Aruncand un ochi mai in detaliu pe specificatii “vedem” la interior un senzor care a facut senzatie. Aflat la a 3-a reincarnare, senzorul mare de 1 inch a fost inclus de catre producatorul nipon in 3 aparate ce, la randul lor, au definit game complet noi de aparate in industrie.

Sa o luam pe rand: viata inainte de Sony RX10

Sony RX100, urmat la putin timp de versiunea imbunatatita Sony RX100 II, un compact excelent ce a fost imbratisat imediat de fotografii profesionisti drept aparatul ideal de avut atunci cand nu carau intregul echipament cu ei. Puteti citi review-urile pe care le-am facut ambelor aparate, mai jos: Review Sony RX100  si Review Sony RX100 II sau mai bine zis RX100 pe steroizi

A urmat apoi noutatea absoluta in domeniu, Sony QX100 – un aparat/obiectiv atasabil oricarui smartphone fie el Android sau iOS, transformand-ul astfel intr-un aparat cu performante excelente si, mai presus de toate, cu zoom optic si stabilizare. Cititi review-ul: Sony QX100 – cum se naste o idee

Si nu in ultimul rand, acest aparat bridge, Sony RX10 despre care vorbim in acest articol.

Asadar, un senzor celebru, care nu a dezamagit nici de aceasta data, oferind performante excelente in orice situatie a fost pus. Si mai ales in lumina slaba.

Obiectivul face diferenta la Sony RX10

De foarte multe ori, diferenta majora in imagine nu o face corpul aparatului si performantele acestuia, ci obiectivul folosit. Astfel ca Sony a optat pentru construirea unui “mic monstru” pentru RX10.

Purtand insemnele Carl Zeiss si mai presus de toate celebrul T* (cititi aici in detaliu ce inseamna T*) obiectivul impresioneaza de la prima vedere a aparatului, fiind elementul ce iese cel mai mult in evidenta si definid oarecum aparatul, prin dimensiunile sale, demne de un 2.8.

Ergonomie si control: Cybershot Sony RX10

Asezarea butoanelor si controlul lui Sony RX10 cred eu ca este una dintre cele mai bune formule de pe un aparat cu obiectiv fix. Zoom-ul obiectivului se poate realiza in doua moduri:

1. clasic pentru compacte – cu ajutorul mini-levierului din jurul butonului declansator
2. clasic pentru dSLR – cu ajutorul inelului dedicat de pe corpul obiectivului

Din pacate, in ambele situatii zoom-ul se face “by wire” adica elementele optice sunt plimbate electronic de aparat la interactiunea utilizatorului si nu mecanic. Ce inseamna asta? Viteza de zoom este data de aparat si nu de viteza cu care utilizatorul roteste inelul de zoom.

Nu de putine ori m-am aflat in situatia neplacuta cand vroiam sa fac rapid zoom la 200 mm de la capatul wide, si pana cand aparatul ducea elementele la capatul tele, subiectul meu era de mult pierdut. Pana la urma este un compromis ce trebuia facut avand in vedere dimensiunile reduse in care a trebuit realizat un 24-200 cu 2.8. Iata, comparativ, cat este un 70-200 2.8 clasic (deci plaja focala si mai mica)

Tot pe obiectiv se regaseste si controlul diafragmei, control ce se realizeaza cu ajutorul inelului dedicat pentru diafragma. Miscarea acestuia poate fi atat lina cat si in trepte de 1/3 stopuri, mod selectabil cu ajutorul unui mic switch aflat sub obiectiv. Mi-a placut extraordinar de mult acest mod de a selecta diafragma cu care fotografiam si la fel, am apreciat foarte tare rotita de compensare a expunerii, aflata in partea dreapta-sus a aparatului, imediat selectabila cu ajutorul degetului mare. Numai cu aceste doua functii, Sony a reusit sa mareasca ergonomia utilizarii foarte mult.

Si pentru ca in imaginea de mai sus vedem marcate distantele focale pe partea obiectivului care se extinde in afara atunci cand facem zoom, mi-am amintit o setare din meniu pe care am apreciat-o la maxim: poti alege ca inelul de pe obiectiv sa faca zoom lin sau, in trepte pe distantele focale clasice: 24, 35, 50, 70, 100, 135, 200. Cum credeti ca l-am tinut? Daca vroiam zoom lin, intre focalele mentionate, foloseam mini-levierul de langa butonul declansator, daca doream o focala exacta, foloseam inelul de pe obiectiv. Fantastic.

