Retro – Spective: Expoziție pe film și polaroide
Raluca- 13minutes read
Vernisaj
30 mai, ora 19:00, la Random House, București
Poți vizita expoziția până pe 15 iunie
Intrare liberă
Retro-Spective este o expoziție dedicată fotografiei pe film și polaroid, care aduce împreună perspectivele a nouă artiști români ce explorează procesul analog ca formă de expresie autentică.
Este despre proces. Simțire. Întoarcere.
Într-o lume grăbită, în care digitalul domină, ne întoarcem la procesul lent, atent și personal al fotografiei pe film.
Retro-Spective nu este doar o expoziție – este o invitație de a privi altfel, de a simți altfel. De a da timp imaginii să respire și privirii să se așeze.
Ce te așteaptă la vernisaj?
Party & DJ live
Expoziția e despre a încetini în timp. Dar, ca să nu ne oprim de tot, deschidem seara cu un party și DJ live.
Film Hunt
Am pregătit și 10 filme Ilford Kentmere Pan 200, ascunse în locație. Le găsești, le iei acasă. Simplu.
Vouchere CEWE
Iar prietenii de la CEWE ne ajută să păstrăm amintirile vii cu vouchere pentru cărți poștale gratuite.
Despre Random House
Expoziția are loc la Random House, un spațiu alternativ aflat într-o vilă construită la începutul anilor 1900, pe strada Vasile Lascăr 69. Deschis în 2024, ca o continuare a proiectului Random Space, locul s-a transformat rapid într-un punct de întâlnire pentru oamenii din industrii creative – un mix relaxat între coworking, bar și evenimente.
Într-un timp foarte scurt, Random House a crescut în jurul unei comunități vii și deschise. Nu e doar o locație, ci un spațiu care respiră idei, în care munca, arta și timpul liber coexistă firesc.
Ce înseamnă fotografia pe film pentru fiecare dintre ei?
Laura Dragomir
Fotografiez ca să-mi amintesc. Dar fotografiez pe film ca să uit.
Caut mereu să capturez momente spontane, scene de stradă neașteptate. Dar până ajung să le developez, uit ce am fotografiat și privesc fiecare scenă ca pentru prima dată.
Cristina Gârleșteanu
Uneori aleg filmul fiindcă – pe lângă magia nuanțelor de gri/ a culorilor și granulației lui – îmi oferă un alt ritm. Când știu că am 36 de cadre (sau chiar mai puține), devin mai prezentă și – mai ales – mă gândesc la ce vreau să spun înainte să apăs declanșatorul. Ideea procesului chimic, nerăbdarea până văd negativele… toate astea fac parte din poveste la fel de mult ca imaginea finală.
Filmului nu-i pasă de histogramă sau de update-uri de firmware; îți cere răbdare, disciplină și încredere în instinct. Iar imperfecțiunile – acele mici scăpări de expunere, flare-urile, granulația – adaugă caracter și emoție. E ca și cum ai scrie o scrisoare de mână într-o lume de e-mailuri: nu e mereu practic, dar uneori e singurul mod care se simte cu adevărat personal.
Cosmin Gârleșteanu
Pozez pe film pentru că mă face mai responsabil, îmi aleg mai cu atenţie cadrele şi mă face să fiu mai răbdător. Îmi amintește că fotografia – înainte de a fi rapidă și instantanee – a fost, mai întâi, un act de răbdare și de creație conștientă.
Florin Ghebosu
Sunt de fire introvert și întotdeauna am fost pasionat de ceva care să mă macine intern. Am avut mai multe înclinații fotografice, peisagistică și conceptual, dar pot spune că m-am întors la perspectiva de la care am început, și anume să surprind o mică parte din caracterul oamenilor pe care îi întâlnesc și de care îmi este drag.
Fotografia pe film reprezintă pentru mine o formă de atenție sporită, palpabilă a fotografiei. Întregul drum de la alegerea filmului adecvat situației, metoda de expunere, plăcerea developării și selectării negativului final, devine cumva o stare meditativă odată ce înveți să te cunoști. Ador fotografia clasica a marilor maeștrii mai ales din Magnum și asta m-a împins cel mai tare și către fotografia pe film, în special alb negru.
Lavinia Hutanu
Sunt Lavinia Hutanu și fotografiez de 19 ani. Sunt genul de fotograf căruia nu îi place să facă multe editări, prefer ca imaginea să iasă perfectă din cameră. Toată cariera mea așa am acționat. Filmul mă provoacă să fac asta deoarece nu prea ai de ales. Desigur, există un minim de editări, cum ar fi contraste și crop, însă acestea sunt mai complicat de aplicat și trebuie gândite în avans. Îmi place că filmul mă forțează să mă gândesc la imagine înainte de a o vedea. Toate imaginile trimise sunt calculate precis. Poziționarea și unghiul camerei sunt analizate dinainte de declanșare. Asta îmi place la acest mediu.
