Portretele Familiei Regale
Un articol de Matei Buta
Aniversarea Regelui este pentru toti romanii un moment special. Personal, ma simt cu atat mai mult atras de acest moment, cu cat si stra-bunicul meu (Constantin Litzica) a avut un rol important in viata Majestatii Sale, fiindu-I profesor.
Avem cu totii in memorie portretele Regelui de pe vremea cand Majestatea Sa era tanar. Sunt fotografii artistice de o executie tehnica de invidiat. In anii recenti calitatea acostor fotografii a scazut. Este drept, nici M.S. Regele nu mai petrece la fel de mult timp in tara ca in tinerete. Asta insa nu e un motiv destul pentru a nu incerca si eu la randul meu sa fac un portret regal.
Asa se face ca pe 25 octombrie, de pe la ora 15 impreuna cu echipa mea, asteptam nerabdatori in fata Palatului Elisabeta. Mi-am propus sa fac o serie de imagini cu o atmosfera clasica, calda dar care sa dea dimensiuni fotografiilor. Usor de zis, greu de realizat, cu atat mai mult cu cat toate imaginile realizate in fata tapiseriei regale arata la fel: reci, impersonale, plate.
Cerintele nu ajuta nici ele:
• Avem 1h30 la dispozitie pentru pregatire
• Cadrul si iluminarea trebuie sa functioneze pentru 1 – 11 persoane
• Amplasamentul luminilor trebuie sa permita altor 5 fotografi sa lucreze
• Vom avea 30 min la dispozitie pentru a fotografia 11 persoane in doua locuri diferite
Cand am intrat in sala, echipa mea stia deja ce este de facut – doar asa aveam sa reusim in timpul scurt alocat.
La inceput au scos si au montat stativele, timp in care eu am instalat Polystandul si am verificat al doilea loc pentru fotografii.
A urmat montarea soft-boxurilor si pregatirea bliturilor – 8 la numar. (pt cele doua set-up-uri)
Pe podea erau deja aruncate multe genti, cabluri, modificatoare… probabil ca mi-as fi pierdut firea daca nu veneam cu un desen bine detaliat de acasa. Asa, de fiecare data cand ma copleseau emotiile, puteam aurnca un ochi pe desen si continua de unde ramasesem.
Unele intreruperi au fost insa de o natura placuta si emotionanta in acelasi timp. Printul Nicolae a fost primul care ne-a facut o vizita. Ne-a salutat usor din cap si a trecut repede prin sala. Noi la randul nostru repetasem la sedinta tehnica plecaciunea si reverenta. Porbabil ca aratam ridicol, salutand cu totii la unison… era insa prima data cand am avut ocazia de a folosi salutul cuvenit regalitatii si eram foarte emotionati.
Nu am apucat sa lucram prea mult, ca am si avut parte de inca o surpriza placuta – Principesa Margareta a trecut prin salon, s-a oprit putin pentru a se uita la nebunia de pe jos – iar noi hop! Inca o plecaciune.
E rara ocazia acestui salut, iar noua ne placea de minune.
Aceasta a fost insa ultima vizita regala neasteptata. Am putut astfel lucra cu luminile pret de inca o ora. In tot acest rastimp, Dl. Daniel Angelescu (fotograful de presa al Casei Regale) a fost si el langa noi. La randul lui, a montat doua blituri in fata scaunului, timp in care noi am montat cele cinci blituri din acest setup. La inceput imi faceam griji ca nu am o plaja destula de putere – avand blituri doar de 200 & 400 Ws – dar cu un pic de dibacie si amplasare corecta, am reusit sa masuram fiecare stop din cadru. De fiecare data cand declansam, se auzeau si o serie de greierasi – anuntant reincarcarea bliturilor.
M-a ajutat foarte mult un tur virtual al Palatului gasit pe net. Asta pentru ca, in cea de a doua camera nu era priza de curent. Astfel am venit pregatit cu Ranger Quadra si am putut face un setup rapid pentru imaginile personale ale familiei.
Desi totul era pregatit, ba chiar un pic mai devreme decat planuit, eu tot faceam ture pe la fiecare blit in parte, verificam lumina si faceam exercitii de incadrare cu colegii mei de echipa.
Stiam ca aceasta ocazie nu va mai veni o a doua oara si vroiam sa fiu sigur ca totul e perfect.
