Cum am ajuns la F64

Un articol de Sorin Voicu

Sunt client F64 din anul în care mi-am cumpărat primul aparat foto digital mai evoluat, un HP-945, în 2005. Moment din care a început nebunia fotografică (aparat DSLR, obiective, filtre, genţi, trepiede şi alte accesorii utile sau mai puţin utile). Cum am ajuns la F64? Căutam un digital mai „bun” decât Canon PowerShot A310. Am ajuns să mi doresc un HP Photosmart 945 (5 megapixeli, zoom optic de 8x, preţ accesibil. Ce vremuri…). M-am dus direct la showroom-ul HP din Bucureşti, situat pe Ştirbei Vodă. De acolo am fost îndrumat spre F64…

Prima impresie lăsată de micuţului magazin F64 din strada Mihai Vodă este şi acum vie, de parcă a avut loc ieri. Am rămas impresionat de gama largă de aparatură şi accesorii foto. Deşi, dacă mă gândesc bine, gama oferită atunci pare acum minusculă. Am dat peste un personal cum nu am mai văzut în România: extrem de binevoitor, săritor, zâmbitor. Am plecat fericit, cu aparatul în cutie…

Printre primele fotografii test cu HP 945 realizate chiar în magazin (o “mare” parte a zonei de Filtre)

Şi prima fotografie, „HPIM0001”:

Ce program de lucru fain… pentru angajaţi.

Primul DSLR tot de la F64 l-am cumpărat, un Olympus E-500, kit dublu (2006).

Şi dacă tot am deschis cutia cu amintiri… Magazinaşul din Mihai Vodă era aşa de mic, încât în momentele aglomerate aşteptai la coadă să intri înăuntru. De Crăciun, Iulian a tăiat porcul (normal, aşi zice) şi a făcut pomana porcului pentru angajaţii F64. Mirosea în tot magazinul a friptură de porc, un chin! Ni s-a făcut brusc foame tuturor celor din interior. Altă dată, tot în aglomeraţie, produsul dorit de mine nu se afla pe stoc in magazin, ci în depozit. Cum nu am vrut să stau afară în frig (trebuia să fac loc şi altora), am mers cu maşina de aprovizionare la depozitul F64. Şi aşa, încet cu încetul, am făcut cunoştinţă cu majoritatea angajaţilor F64. Nu pot să uit faţa lui Kiko şi a lui Adi când ceream să văd câte un produs, bineînţeles greu accesibil. Mai ales filtrele şi genţile foto, înghesuite şi aflate la înălţime. Nu era tocmai o fericire să iei scara şi să te urci după una sau alta într-un spaţiu mic şi plin cu clienţi. Ce vremuri!

A urmat, firesc, mutarea magazinului în strada Vigilenţei nr. 7. Wow! Ce spaţiu generos. Din păcate nu mai găsesc fotografiile făcute cu acea ocazie. Prea multe DVD-uri, harddisk-uri externe etc. Dar… după cca. doua ore de căutări am găsit pozele!!

Cum mi se întâmplă adesea, nimeresc să mă aflu taman acolo unde nu am fost „invitat”. Aşa şi cu lansarea magazinului F64 din Vigilenţei. Deşi era sâmbătă, am zis să fac un drum la magazinul meu foto preferat să văd de unele, de altele. În plus, era o zi superbă de martie, aşa că nu am ezitat, am luat bicicleta şi fuga la magazin. Partea nostimă: habar nu aveam că magazinul urma să se mute din Mihai Vodă în Vigilenţei. Oamenii grijulii de la F64 au lăsat un ditamai afişul prin care te îndruma la noua locaţie. Mă urc din nou în şa, traversez gârla, intru pe Bulevardul Naţiunilor Unite, fac prima la dreapta… frumoasă vila şi-au tras ăştia de la F64, domnule! M-a nedumerit însă baloanele cu Nikon (iniţial am crezut că se face o lansare Nikon). Cobor din şa… în jur veselie mare. Cum nu plec de acasă fără aparat foto, scot Canonul A700 şi încep să fac poze, uitând că l-am setat pe alb-negru.

Inaugurarea magazinului din strada Vigilenţei nr. 7, 2008

După „şedinţa” foto am fost lămurit de Dorina: tocmai s-a inaugurat sediul cel nou. Wow… Tot Dorina a fost cea care nu m-a lăsat să plec. Şi uite aşa am făcut un tur al magazinului, am băut o bere pe terasă, am primit cadoul de inaugurare… parcă s-ar fi întâmplat ieri.

