Review Olympus 45mm f/1.2 PRO, cu Sorin Voicu

Postat de: Sorin Voicu Sorin Voicu

Olympus M.Zuiko ED 45mm f/1.2 Pro a fost anunțat în octombrie 2017, împreună cu Olympus M.Zuiko Digital ED 17mm F1.2 Pro. Dacă ar fi să mă iau strict după distanța focală, este un obiectiv preponderent pentru portrete, echivalent a unei distanțe focale de 90mm raportat la aparatele foto cu captor de imagine format 35mm (full-frame). f/1.2 înseamnă din punct de vedere al profunzimii de câmp, raportat tot la formatul 35mm, un f/2,4.

Olympus a „reușit” să ofere un total de trei obiective cu diafragma maximă de f/1.2 culmea, la aproape aceleași dimensiuni. Diferă doar diametrul și greutatea, în ordinea distanței focale: 17mm (lungime 87mm, diametru 68,2mm, greutate 390g, diametru filtru 62mm), 25mm (lungime 87mm, diametru 70mm, greutate 410g, diametru filtru 62mm), 45mm (lungime 84,9mm, diametru 70mm, greutate 410g, diametru filtru 62mm). Toate obiectivele vin cu parasolar și husă, așa cum șade bine unui obiectiv din vârful de gamă.

Specificații Olympus 45mm

  • Distanță focală echivalent format 35mm: 90mm
  • Unghi de cuprindere: 27°
  • Distanță minimă de punere la punct: 0,5m
  • Optică: 15 elemente în 10 grupuri
  • Focalizare: internă
  • Diafragmă maximă: f/1,2
  • Diafragmă minimă: f/16
  • Număr lamele de diafragmă: 9

Am spus că din punctul de vedere al distanței focale, este un obiectiv ce poate fi folosit preponderent la realizarea fotografiilor de portret. Cum mai toată lumea ține să își fotografieze oamenii apropiați, mai ales copii, este ideal pentru astfel de demersuri. Pe de altă parte însă, nu este un obiectiv croit pentru orice buzunar.

Olympus 45mm f/1.2 PRO este un obiectiv făcut special pentru a fotografia copii, de la sugari și până la oameni de 80 de ani. Se știe că un copil este de cele mai multe ori greu de fotografiat la joacă, din cauza mișcărilor imprevizibile. Fiind și mic, trebuie să te apropii destul de mult chiar și cu un 90mm (cât are echivalentul format 35mm), ceea ce face și mai dificilă întreaga operațiune. Acest obiectiv vine cu două chestii tari: bokeh cremos și al naibii de rapid în autofocalizare!

Olympus 45mm
(c) Sorin Voicu

Construcție

În cea mai mare parte, metal și sticlă. Elementele din material plastic sunt reduse la minim. Până și capacul lentilei frontale are o „față” metalică. Inelul de focalizare este metalic, nu cauciucat. Din punct de vedere mecanic, singurul punct slab este butonul L-Fn de pe lateral. Acesta este din plastic, ieșit foarte puțin în afară.

Mecanismul de cuplare/decuplare focalizare manuală (tragerea în spate a inelului de focalizare) poate fi acționat involuntar destul de ușor, mai ales când scoatem aparatul din geantă/rucsac apucându-l de obiectiv sau când avem aparatul depozitat în locuri mai strâmte. Nu că nu ar exista un remediu pentru această acționare involuntară: dezactivarea în meniul aparatului a trecerii pe punere la punct manuală din mișcarea inelului de focalizare (de exemplu la E-M1 Mark II: Custom Menu, A3 AF/MF, MF Clutch).

Parasolarul este sub formă de „tub” (nu petală, ci rotund), solid pentru un parasolar (material plastic gros), cu un buton de deblocare. Fixarea pe obiectiv se face foarte lin, iar blocarea se sesizează acustic printr-un clic. În cazul în care parasolarul trebuie fixat invers (din lipsă de spațiu), se poate acționa în continuare trecerea de pe auto pe manual și invers, inclusiv rotirea inelului pentru punerea la punct manuală.

