Cine sunt câștigătorii Romanian Photobook Award 2026?
Raluca- 28minutes read
Asociația OMNIA PHOTO, împreună cu partenerii săi, a lansat ediția 2026 a concursului Romanian Photobook Award – Secțiunea Proiect Fotografic, un demers dedicat proiectelor coerente, relevante și cu un puternic potențial editorial.
Miza acestei competiții este una deosebită: Câștigătorul are oportunitatea de a-și transforma viziunea într-o carte foto tipărită, realizată la standarde profesionale și distribuită la nivel național și internațional. Asociația OMNIA PHOTO, specializată în fotografie contemporană și albume de artă vizuală experimentală, își continuă astfel misiunea de a susține fotografia românească actuală.
Iată cine sunt protagoniștii acestei ediții:
MARELE CÂȘTIGĂTOR
Andrei Panfiloiu
“Mă numesc Panfiloiu Andrei Octavian, am 26 de ani și sunt din București.
Pasiunea pentru fotografie a apărut încă de la vârsta de 15 ani, iar de atunci fotografia a devenit principalul meu mod de exprimare vizuală. La început, interesul meu s-a îndreptat spre peisaje și natură, ca forme primare de explorare a imaginii. Pe măsură ce am aprofundat studiul temelor și conceptelor artistice.. am început să-mi conturez propriile direcții și subiecte de interes.
Un element central al demersului meu artistic este contrastul, temă care mă inspiră constant și care stă la baza multor concepte pe care le dezvolt. Contrastul, sub diferitele sale forme vizuale și conceptuale, îmi oferă zilnic puncte de plecare pentru imagini care caută să transmită tensiune, echilibru și semnificație. De peste 11 ani, fotografia reprezintă pentru mine un proces continuu de observare, explorare și construcție artistică.”
Instagram: https://www.instagram.com/andreipanfi/
Tiktok : https://www.tiktok.com/@andreipanfiloiu
Facebook : https://www.facebook.com/andreipanfiloiu/
Despre proiect:
“Zilnic între 13–17” este un proiect fotografic de portret care pornește de la un interval orar concret, folosit ca instrument vizual. Fotografiile sunt realizate în plină zi, dar construite astfel încât să inducă un efect de noapte, prin contrast puternic între subiect și fundal.
Personajele sunt surprinse din perspective variate de jos, de sus cu accent pe expresie, prezență și relația dintre lumină și spațiu. Lumina frontală izolează subiectul, întunecă fundalul și creează o atmosferă teatrală, în care realul cotidian capătă o formă artificială.
Proiectul este gândit cromatic. Culorile puternice roșu, galben, nuanțe neon devin elemente active în construcția imaginii. Ele pot genera un aer ușor comic sau pot scoate la suprafață momente simple, banale, care devin interesante prin context și prezență.
Nu absurdul este urmărit, ci micile situații și personaje care, puse sub această lumină, capătă o altă greutate vizuală. Apariția unui câine dalmațian introduce o ruptură de ritm și o ieșire din tiparul clasic al portretului. Selecția finală cuprinde 24 de imagini și reprezintă o sinteză a acestei căutări vizuale, un punct de echilibru între control și observație, între cotidian și construcție.
Finaliștii Secțiunii Proiect Fotografic
Robert Fülöp
“Sunt Robert Fülöp, fotograf de fine art și arhitectură, născut în 1988 în Satu Mare. În ultimii ani lucrez aproape exclusiv cu orașe și clădiri. Mă interesează controlul cadrului de la poziția de fotografiere până la felul în care cade lumina pe fațadă și la o postprocesare clară, fără artificii inutile.
Lucrările mele au fost premiate la Sony World Photography Awards, HIPA, 35AWARDS, European Photography Awards, Budapest International Foto Awards, Monochrome Awards, New York Photography Awards și alte competiții internaționale. Imaginile mele au fost expuse în galerii și spații din Europa, America și Asia și se regăsesc în colecții private.
Proiectul “CØRBØ – Architecture in Light and Shadow” adună în aceeași direcție arhitectură, geometrie și o estetică foarte controlată, gândită din start pentru print și pentru fotocarte.”
@corboxrobertfulop
Despre proiect:
CØRBØ – Architecture in Light and Shadow este o selecție de imagini de arhitectură realizate între 2023 și 2025 în câteva dintre marile orașe europene, precum Madrid, Valencia, Berlin, Bratislava, Londra, Budapesta, Viena, Bilbao, Madrid, Roma și altele.