Spre sfârşitul lui 2008 am început să lucrez şi eu în cadrul echipei F64. Pentru început, unde altundeva decât la departamentul on-line? Ce vremuri… Familiarizarea cu marfa aflată în stoc, „şezătorile” pentru trierea inelelor de reducţie, oboseala după zilele istovitoare de sărbători, când lucram la pachete mai ceva ca spiriduşii lui Moş Crăciun, distracţia de care aveam parte zi de zi (niciodată în viaţa mea nu am râs atât de mult ca în perioada petrecută la on-line)…

Ne întâlneam în timpul liber pentru diverse acţiuni, aşa cum a fost ieşirea la Palatul Mogoşoaia, unde Alina, Liviu, şi subsemnatul am „turnat” un scurt metraj despre aparatura foto, asistaţi de propria familie. Filmul nu a văzut niciodată lumina zilei, deşi ne doream aşa de tare o premieră fastuoasă… Deh, cenzura! Glumesc. Adevărul este că nu a ieşit chiar aşa cum trebuie. Dar ne-am distrat de minune, deşi afară era ger.

Liviu

Alina

Toată stima pentru oamenii din echipa F64! Şi o spun din toată inima. Mai ales că îi cunosc din „interior”.

Paula

Marian Alecsiu

Dana
(pentru e înlătura orice dubiu, fotografie este realizată cu ocazia deschiderii magazinului Yellow Store Mall Băneasa Bucureşti)

O altă reuşită a firmei F64 Studio este deschiderea magazinului Yellow Store în 2009, în parteneriat cu Skin Media. Aici am lucrat şi eu cca. două luni de zile, dacă nu îmi joacă feste memoria.

A urmat apoi plecarea mea din F64 în martie 2010. Nu pentru mult timp. M-am reîntors în septembrie 2011. La timp pentru a fi prezent la deschiderea celui mai mare magazin on- şi off-line din România (şi din sud-estul Europei, cred).

Trebuie să o spun de la bun început: s-a muncit enorm la noul magazin. Noi, echipa din magazin, am fost ocupaţi cu vânzarea, astfel încât am trăit numai o mică parte din stresul amenajării. În zilele în care magazinul a fost închis, am luptat din greu cu mutarea din vechea în noua locaţie. Marea majoritate a avut parte de nopţi albe şi zile şi mai albe. Dar a meritat efortul, după cum am putut vedea cu toţii în ziua inaugurării. Pentru a vă face o impresie despre efortul depus, iată o imagine a etajului, făcută la 7 de dimineaţă din ziua inaugurării (lipsă curent electric datorită topirii unei siguranţe):

Cu toate acestea, am terminat la timp. Lucru datorat şi numărului mare de colegi.

La inaugurare până şi vremea a fost mai suportabilă, după ce sâmbătă şi duminică a fost un frig pătrunzător. Mă rog, un rol l-a avut, bănuiesc, inclusiv şampania servită cu generozitate.

Noi, cei din echipa F64, am cântat, Marian, cel care a făcut tot posibilul pentru realizarea noului magazin, bineînţeles secundat de Dana, a ţinut un discurs… Sau a fost invers? Ups… Glumesc! Marian a început discursul de inaugurare, am cântat, s-a tăiat panglica, apoi s-a dat startul la… DISTRACŢIE.

S-a stat de vorbă cu clienţii, am stat de vorbă între noi, am savurat gustările servite în cantitate mai mult decât suficientă, am mai băut una alta…

Nu vreau să spun mare lucru despre spaţiul ENORM pus la dispoziţia pasionaţilor de fotografie. Veniţi să vedeţi cu ochii voştri. Va fi cu siguranţă o surpriză plăcută!

(Avem chiar şi un studio foto complet echipat, ce aşteaptă să fie descoperit şi folosit)

Doamna Aurica (sărut mâna pentru că aţi avut grijă de noi toţi), doamna din spatele culiselor, care, pe lângă curăţenie, ne-a aprovizionat cu mâncare şi sucuri de mai bine de trei ani. Şi Liviu, fireşte!

Bobby cu un binemeritat „suc” după o zi istovitoare de muncă

Mihai, şeful „depozitarilor” Tura 1

Până când m-a lăsat acumulatorul aparatului.

Tortul a fost imens. Atât de imens încât a rămas chiar şi după ce unii dintre noi au mâncat mai mult decât o porţie. Nu am putut fotografia momentul „Tortul F64” datorită înghesuielii create. În plus, fac parte din „familia” gazdă, nu se cade să nu las oaspeţii să fotografieze în voie. Iar tortul, ca la tortul miresei… toţi vor o poză, poate chiar mai mult decât o felie dulce.

Distracţia a continuat până la miezul nopţii.

Am ajuns acasă obosit, cu dureri de picioare, dar mulţumit şi mândru că am onoarea să fac parte din nebuna şi minunata echipă F64!

Fotografii realizate cu un Samsung EX1