca am pareri impartite: initial mi-a placut faptul ca obiectivul este ultra mic atunci cand este restrans (nu mai mare decat un pancake obisnuit pentru micro 4/3) si m-am gandit ca functia powe-zoom este ideala pentru modul video, unde poti face un zoom cursiv, lucru aproape imposibil de realizat cu un inel de zoom pe obiectivele obisnuite (exceptand situatia cand ai un dispozitiv “follow focus“). Ulterior, incepand sa utilizez aparatul, a cam inceput sa imi displaca, sau cel putin nu am reusit sa ma obisnuiesc cu pozitia butonului de zoom, tot timpul fiind nevoit sa ma uit la propriu unde este. †Probabil ca ajungi sa te obisnuiesti si incepe sa iti placa.

Ca si look, aceasta combinatie aparat-obiectiv, si mai ales in versiunea gri, (cea primita de mine, pentru ca exista si complet negru), mi se pare o lectie de design oferita de producatorul Japonez. Arata pur si simplu ca o bijuterie clasica, pe film. Pur si simplu l-am purtat cu placere la gat, atragand in acelasi timp o multime de priviri si intrebari legate de aparat. Asta pana la pret 🙂

Ca tot veni vorba, pretul pe piata romaneasca a acestui kit este de 3899 ron. Din punctul meu de vedere este mult prea mare pentru clasa careia i se adreseaza, indiferent ca vine vorba de fotografii entuziasti ce isi doresc un aparat mic, compact dar cu obiective interschimbabile, sau chiar cand vine vorba de un fotograf profesionist care isi doreste o camera all-around, care sa il scape de greutatea trusei sale in timpul liber. Poate nu tocmai surprinzator, pretul “de afara” al aceluiasse invarte in jurul a 3000 de ron, un pret mult mai corect daca ma intrebati. O varianta putin mai ieftina la noi este versiunea in kit cu obiectivul 14-42 (3200 ron), cel cu zoom normal. Optic insa, nu mi se pare ca se ridica nivelul versiunii cu PZ.

La treaba

Cei care au mai citit articole cu teste si review-uri realizate de mine, stiu ca nu sunt adeptul testarii “sintetice”, in laborator, cu grile si scenarii clar determinate. Pentru asa ceva, exista oameni mult mai specializati pe net, dedicati perfectiunii redarii caramizii fara linii curbe, aberatii cromatice sau mai stiu eu ce. Eu nu sunt asa. Eu prefer sa iau aparatul/obiectivul/trepiedul sau orice imi pica in mana spre a fi testat si pur si simplu sa il pun la treaba, ca si cum ar fi dispozitivul cu care imi fac treaba zi de zi.

Inainte de asta, mi-am pus intrebarea urmatoare: la ce as folosi cel mai mult acest aparat, daca ar fi al meu? Raspunsul a venit imediat: “all arounder + street”. E camera pe care nu as mai lasa-o niciodata acasa, spre deosebire de trusa foto normala, pe motiv ca “of, iar sa car geanta asta mare cu mine, doar in caz ca apare ceva?”. Deci as avea-o mereu de gat si nici nu as “deranja” prea mult fotografiind “street” cu ea, pentru ca nu te faci remarcat, nu intimidezi ci pari un simplu “point-and-shooter”. Insa ai un as in maneca de care numai tu stii: o camera extrem de performanta si plina de bunatati.

Fiind o zi frumoasa de toamna tarzie si ne-avand nici un plan pentru weekend, am iesit impreuna cu sotia si fetita noastra Andreea la o plimbare prin Muzeul Satului. Stiam ca voi gasi subiecte suficiente pentru a-mi face o prima idee despre ce poate GX1-ul. Am plecat cu el de gat si cu ultra wide-ul intr-o mica gentuta prinsa la curea. Si un singur card de 16 Gb.

