Fujifilm X100 – un review de Cosmin Bumbut
In multe review-uri, X100 a fost comparat ca finisaj cu un M9. Nu cred ca e cazul. E metalic, dar n-are “greutatea” unui M. Imi place mai mult Olympus E-P2 la finisaje. Fuji e mai frumos, dar cam “usor” pentru mine. Nu e balansat, nu-ti “cade” in mina. Fiind prea usor, sint oaresce probleme la expunerea cu timpi lungi din mina.
1/140 s, f/2.8, ISO 500
1/140 s, f/4, ISO 3200
Cu obiectiv, e cel mai compact aparat cu senzor mare folosit de mine (fara obiectiv extensibil). Ca inaltime-grosime e comparabil cu E-P2, doar ca acestuia i lipseste vizorul. X100 incape in buzunar. Nu in cel de la blugi, dar in cel de la haina, da. De la stinga la dreapta: Olympus E-P2 cu Panasonic 20 mm f1.7, Fuji X100 cu 23 mm f2, Leica MP cu Elmarit 28 mm f2.8 si Leica M9 cu Summilux 35 mm f1.4
Unul dintre primele teste care m-a interesat a fost cit rezista senzorul in subexpuneri. Am fotografiat aceeasi scena Raw cu ISO 1600 si cu diafragma 2.8. Am modificat timpii de expunere doar, am subexpus pina la 4 trepte. In Lightroom am adus toate setarile la 0, doar Exposure am crescut-o cu1, 2, 3, 4 trepte in functie de subexpunerea de la fotografiere. Am vrut sa vad cit poti sa tragi de imagine in post. De la stinga la dreapta si de sus in jos: 1600 iso f2.8 toate imaginile. Timpii 1/125, 1/500 (n-am pus 1/250, nu conta), 1/1000 si 1/2000.
La ce a folosit testul acesta: fotografiile subexpuse, desi trase la iso 1600, prin postprocesare ajung la valori de iso 6400, 12800 si ultima la 25600. Zic ca ultima e folosibila in alb.negru sau cu noise reduction (n-am incercat), iar penultima, subexpusa cu 3 trepte (12800 iso) arata foarte bine si asa.
Cind am introdus prima data bateria, aparatul n-a pornit. Am verificat si m-am prins ca am pus-o cu contactele inauntru, dar invers. E primul aparat digital pe care-l vad in care poti pune bateria oricum. 🙂
Butonul AFL/AEL e prea jos pus pe aparat. Sint obisnuit de la SLR-uri sa fac de acolo autofocusul, nu de pe butonul de declansare. Ca sa apas AFL/AEL de la x 100, trebuie sa mut degetul mare destul de mult si-mi pierd sprijinul. Nu mai pot sa fotografiez doar cu o mina ca la Canon 5d, de exemplu. Am un aparat mic la mine si trebuie sa folosesc 2 miini ca sa focalizez.
Focusul. Cele mai multe intrebari. Autofocusul nu e perfect. Il face mai repede si mai bine decit Pen-2, dar tot da rateuri. Il cauta mult daca nu gaseste contrast in cadru. Cel mai bun mijloc sa pacalesti autofocusul in lumina slaba e sa nu-l folosesti. Tii aparatul in MF si lucrezi din cimpul de profunzime. La 23mm are suficienta.
O problema e ca manual focus e inutilizabil in conditii normale. De la 0.5 m la infinit cursa e de 6 ture; culmea e ca daca focusezi invers, de la infinit la 0.5m, cursa e de doua ture si un sfert in timp ce obiectivele Leica au ceva mai mult de sfert de tura iar Olympus Pen (tot fly by wire) are 1,5 ture.
Zoomul prevazut pt manual focus te ajuta, dar din cauza cursei lungi de rotire a obiectivului dureaza mult pina vezi ceva clar in cadru, nu stii in ce directie sa-l invirti. Iar din cauza ca obiectivul e un 23 mm, planurile nu sint foarte bine delimitate. E utilizabil doar pentru subiecte apropiate.
Eu tin aparatul pe mf si cu butonul de AEL/AFL autofocalizez. Verific in vizor distanta daca e buna, si trag. Focalizeaza si noaptea, dar mai greu:
1/150 s, f/2, ISO 2000; conversie a/n si grain in Lightroom
Cursa butonului de comutare intre MF-AFS-AFC e foarte mica, ca sa comuti din MF in AFS e destul de greu, sari direct la AFC si trebuie sa te intorci tinind un alt deget de contra.
Aparatul are 4 moduri de lucru: manual (M), prioritate de diafragma (A), prioritate de timp (S) si program (P). Daca lucrez in M, de exemplu, si schimb ISO dupa care trec in A, ISO nu ramine ca cel pus de mine in M. E un ISO mai vechi pe care l-am pus cind lucram in A. La prioritate de timp si program e la fel. Adica e un alt ISO pentru fiecare mod de lucru si trebuie sa fii atent cind treci dintr-un mod de lucru intr-altul.
Aparatul asta parca e facut de doua echipe diferite, una care a gindit designul, a venit cu ideea viewfinderului hibrid, a hotarit senzorul si alta echipa care a trebuit sa inghesuie inauntru tot ce-au gindit primii. Eh, echipa asta a doua, nu cred ca era de japonezi.
1/30 s, f/2, ISO 400, Penitenciarul Tirgsor
Imi place ca are orizont virtual, mi se intimpla de multe ori sa cadrez strimb, ca sa indrept fotografia, sint nevoit sa fac un crop, pierd din rezolutie astfel.
M-am hotarit sa fac review-ul interactiv. Eu pun treptat fotografii si scriu despre x100, voi puneti intrebari. Raspund la toate. Ca o prima concluzie: aparatul e extrem de silentios, compact. La ISO mare arata mult mai bine decit Leica M9 (si mi-e greu sa recunosc asta) iar in subexpuneri merge pina la 4 trepte. Ceea ce inseamna un cistig mare de sensibilitate. Are probleme, dar majoritatea pot fi rezolvate printr-un nou firmware.
Pentru mai multe comentarii intrati AICI.