Apropos de declansator, acesta are un lacas cu filet in care poti folosi un fir declansator flexibil (precum acesta), un fel de telecomanda “old school”. Din ce in ce mai des, producatorii se intorc la origini si doteaza aparatele cu functii retro, sau vintage, cum vreti sa le spuneti.

Pe partea din spate, desi nu sunt multe, butoanele indeplinesc functiile atribuite fara batai de cap. Si sunt complet programabile, asa cum Sony ne-a obisnuit la toate aparatele sale. Cel mai utilizat buton este Fn-ul care ofera acces rapid la foarte multe setari ale camerei, customizabile intr-o lista definita de utilizator.

Ecranul LCD, rabatabil pe verticala dar nu si pe orizontala, afiseaza imagini clare, foarte aproape dpdv al culorilor si luminozitatii cu ceea ce vedem la final pe calculator. Pentru ca in ziua cand l-am testat intensiv a fost foarte mult soare, m-am putut bucura si de viewfinder-ul electronic de tip OLED, pentru incadrari atunci cand soarele batea din spate si LCD-ul nu mai era de mare ajutor.

Desi nu se compara cu EVF-ul lui SONY A7 (care mi s-a parut pentru prima oara de cand folosesc un EVF, primul care ar putea inlocui cu succes un vizor optic clasic – citeste review Sony A7), viewfinder-ul din Sony RX10 mi se pare cel mai bun dintre cele intalnite pe astfel de aparate.

Si ar trebui sa fie, avand in vedere pretul lui RX10 – 5.400 lei la momentul scrierii acestui articol (verifica pret actual), practic, cel mai mare minus al acestui aparat. Dar, considerand dotarile si faptul ca ar putea fi o solutie mai buna pentru cei ce cumpara un dSLR si nu trec mai departe de obiectivul de kit, ar putea exista o justificare pentru multi sa il cumpere.

Primesti practic o plaja focala de 24-200 la 2.8 constant, lucru ce la un dSLR ar putea costa cifre cu multe zerouri datorita preturilor obiectivelor cu 2.8.

La treaba cu Sony RX10

Cumva eu am fost luat prin surprindere de RX10, deoarece a fost anuntat la aceeasi data cu Sony A7 siA7R, deci practic usor de trecut cu vederea. Consider o greseala anuntul simultan, pentru ca sunt sigur ca multi au fost “furati de peisajul” mirrorless-urilor full-frame exact ca si mine.

Este pacat pentru ca Sony RX10, asa cum am spus si in titlul acestui articol, este un aparat cum altul nu e. Din primul moment de cand l-am avut in mana, parca mi s-a lipit de podul palmei. Si in putinul timp cat l-am avut la dispozitie, l-am folosit aproape in continuu.

Pentru ca baietii de la F64 mi-au aranjat odata cu inmanarea lui Sony RX10 si un acces de presa la parada de Ziua Nationala a Romaniei de pe 1 Decembrie (multumiri speciale lui Alex pe aceasta cale), practic testul aparatului l-am facut la parada. Si subiecte au fost destule.

Primele cadre le-am tras nerabdator, din masina, in aglomeratia serii de dinainte de parada. Primele wow-uri: performantele macro chiar si la zoom maxim cu distanta foarte mica de focus, si stabilizarea de exceptie, tras din mana in lumina de dupa apus si din interiorul masinii ce vibra suparator datorita motorului diesel inca rece.

La multi ani Romania

Pentru ca s-a anuntat drept cea mai impresionanta parada din ultimii ani, cu bugete impresionante, am zis sa ma duc din timp sa-mi gasesc un loc bun si sa caut cadre inedite de dinainte si din timpul paradei. Pentru ca legitimatia de presa permitea si accesul sus in Arcul de Triumf, langa lunetisti, am urcat la primele ore ale diminetii, inainte de parada sa fac cateva cadre de atmosfera. Am folosit functia Sweep Panorama, prezenta direct pe selectorul de moduri.

Nu am stat mult cocotat in Arcul de Triumf pentru ca daca incepea parada, nu as mai fi avut voie sa cobor pana nu se termina, si eu vroiam sa iau pulsul evenimentului de jos. Asa ca am coborat si am inceput sa ma plimb pe ici pe colo, cautand sa surprind momente si oameni interesanti.