†F 6.3 | 1/250 | 7 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 7-14 mm

Primul lucru pe care l-am facut inainte sa ma apuc sa fotografiez, a fost sa imi customizez putin aparatul dupa preferintele mele. In primul rand, nu inteleg de ce producatorii inca insista sa foloseasca “default” (ba chiar sa il includa) modul 4:3 referitor la aspectul fotografiei. Mai toate monitoarele in ziua de azi sunt in format wide, daca vrei sa scoti o fotografie pe hartie, proportiile acesteia sunt 3:2 asa incat nu se justifica din punctul meu de vedere acel aspect. E clar deci, am trecut aparatul in modul 3:2 ceea ce inseamna ca fotografiile nu vor mai avea 16 Mpx ci “doar” 14, lucru care nu m-a afectat absolut deloc. (nu incep aici o noua discutie despre “inutilitatea” multimii de megapixeli la anumite aparate).

Intotdeauna mi-au placut fotografiile cu contrast puternic, ce redau culorii vii, pline de viata, acest lucru facand parte din “semnatura” mea cand vine vorba de fotografiile pe care le realizez, asa ca urmatorul pas firesc a fost sa trec aparatul in modul Vivid (avem de ales intre Standard, Vivid, Natura, Mono, Scenery, Portrait, Custom, insa fiecare poate fi setat dupa preferinte din meniu). Pentru ca am vrut sa schimb destul de des aceasta setare de redare a culorilor, mi-am definit butonul FN 1 (unul din cele 4 butoane customizabile cu functiile dorite de utilizator) astfel incat sa pot schimba Photo Style foarte rapid. Aparatul m-a impresionat placut la redarea culorilor, ambele obiective capturand in modul Vivid niste culori superbe si imagini incredibil de sharp. Surprinzator a fost sa vad obiectivul din kit “performand” asa de bine. O mare diferenta fata de 14-42-ul care mi-a venit pe G2.

†F 6.3 | 1/250 | 7 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 7-14 mm

†F 5.6 | 1/160 | 7 mm | †ISO 160†| Obiectiv Panasonic 7-14 mm

Am tras in modul Program si nu prioritate de diafragma sau manual incercand mai intai sa vad cum se descurca aparatul de unul singur, fara nici un ajutor din partea mea. De fiecare data expunerea a fost spot-on si cel mai mult mi-a placut faptul ca rezultatele de la un cadru la altul erau constante fara a simti nevoia sa trec in modul manual pentru a pastra o constanta intre cadre.

Singurul lucru care m-a dezamagit oarecum a fost selectia balansului de alb. In modul Auto, cadrele fotografiate in rafala (deci fara schimbari intermediare de iluminare a cadrului), aveau diferente de temperatura a culorii. Mai jos un exemplu:

†F 7.1 | 1/160 | 28 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

In mod normal, white balance-ul nu ar trebui sa fie o problema, pentru ca aparatul suporta modul RAW de inregistrare si temperatura de culoare poate fi setata post shooting fara nici o problema. Eu am evitat de data asta sa trag in format RAW (desi in mod normal 90% din timp trag RAW, iata si de ce) pentru ca nu era inca recunoscut de ultima versiune de Adobe Camera RAW, iar softul pe care Panasonic il pune la dispozitia utilizatorilor este cel putin “inutilizabil” din punctul meu de vedere (incercati sa faceti o traducere cu Google Translate la o fraza din Japoneza in Engleza si veti avea un text mai inteligibil decat sunt meniurile si instructiunile din soft-ul venit pe CD).

Ce m-a uimit si am apreciat foarte mult, a fost viteza incredibila cu care acest aparat poate sa focalizeze in aproape orice conditii de lumina: soare puternic direct in cadru, bezna unui hambar sau atelier satesc, printre craci de copaci etc. Pur si simplu nimic nu i-a stat in cale sa obtina focusul. Exista mai multe metode de focalizare (AF Single, AF Flexible, AF Continous, Manual Focus) si fiecare la randul ei are mai multe optiuni de detectie a focalizarii ( Face Detection, AF Tracking, 23-Area, 1-Area, Pinpoint)