Nu fotografiez orașe pentru pliante turistice. Caut cadre în care clădirea, lumina și liniștea din jur lucrează împreună. Tot ce nu susține geometria și direcția imaginii dispare. Lucrez cu poziții de cameră controlate la milimetru, cu verticală corectă și cu un contrast puternic.
Seria este exclusiv în alb negru, tocmai pentru a scoate culoarea din ecuație și a lăsa în față doar forma și lumina. Arhitectura este subiectul, nu decorul. Fiecare imagine este gândită să funcționeze singură, iar împreună construiesc un traseu clar prin orașele în care am lucrat. Cartea propusă arată cum se schimbă orașul când zgomotul vizual este redus la minim și rămân doar structura și lumina.
Mihai Ciama
“M-am născut în 1977 și locuiesc în Cluj-Napoca, unde lucrez în domeniul ingineriei. Pentru mine, fotografia este o ieșire din ritmul cotidian, un mod de a descoperi oameni, locuri și povești.
Sunt atras de street photography, fotografie de călătorie și documentar, cu un interes special pentru ambianța rurală și expresiile vieții de comunitate. Caut să surprind momente spontane, așa cum se întâmplă ele, folosind lumina naturală și o abordare cât mai onestă. Nu caut senzaționalul, ci firescul — încerc să privesc fără să judec și fără să idealizez, cu respect și curiozitate.“
Despre proiect:
“Odată pe an.”
În anii copilăriei mergeam în fiecare vară la bunica, în Avram Iancu, la poalele muntelui Găina in Apuseni. Îmi plăcea acolo mai mult decât la ceilalți bunici. Mă întâlneam cu mulți verișori — tatăl meu avea încă șase frați — și zilele erau pline, zgomotoase, fără grabă.
Mergeam la zmeură, după afine, la fân: la strâns, la întors, la făcut „porșori” și apoi „clăi”, pe care le bătuceam, umblând în jurul parului central. La final eram coborât de la doi-trei metri înălțime cu ajutorul unei furci de lemn.
În jurul datei de 20 iulie, de Sfântul Ilie, se ținea Târgul de Fete de pe Muntele Găina. Se spune că, pe vremuri, oamenii își aduceau fetele de măritat, cu zestre cu tot, sus pe munte. Acolo veneau feciorii din județele vecine — Alba, Arad, Timișoara, Hunedoara, Bihor.
[…]
Proiectul fotografic pornește din această memorie personală, dar este ancorat în prezent. Nu încerc să recuperez trecutul și nici să ilustrez o tradiție. Mă interesează ce a rămas din acel gest colectiv: urcarea anuală, adunarea temporară, ocuparea unui loc pentru câteva ore și apoi părăsirea lui.
Târgul nu mai este o necesitate socială, ci o alegere repetată, iar această transformare este esențială pentru modul în care îl privesc. Această serie este o formă de reîntoarcere fără nostalgie. O privire din interior, dar orientată spre prezent.
Dragoș Costăchescu
Dragoș Costăchescu s-a născut în Târgoviște, anul 1984. A absolvit Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Iași și lucrează ca inginer în domeniul semiconductorilor.
În timpul liber este și fotograf amator, o pasiune pe care și-a descoperit-o acum mulți ani de zile. Îi place să fotografieze lucrurile care îi captează atenția, fie că este ceva ciudat, intrigant sau frumos; în același timp fotografia este și o modalitate de a se conecta cu lumea din jur. Este autorul cărții foto “GUTEN MORGEN BETZINGEN”, apărută în 2021.
Despre proiect:
“I promise I shall always come back to you”
Am obiceiul de a mă întoarce regulat la câteva locuri pentru a le fotografia. Întotdeauna am crezut că fac asta din cauza locurilor în sine, pentru că îmi ofereau ceva din punct de vedere estetic sau poate din alte motive, care nu aveau legătură cu fotografia.
Într-o zi, însă, mi-am dat seama că nu mă întorceam doar la niște locuri, ci că de fiecare dată mă întorceam la actul de a fotografia, iar locurile jucau doar un rol secundar. Astfel mi-a devenit clar că nu doar aspectele artistice sau vizuale mă atrag către fotografie, ci altceva, care trebuie să aibă legătură cu mine, ceva care poate satisface o nevoie fundamentală. M-am gândit mult la asta.