Pana sa inceapa parada oficiala, elementele mai putin placute legata de armata romana au “degajat” terenul, sa nu cumva sa le vada oficialii prezenti la eveniment. Din pacate, saracii soldati care au defilat in ziua cea mare, au fost adusi la eveniment cu autobuze din vremea bunicilor, despre care imi amintesc ca aveau si godin pe lemne in interior, sa se mai incalzeasca putin sufletele amarate ce era transportate cu ele. Trist, dar in 2013, oamenii inca sunt trasportati ca niste obiecte.

Trecand peste gustul amar, am incercat sa ma mai insufletesc un pic cu solemnitatea momentului. Steagul Romaniei era omniprezent, si flutura mandru in vant, de la mic la mare.

Aparatul s-a comportat exemplar, cu mici probleme in a focaliza la distanta focala maxima, de 200 de mm. Ma asteptam oarecum sa scada performantele la zoom maxim, atat calitatea imaginii cat si focusul, datorita formulei optice si elementelor grele folosite intr-un aparat atat de mic.

Am simtit un pic aparatul ca “da in nas” in sensul ca partea frontala era mult mai grea decat corpul lui RX10, centrul de greutate fiind undeva pe la mijlocul obiectivului extins la maxim. Ar fi fost util ca infiletarea surubului de trepied sa se faca undeva mai pe corpul obiectivului si nu in partea de jos spre spate a aparatului, pentru acelasi motiv.

Asta nu a insemnat ca nu am putut lucra cu el, chiar si la 200 de mm, ci doar ca a trebuit sa fiu un pic mai atent. M-a ajutat insa si modul DMF (direct manual focusing), mod in care aparatul focalizeaza automat si, daca doresti, poti interveni din inelul de zoom (care in acest mod precum si in modul manual focusing) devine inel de focus pentru o focalizare mai precisa. Te ajuta si faptul ca imaginea din vizor sau de pe LCD este marita la nivel de pixel pentru o focalizare precisa.

RX10 este apolitic asa ca a focalizat fara discriminari pe oricare dintre personajele politice asupra carora l-am atintit:)

Focala mare, diafragma larg deschisa si senzor de dimensiuni mai mari nu inseamna decat un lucru: separerea subiectului de fundal, cu zone de bokeh bine si frumos redate. Asta am asteptat de la RX10 si nu m-a dezamagit in a furniza imagini frumoase cu bokeh placut.

Pe partea celalalta, la focala mica, in capatul wide, la 24 mm, aparatul nu a avut nici o porblema in a focaliza instant, chiar si in situatii de contre-jour. Imaginile sunt saturate, cu dinamica foarte buna si obiectivul nu sufera de aberatii cromatice sau flare.

Pentru ca Sony RX10 vine cu functie WiFi si posibilitatea de a sharui instantaneu fotografiile realizate catre un smartphone, si pentru a aveam instalata aplicatia PlayMemories pe telefon, am putut oferi imagini aproape in timp real prietenilor mei de pe Facebook, cei care nu au putut participa live la parada (sau au fost prea lenesi sa iasa din casa:). Trimiterea de pe RX10 catre smartphone se face la o simpla apasare de buton. In timp ce esti in modul vizualizare a unei imagini pe aparat, daca apesi butonul Fn, fotografia este trimisa pe telefon.

Filmeaza?

Da, si o face foarte bine, in mod full HD 60p sau 50p, in functie de modul video selectat: NTSC sau PAL. Sony se pare ca ii iubeste pe videografi si nu a facut nici un rabat pe partea video in ceea ce priveste RX10-le.

Acesta ofera una dintre cele mai extinse liste de dotari dedicate videografilor: controlul lin, fara clickuri, al diafragmei (despre care vorbeam mai sus), mufe pentru casti si microfon externe, focus peaking pentru confirmarea focalizarii in modul manual precum si celebra “zebra” atat de utila in realizarea expunerii pe timpul filmarii.

Adaugati la asta si output video necomprimat prin HDMI, si deja le face cu mana la multe aparate cu pretentii de mari de asi ai filmarii.

Eu nu sunt videograf si nici nu am pretentii ca ma pricep, dar imi place sa si filmez cand am un aparat la teste, asa ca va invit sa urmariti in cele ce urmeaza un clip realizat cu Sony RX10.