Desi nu l-am folosit foarte mult, cel mai interesant si util mod dintre toate mi s-a parut Pinpoint focus. Ei bine, cand alegi acest mod si butonul declansator este apasat pana la jumatate, imaginea in ecran este marita pana aproape de 100% (1:1 dupa aproximari personale) si cu un singur punct poti indica exact ce anume te intereseaza sa fie in focus. De ce spun util? De cate ori nu v-ati lovit de problema focalizarii spre exemplu printre gratiile unei gradini zoologice, sau printr-un gard de plasa, sau nu ati incercat sa fotografiati picaturi pe geamul masinii fara ca aparatul sa focalizeze undeva in departare. Aceasta problema dispare in modul Pinpoint. E magnific. Spre exemplu mai jos va arat o focalizare automata normala si apoi una pinpoint. Eu doream clar pe pomul galben din departare:

†F 9 | 1/125 | 30 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ – cam asa ar focaliza orice aparat in acest scenariu, cu clarul pe crengile din prim-plan, singura optiune in aceasta situatie, ramanand manual-focusul

†F 9 | 1/125 | 30 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ – In modul Pinpoint mi-a fost foarte usor sa ma strecor cu punctul de focus printre crengile din fata si sa indic aparatului sa focalizeze automat pe copacul galben din spate, cel ce ma interesa in mod deosebit in acest cadru. Am pus special aceste 2 fotografii la rezolutie mai mare (click pe ele) pentru a putea vedea clar diferentele de focus. De asemenea, de mentionat ca acesta a fost strict un exercitiu extrem pentru a testa modul Pinpoint si nici-decum un cadru artistic de aratat 🙂

Imi place de mult ori sa am soarele in cadru, mai ales la fotografiile trase cu un obiectiv wide. Cea mai mare problema in aceasta situatie este flare-ul si lipsa contrastului. Obiectivul 14-42 PZ s-a comportat exemplar si in aceasta situatie, stratul de nano-cristale cu care este “dotat” facandu-si excelent treaba. Se poate observa un flare nu extrem de suparator si un contrast excelent in situatia data.

†F 5.6 | 1/250 | 14 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

Desi pe obiectiv nu se poate monta un parasolar (sau cel putin eu nu mi-am dat seama cum s-ar putea face acest lucru), necesitatea utilizarii unuia nu se justifica, deoarece o data ce soarele a fost scos din cadru, chiar nu mai ai nici o problema de contrast sau de flare.

†F 5 | 1/250 | 14 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

In plimbarea noastra ne-am aruncat ochii si in casutele mici si intunecoase din cadrul muzeului si, in mod firesc am vrut sa fotografiez cateva interioare. Am trecut aparatul in modul Auto-ISO, limitand ISO la max 1600. Experientele anterioare cu G2-ul au fost dezastruoase, orice fotografie mai sus de ISO 800 fiind inutilizabila, cu un chroma-noise oribil. Nu ma intelegeti gresit, imi place noise-ul in fotografie, dar cel care aduce a granulatie de film, fiind uniform colorat si distribuit pe suprafetele uniforme, dar nu acela colorat cu mov si verde in zone de o total alta culoare. Acesta e chroma noise si mare surpriza a fost sa observ ca GX1 duce o totala lipsa de el, ceea ce a putut doar sa ma bucure. De asemenea, tot in conditiile de lumina slaba, am putut sa imi fac o parere si despre stabilizarea optica Power OIS. Functioneaza excelent, cum era de asteptat, permitandu-mi sa merg linistit pana la 1/8 s din mana

†F 4 | 1/8 | 7 mm | ISO 1600†| Obiectiv Panasonic 7-14 mm

†F 4 | 1/13 | 7 mm | ISO 1600†| Obiectiv Panasonic 7-14 mm

Ce deranjeaza la o privire 1:1 asupra pozei este efectul exagerat de noise reduction aplicat de aparat in orice situatie de ISO mare, dar per total (am si printat o fotografie si am privit-o si pe un ecran mared e 24″) acest tratement nu este deranjant. Se poate imbunatati detaliul aplicand in post-procesare un mic Unsharp Mask, astfel ca fotografiile devin fara nici o problema utilizabile la ISO 1600 si, daca expui corect, chiar si la 3200.