17:00 – iaca au sosit si ceilalti fotografi. Inca unul din tara si trei de la publicatii straine. Au fost surprinsi sa vada mormanul de blituri montate, si imediat s-au pus pe ganduri. Cand am vazut ca discutia se incinge, i-am asigurat: “bliturile Elinchrom vin cu sistem radion incorporat si nu trebuie sa se declanseze prin simpatie”. Linistiti ca pot fotografia fara sa fie deranjati s-au intors la discutiile lor. Eu insa simteam presiunea cum imi sufla in ceafa. Trebuie sa concurez cu 5 altii pentru imaginea mea. Ma incercau tot felul de ganduri… daca le zambeste lor Regele mai frumos? daca se satura Familia Regala pana ajung eu la rand? …
In tot acest timp, urechile mi-au fost inchise. Se pare insa ca intre restul fotografilor se purta o dezbatere apriga vis-à-vis timpului necesar de a ajunge la opera. Asa se face ca restul a decis sa plece din timp la opera, lasandu-ne pe noi doi (dl. Angelescu si cu mine), singurii fotografi prezenti la acest moment istoric. Ne-am uitat unul la altul si ne-am zambit. In fond, este Regele nostru! (m-am gandit eu usor egoist).
In imaginatia mea uneori usor infantila… mereu mi-am inchipuit intrarea unui Rege ca in Shrek. Trompete, stindare, cavaleri… ce mai, un mare tam-tam. Ei bine, nu a fost sa fie. O fractiune de secunda, atat a durat, si eram deja fata in fata cu Regele meu si intreaga familie.
Si atunci mi-am dat seama. Ei erau toti invitati la evenimentul nostru. De cele mai multe ori, un fotograf participa la evenimentele organizate de Casa Regala si incearca sa surprinda cat poate de bine momentul. Nu si de aceasta data! Acum tine de dl. Angelescu si de mine sa tinem fraiele evenimentului si … cu putin noroc sa cream documente istorice.
ASR Principele Radu a venit langa noi, ne-a intrebat daca suntem gata si cu un zambet a dat startul. Timpul era scurt, iar cadrele multe. Ne-am intrat repede in rol si imaginile iesear una dupa alta. Principele Radu ne-a ajutat cu aranjarea in cadru a Majestatilor si Altetelor Regale. Poate si mai mult ne-a ajutat atmosfera si atitudinea relaxata a familiei Regale. Au transmis parca mult mai mult sentimentul unei familii unite care nu s-a mai vaut de multi timp, si mult mai putin atitudinea de conducatori si capete incoronate, cu adanci radacini in istoria Europei.
Asa se face ca timpul se scurgea repede iar pozitiile se schimbau una dupa alta. Iar de fiecare data cand cineva obosea sau incetinea ritmul, Regina gasea o replica unica care sa destinda si sa inveseleasca atmosfera. Ce-i drept, greierasii bliturilor tipand la unison o cam deranjau , dar s-a obisnuit repede.
Catre final, Principele Radu s-a alaturat si el Majestatilor Sale pentru cadrele de grup si cu Principesa Mostenitoare. Pare greu de crezut, dar Regele si Regina au avut in tot acest timp un mic zambet pe buze. De ajuns pentru a transmite un mesaj puternic. Desi ajuns la 90 de ani, zambetul Regelui era parca al unui tanar fericit. Fericirea se vedea pe fetele tuturor.
Desigur, nu se intampla oricui sa-si vada parintii traind sanatosi pana la frumoasa varsta de 90 de ani. Acest lucru in sine cred ca este motiv destul de bucurie. Iar daca acest sarbatorit se intampla sa fie Regele Mihai I al Romaniei, atunci ar trebui sa fim mai multi care sa avem motiv de fericire!
La Multi Ani Majestate!
Echipament folosit:
Elinchrom #20804 D-Lite IT 2 To Go Set (cu umbrele)
Elinchrom #26178 Rotalux Softbox 70x70cm
Elinchrom #26061 Snoot cu Grid 10°
Elinchrom #26143 – reflector 16cm 90°
Elinchrom #31045 POLYSTAND
www.romani-frumosi.ro
Vreau sa multumesc partenerilor si sponsorilor mei.
4 Comments
incredible website
http://121.127.250.73/home.php?mod=space&uid=2516446&do=profile
paul seo
seo professionals
seo
best seo company
seo training
mda…interesant si de tinut minte cateva dintre detalii..Insa in ultimul cadru expus ar cam fi cateva detalii care nu-si prea au locul. Las insa nedezvaluite detaliile incepand cu vulturii aceia din care se intrevede doar unul si acela prost dispus…;)
In plus as atrage atentia asupra pozei 'de avatar' care reprezinta categoria din blog, cea de sus stanga unde pe unul dintre personaje (care dealtfel oricum nu-mi e deloc pe plac)l-ati camuflat bine de tot..:)) Cam de nefacut asa ceva la un asemenea subiect da' fie..:)
Felicitari!
Multumesc pentru descrierea amanuntita.