Vlad Păuleț
Numele meu este Vlad Păuleț și sunt student la Universitatea Națională de Arte București. Sunt fotograf de natură și peisaj, iar până de curând foloseam numai aparatul digital. Recent am descoperit și bucuria de a trage prin intermediul filmului.
Continui să surprind momente cu ajutorul fotografiei analog, deoarece filmul are un aspect și o picturalitate aparte, transmite emoții, față de fotografia digitală care din cauza perfecțiunii tehnice este mai rece. De asemenea, îmi place foarte mult și că trebuie să aștept să văd cum au ieșit fotografiile și să le aduc la viață cu propriile mâini.
Ceea ce a început să mă mai pasioneze în ultima vreme sunt filmele expirate, deoarece fiind complet imprevizibile, nu știi niciodată cu ce rezultate te vei alege sau ce efecte faine pot da. Cel mai vechi film cu care am tras a fost un Agfa Isopan ISS, expirat în anul 1963. Spoiler alert, toate fotografiile au ieșit bine.
Ștefan Neagu
Fotografia analogică nu e o virtute. E o alegere.
Fotografia îmi aduce un echilibru între viața socială și cea personală. Este un dialog cu mine însumi în căutarea unor întrebări coerent formulate pentru unele răspunsuri care mi se înfățișează și pe care le fotografiez. Și astfel înclin să cred că răspunsurile capătă valențe multiple, îmbogățindu-le reprezentarea, sensul.
Fotografiez cu aparate vechi, cu reglaje manuale, pentru ca îmi plac imaginile ce au aspectul similar ecourilor unor amintiri. Iar conectarea cu întreg procesul trebuie să fie maximă, orice eroare, de la declanșare până la punerea negativului la uscat având un efect ireversibil. Caracterul tactil, meșteșugaresc, alături de cel pseudo-alchimic, îmbogățesc întreaga experiență care conduce la entuziasmul rezultatului final, o fotografie analogică.
Ina Ionescu-Zamfir
Ina s-a născut în 1988 și a absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice – SNSPA și VIA University College, Specializare Social Pedagogy (Danemarca). Fotografiază de când era în liceu. Crede că a ales fotografia pentru că era o modalitate de a-și arăta dragostea pentru oameni și frumos. Îi plăcea să captureze momentul în fotografie și astfel să îl păstreze pentru totdeauna. Când voia să revină la un moment frumos, avea o imagine fizică sau măcar din pixeli. Poate de aceea a ajuns în prezent la Polaroide, întrucât pe acestea le poate ține în mână, sunt unice și sensibile la condițiile prezentului.
A participat în mai multe expoziții solo sau colective, printre care “Emotion in Motion” pentru Kube Musette, alături de Romanian Polaroid Photographers. A fost prima dată când a abordat genul fotografiei nud. I-a plăcut și consideră că expoziția a fost un succes.
Fotografiile ei au apărut în publicații precum Decât o Revistă, Sub25, Revista Arte și Meserii, și pe blogul F64 sau conturi ale publicațiilor/muzeelor de artă precum Tate Liverpool, InstantCosmos, Polaroid.
Gelu Stramboaia
Ce pot spune, totul a început la jumătatea anilor 90 cu un Smena 2. Am lucrat în presa scrisă ca fotoreporer mai mult de 20 de ani. Timpul a trecut, mediul digital și ușurința realizării fotografiilor a simplificat și ușurat munca multor fotografi inclusiv și mie. După 30 de ani de fotografie încă mai sunt nostalgic după acele vremuri când filmul nu avea rival. Din când în când mai pun câte o rolă în aparat și cutreier străzile. De la declanșare până la developare, acest proces anevoios în obținerea imaginilor mi se pare cea mai atrăgătoare parte a fotografiei analoge. Acest proces controlat prin voalarea halogenurii de argint în contact cu lumina oferă o experiență unică și personală. Consider că fotografia pe film are încă multe de spus.
Retro-Spective este un proiect realizat cu sprijinul prietenilor noștri de la CEWE, Focus Nordic și Ilford. Le mulțumim că susțin fotografia pe film și ne ajută să ducem mai departe pasiunea pentru analog.
Ne vedem pe 30 mai la Random House? 🤍