O alta problema care poate aparea sunt aberatiile cromatice laterale atunci cand fotografiem contraste puternice, mai precis obiecte in contra-lumina. Si de data aceasta obiectivul 7-14 F4 s-a comportat excelent

†F 4 | 1/10 | 7 mm | ISO 1600†| Obiectiv Panasonic 7-14 mm

Pentru ca intotdeauna recomand celor mai putin avansati in domeniul foto sa se foloseasca la maxim de modurile Scena (daca aparatul vine cu asa ceva) si sa renunte la full-auto, am trecut aparatul in modul Scena (disponibil direct de pe dial-ul principal) si am fost surprins ca a detectat in modul Portrait fata inclusiv a unei papusi. A ales corect o diafragma cat mai deschisa si am ramas surprins placut de separatia fata de subiectele out-of-focus: o a doua papusa si background-ul. De ce spun ca am ramas surprins? Ei bine, nu am folosit un obiectiv ultra-luminos (un f2.8 sau un 1.8) si pe langa asta, senzorul mai mic al aparatelor mirror-less fac ca profunzimea de camp sa fie foarte mare si sa obtii destul de greu (comparativ cu un full-frame spre exemplu) o separatie bune a subiectului de fundal.

†F 5.6 | 1/160 | 33 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

In total sunt 17 scene si nu am apucat sa le folosesc pe toate, insa acestea acopera aproape orice situatie in care te-ai putea afla ca sa fotografiezi. Ai posibilitatea chiar sa inregistrezi in memoria aparatului anumite persoane (cu poza, nume si chiar varsta la Scena Baby sau Pet) si aparatul, cand are activa functia de Face Detection la focus (sau este setat pe o scena ce foloseste aceasta functie) ii va recunoaste automat in poza facuta si va inregistra acest lucru in Exif.

†F 6.3 | 1/250 | 8 mm | ISO 160 | Scenery†| Obiectiv Panasonic 7-14 mm

Am intalnit multe situatii de contraste puternice: raze de soare directe si zone complet intunecate, asa ca se cerea si un HDR, mai ales ca in GX1 gasim si functia Braket Mode, customizabila dupa preferinte: cate cadre sa traga si la ce diferente de expunere intre ele. Am ales ceea ce folosesc intotdeauna, si anume 3 cadre la 1 EV distanta unul de celalalt. Am ales ca convertesc imaginea rezultata si sa o fac monorcroma, pentru a ignora culorile si a vedea intreagapaleta de griuri capturata.

†F 4 | 1/125 +1 EV, -1 EV | 7 mm | ISO 160 | Braketed Exposure | Obiectiv Panasonic 7-14 mm

Am continuat plimbarea prin parcul Muzeului mergand spre o zona pe care o stiam, acolo unde doream sa incerc modurile Creative Control.

†F 6.3 | 1/160 | 42 mm | ISO 160†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

Ajuns in locatia cu pricina, am vrut sa testez mai multe efecte din cele disponibile: Miniature, Expresive, Sepia, Retro, High Key, Low Key, High Dynamic, Toy.†Cateva efecte “de jucarie” care sa iti usureze munca in Photoshop in caz ca doresti sa obtii asa ceva.

Primul test a fost intr-un interior de asemenea intunecos si cu contraste puternice, care iar ar fi cerut un HDR, dar am decis sa folosesc modul High Dynamic, care banuiesc eu e un pseudo-HDR, marind dinamica din scena capturata

†F 3.5 | 1/60 | 14 mm | ISO 1000 | Creative – High Dynamic†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

†F 10 | 1/200 | 36 mm | ISO 160 | Creative – Expresive†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

†F 4.5 | 1/160 | 14 mm | ISO 160 | Creative – Sepia†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

†F 5 | 1/200 | 14 mm | ISO 160 | Creative – Retro†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

†F 5.6 | 1/200 | 14 mm | ISO 160 | Creative – Miniature Effect†| Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

†F 5 | 1/250 | 14 mm | ISO 160 | Creative – Miniature Effect | Obiectiv Panasonic 14-42 mm PZ

†F 5.6 | 1/250 | 7 mm | ISO 160 | Creative – Expresive | Obiectiv Panasonic 7-14 mm

Daca te aflii cu aparatul intr-unul din modurile creative si initializezi filmarea, efectul va fi aplicat si asupra filmarii. Nu mai tin minte exact aici in ce mod eram, cred ca retro, insa am realizat si un clip video full HD

Din pacate, power-zoom-ul se aude in timpul filamarii, mai ales daca te afli intr-o zona linistita, fara prea mult zgomot ambiental. Un alt lucru care mi-a displacut, a fost nehotararea aparatului in a urmari subiectul principal, de multe ori schimbandu-si zona de interes, ba pe fundal, ba pe copil. Stabilizarea insa, jos palaria.