Dar, cu cât reflectam mai mult și cu cât lucrurile deveneau mai clare, cu atât actul fotografierii părea să devină mai puțin misterios și cu atât simțeam că efectul său seducător asupra mea începea să se estompeze. Și atunci m-am oprit. Pentru mine era mai important să păstrez fotografia în viața mea, să am ceva la care să mă întorc mereu, decât să-i înțeleg mecanismele.
Victor Mitroi
“Fotografia înseamnă pentru mine meditație, pace și melancolie.
Sunt atras de conexiunea omului cu natura și de modul în care spațiile pe care le creăm oglindesc toate fricile și bucuriile noastre. Tind să evit oamenii, concentrându-mă pe anumite detalii care pot scoate la iveală umanitatea unor elemente aparent lipsite de viață.
De profesie inginer, fără studii de specialitate în fotografie, mă bazez mult pe intuiție în fotografiile mele, în speranța că pot da mai departe o bucată din experiența momentului în care am decis să declanșez.
Sunt de părere că una dintre dramele omului modern este lipsa creației de orice formă din viața lui de zi cu zi, iar fotografia este o unealtă perfectă, cel puțin pentru mine.”
Despre proiect:
“Pe urmele omului” reprezintă pentru mine un parcurs vizual despre creația și viața omului, contradicție și compromis. Seria pornește de la ideea unei creații anterioare omului – o prezență abstractă, sugerată prin natură și prin anumite simboluri – și urmărește treptat felul în care omul se construiește prin opoziții.
Manechinele și reflexiile lor funcționează ca repere impersonale, ca o conștiință neutră sau o forță superioară, care asistă fără a interveni. În contrast, consecințele acțiunilor umane sunt prezentate în extreme: gesturi idealizate, cu trimiteri la elemente religioase sau monumentale și, la polul opus, exemple de distrugere și îngrădire a elementelor mai sus menționate. Între acești doi poli apare necesitatea compromisului – singura zonă în care existența omului devine posibilă.
Omul apare strâns legat de timp, relația cu alți oameni și memorie. El este rezultatul unei tensiuni continue între ceea ce creează și ceea ce distruge, iar spațiile în care acesta se manifestă reflectă această tensiune. Apariția lui este fugitivă, oarecum grăbită, și încearcă să sintetizeze etape definitorii din viață.
Spațiile construite de om – zidurile, gardurile, orașul, statuile – apar în serie ca extensii ale acestuia. Ele nu sunt simple decoruri, ci încearcă să reflecte stări, limite și nevoi umane: protecție, separare, control sau apropiere. Relația dintre natură și construcție devine astfel o reflectare a tensiunii interioare a omului, iar mediul construit ajunge să funcționeze ca o oglindă a felului în care acesta există și se raportează la lume.
Secțiunea Proiect Fotografic - WOMEN PHOTOGRAPHER
Romanian Photobook Award devine un spațiu activ de susținere a femeilor fotograf din România.
Odată cu lansarea Romanian Photobook Award, Asociația Omnia Photo își asumă explicit susținerea și vizibilizarea femeilor fotograf din România. Credem în necesitatea unei reprezentări echilibrate în fotografia contemporană și, în acest sens, acordăm un premiu special celui mai valoros proiect înscris în concurs de o femeie fotograf.
Ne face o deosebită plăcere să anunțăm câștigătoarea din acest an, Raluca Lupașcu, și proiectul său premiat “Corpul întrerupt-stratigrafii suprarealiste”.
Raluca Lupașcu
“Mă numesc Raluca Lupașcu sunt din Constanța și am absolvit Facultatea de Științele Comunicării și Jurnalism. În prezent sunt masterandă la Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii. Călătoria mea fotografică a început cu aproximativ 6 ani în urmă. Fotografiile mele abordează stilul fine art și conceptual art.
Am expus în mai multe galerii online de prestigiu, reviste și site-uri specializate. Am avut două expoziții de grup: POEMAPHOTO, sub egida asociației Kulturale din care fac parte, la muzeul Ion Jalea din Constanța și cealaltă la Centrul De Resurse în Fotografie București. In afara tarii, am expus in doua galerii, Londra si respectiv Budapesta. În anul 2025 am câștigat premiul I la categoria Fine Art la concursul Romanian Visual Awards organizat de F64.
Fotografiez prepoderent în alb și negru pentru că așa văd eu prin aparat, ca o setare de stare pe care eu o introduc in meniul camerei.
