Fotograf de un weekend cu Fuji X100S

Mai mult ca sigur, toți fotografii, fie ei profesioniști sau amatori, ajung la un moment dat la o pauză în creație. Poți să ai lumina perfectă, poți să ai timp berechet ca să fotografiezi, dar parcă tot nu merge ceva sau nu ești mulțumit de rezultate. Începi să dai vina în stânga și în dreapta, pe aparat, pe obiective, dar niciodată nu dai vina pe tine sau pur și simplu pe „muză” , că e plecată în vacanță. Momentele astea sunt un incubator perfect pentru cea mai temută boală a fotografului : GAS-ul (Gear Acquisition Syndrome ).
Cât timp esti infectat cu GAS, nu e bine să te uiți pe siteuri cu aparatură foto, îți afectează clar inteligența și începi să compari diferite RAWuri și JPEGuri pe imaging-resource. În apogeul GAS-ului personal, am dat de reducerea fabuloasă de la Fuji X100S. Am început să citesc mai mult despre el, deși îl cunoșteam destul de bine, fiind un fan declarat al acestui aparat. Din cele ce știam, mă așteptam la un aparat mai rapid, cu niște RAWuri mai slabe, dar în viața reală e chiar invers, este un aparat destul de lent cu niște RAWuri minunate.
Aparatul este construit impecabil, comod în utilizare, butoanele și comenzile din era analog sunt cireașa de pe tort. M-am obișnuit foarte repede cu poziționarea butoanelor. Vizorul electronic e superb și te întoarce în vremurile de glorie al aparatelor foto pe film. Meniul este ușor de înțeles și de parcurs având și un buton dedicat Q , de unde poți regla cele mai uzuale setări ale aparatului.
Cu ajutorul celor de la F64, am avut ocazia să mă joc cu apartul un weekend întreg. L-am testat destul de intens, atât în afară, cât și în interior. În condiții de lumină scăzută, aparatul este foarte încet la autofocus, iar uneori dupa o tură lungă de “ hunting “ dă eroare . În exterior se comportă mult mai bine, greșește destul de rar și e mult mai vioi la autofocus, dar nu destul de rapid pentru a prinde momentul decisiv, astfel că am ratat câteva cadre.