Ca o paranteza, ca tot vorbesc de video, am facut acasa si un test mai putin ortodox. Deoarece inca pastrez adaptorul de la micro 4/3 (montura lui GX1) la m42 (obiective de pe vremea aparatelor pe film), am testat un video cu un obiectiv luminos, un SMC Takumar 1:1.8 de 55 mm, care pe GX1 s-a comportat precum un 110 mm la f 1.8. Nu degeaba toti sfatuiesc ca la filmare sa folosesti manual focus-ul. Nu se aude, nu ai hunt-for-focus si mai presus de toate il poti realiza cat de rapid doresti. Cu timpul iti faci mana si poti avea rezultate excelente.

De data aceasta m-am lovit de o limitare destul de ciudata a aparatului si anume ca si daca te afli in mod Manual, acesta ignora complet setarile tale pentru timpul de expunere pe video, comportandu-se ca si cum esti in Aperture priority si tinand cont doar de diafragma. Mai rau este faptul ca expunerea era corecta inainte de initializarea filmarii (adica ceea ce vedeai pe ecran) dar in timpul filmarii ajungeai sa fii subexpus daca inchideai diafragma mai mult decat i-ar fi permis aparatului sa isi asigure lumina necesara cadrului. Probabil ca trage numai cu 1/30, sau un timp apropiat, asa ca de aceea apare aceasta problema. Nu este singurul aparat la care am intalnit aceasta limitare, deci probabil ca numai cele din clasa pro reusesc sa tina cont si de timpul de expunere pe care ti-l alegi.

Revenind la iesirea noastra la muzeu, soarele incepuse sa se ascunda in nori asa ca am decis sa incheiem plimbarea. La iesire, un ultim cadru mi-a atras atentia si l-am imortalizat

†F 5 | 1/160 | 7 mm | ISO 160 | Obiectiv Panasonic 7-14 mm

Concluzii

Nu am pretentia ca am reusit sa ma ocup de absolut toate functiile pe care le ofera micul GX1, insa am acoperit cam tot ce am considerat necesar de testat la o prima intalnire cu un aparat. Probabil ca as fi descoperit noi “bunatati” daca am fi petrecut mai mult timp impreuna, dar per total aparatul nu a dezamagit absolut deloc la utilizare.

Pe langa faptul ca arata extraordinar de bine la exterior, se comporta peste asteptari si ca functionare, oferind niste rezultate, cred eu, demne de a sta side-by-side cu aproape orice alt aparat chiar din clase mai mari decat cea in care se incadreaza micul GX1. Poate ca m-am lasat sedus de el si cumva review-ul meu a suferit de subiectivism, insa eu mi-am dat toata silinta sa fiu cat se poate de obiectiv.†Va las pe Dvs sa decideti si va invit sa il testati personal in showroom-ul F64.

Si pentru ca nici un review nu se poate incheia fara plusuri si minusuri, iata impresiile mele si in aceasta privinta:

Plusuri

dimensiuni reduse la care contribuie si obiectivul power-zoom
viteza incredibila de focalizare in aproape orice conditii de iluminare
aspect superb in stil old-school
obiectiv de kit extrem de sharp si care ofera niste culori incredibile
multimea de controale externe meniului si usurinta in personalizarea acestora
meniu extrem de intuitiv
microfon stereo foarte sensibil

Minusuri

pretul mare
butonul de declansare a filmarii, dificil de apasat fiind “ingropat” in carcasa
lipsa unui viewfinder direct in kit (poate fi achizitionat separat)
bateria nu rezista mai mult de 250-300 de fotografii (in mare parte si datorita lipsei viewfinder-ului); obligatoriu necesara o a doua baterie
zgomotul power-zoom-ului care se inregistreaza si pe filmare

O galerie cu mai multe imagini realizate poate fi vazuta in albumul dedicat de pe Picasa.