Fotografiile mele nu se încadrează întotdeauna în ceea ce putem numi o igienă a opticului. Nu dezvăluie frumusețea convențională și nu servesc noțiunii despre ceea ce este plăcut, din punct de vedere estetic. Frumuseța va fi convulsivă-după cum scria Breton-sau nu va fi deloc.“
Despre proiect:
Corpul întrerupt-stratigrafii suprarealiste
Acest proiect fotografic vizează o alternativă critică la cultura de consum (artificializare, stilizare excesivă) gandită pentru atractivitate vizuală și vânzare. În societatea actuală, se observă o tendință accentuată de a reprezenta vizual un corp întreg, frumos, armonios și acest tip de reprezentare produce presiuni sociale și normative, care ascund complexitatea și sensibilitatea reală a corpului. Într-o epocă în care imaginea circulă cu o viteză fără precedent, ruperea corpului idealizat, rămâne o formă de rezistență, de poetică vizuală și de poziționare critică.
Aceste serii fotografice realizate în ultimii ani, au investigat corporalitatea, vulnerabilitatea și fragilitatea feminină. Am folosit noțiunea de stratigrafie deoarece acoperă atât partea tehnică cât și cea metaforică a ceea ce caracterizează produsul final al artei fotografice. Atrasă de curentele avangardiste și experimentale, am dat fiecarei fotografii din proiect, o dimensiune suprarealistă, prin mijloacele specifice (dubla expunere, mișcarea camerei, fotomontaj și editare creativă digitală). Proiectul propune o lectură contemporană a suprarealismului, nu ca estetică ci ca intenție artistică de a face vizibile traumele corpului și implicit ale identității și ale psihicului.
Defragmentarea corpului devine un concept în sine, un indiciu al crizei subiectului, al vulnerabilității corporale și al instabilității identitare. Astfel, fotografiile mele nu doar reflectă corpul defragmentat (o fragmentare, adesea, suprasolicitată până la absență) șters și întrerupt, ci îl reconstruiesc în alt mod, și îl interoghează. În proiectul meu fotografic, corpul devine un teren de conflict: între vizibil și invizibil, între imagine și materie, între identitate și alteritate.
Această disoluție a formei corporale reflectă traume personale, constrângeri sociale sau presiuni ideologice. Întreruprea nu apare doar ca simplă fragmentare formală, ci și ca ruptură a sinelui, ca un decalaj între corpul biologic, corpul reprezentat și corpul trăit. În fotografiile mele, corpul se află la intresecția dintre memorie, traumă și imaginar. Din punct de vedere vizual, ele refuză unitatea clasică a portretului și reflectă o estetică a discontinuității prin efect de blur, de mișcare, erori de focalizare și zone de opacitate intenționată. Imaginea fotografică nu funcționează aici ca document al prezenței ci ca spațiu de negociere între vizibil și invizibil.
Prin intermediul titlurilor date lucrărilor fotografice vreau să punctez, intr-o perspectivă contemporană, că trupul este înțeles ca produs cultural, afectat de mecanisme de putere, traume și de mediere tehnologică.
Proiectul interoghează privitorul: ce înseamnă să vezi un corp care nu se oferă integral?
Mai putem vedea frumusețe în ceva ce se destramă?
„The partial image, the crop, fragmentation, ruin and mutilation — all expressed nostalgia and grief for the loss of a vanished totality, a utopian wholeness.”
(Linda Nochlin, The Body in Pieces: The Fragment as a Metaphor of Modernity)
Într-o epocă în care consumăm mii de imagini prin scroll rapid pe ecranele telefoanelor, inițiativa Romanian Photobook Award ne reamintește că fotografia de autor are nevoie de un spațiu de respirație. O carte foto nu este doar un suport de print; este o experiență tactilă, un obiect editorial care permite unei povești să fie „citită” în tihnă, pagină cu pagină.
Fie că vorbim despre estetica teatrală a lui Andrei Panfiloiu, despre stratigrafiile suprarealiste ale Ralucăi Lupașcu sau despre rigoarea geometrică și documentară a finaliștilor Robert Fülöp, Dragoș Costăchescu, Mihai Ciama și Victor Mitroi, un lucru este cert: fotografia românească contemporană are o voce puternică și diversă.
Prin efortul Asociației OMNIA PHOTO, aceste viziuni trec testul timpului, părăsind memoria volatilă a mediului digital pentru a deveni documente istorice și artistice durabile. Felicitări câștigătorilor și tuturor celor care au curajul să își transforme căutările personale în proiecte editoriale coerente!