Fiind un obiectiv rezistent la stropii de apă și praf, nu putea să lipsească garnitura da cauciuc de jur împrejurul monturii. Aceasta este vizibilă și nu prea înaltă, iar capacul din spate se strânge în interiorul cercului dat de garnitură. Atât capacul din față, cât și cel spate se prind ferm de obiectiv.

Nu există inel sau scală pentru diafragmă, toate setările făcându-se din corpul aparatului de fotografiat. Butonul L-Fn este personalizabil în funcție de aparatul foto folosit.
Olympus a ales să ștanțeze distanța focală cu caractere mai mari, asta pentru ca utilizatorul să poată deosebi mai bine cele trei obiective cu f/1,2 – acestea având aproape aceleași dimensiuni.

Obiectivul poate fi „purtat” fără probleme cu orice aparat foto de mărimea unul DSLR APS-C sau full frame, dar nu și cu orice mirrorless micro 4/3. Vine bine numai cu aparate mirrorless mai mari. Dacă stai și te gândești mai bine, gama PRO este gândită în principal pentru o utilizare de către profesioniști.

Optică

Olympus a folosit o optică de excepție. Important nu este numai numărul mare de elemente optice folosite în construcție, ci mai ales calitatea sticlei. 4 elemente HR, 1 element ED și un element asferic, tehnologia nouă numită Z Coating Nano pentru prevenirea reflexiilor și a imaginilor fantomă; trei elemente legate care include elementul ED pentru preîntâmpinarea problemelor legate de aberațiile cromatice axiale și ale celor periferice; bokeh moale, extrem de fin, care oferă o tranziție între subiectul aflat în zona de clar și neclaritatea fundalului;

Lentilele principale ale blocului optic sunt tratate cu straturi ZERO sau Z Coating Nano pentru minimalizarea artefactelor greu de înlăturat. Tehnologia folosită de Olympus reduce răsfrângerea anumitor lungimi de undă pentru a se asigura captarea unei imaginii clare și în condiții extrem de dificile. Stratul ZERO este o aplicație a tehnologiei de strat subțire dezvoltată de Olympus de-a lungul anilor pentru microscoape. Aceasta nu numai că îmbunătățește claritatea și eliminarea reflexiilor nedorite, dar contribuie și la rezistența și durabilitatea lentilei, deci la rezistența acesteia față de zgârieturi și uzură.

Autofocalizarea

Sistemul de autofocalizare este unul MSC (Movie and Still Compatible). Oferă o punere la punct rapidă și totodată lină, extrem de silențioasă în ciuda dimensiunilor și greutății elementelor optice folosite. O chestiune de care mulți nici nu au habar, nici nu știu ce înseamnă de fapt: datorită sistemului de focalizare bazat pe detecția de fază de pe chipul modelului E-M1 Mark II, practic nu există limită în privința folosirii punctelor AF, chiar și la diafragma maximă.

Apropo, toate obiectivele micro 4/3 au sistemul de focalizare MSC, cu excepția obiectivului M.Zuiko Digital ED 17mm 1:2.8 Pancake.

Utilizare

O spun de la bun început, am folosit obiectivul în mod normal, uzual, așa cum îmi place mie, respectiv am fotografiat ce îmi place, nu ce doresc unii sau alții. Nu am folosit butonul L-Fn. Am folosit în schimb mecanismul de trecere pe focalizare manuală ori de câte ori am considerat necesar.

Autofocalizarea este una foarte rapidă, iar rateurile, în cazul în care apar, se datorează exclusiv limitărilor cunoscute pentru sisteme care folosesc detecția de contrast.

Dimensiunea și greutatea contribuie din plin la echilibrul general atunci când se folosește un mirrorless cu corp mare. Nu stă la fel de bine pe un corp mic. Acum îmi este greu să îmi închipui pe cineva achiziționând un astfel de obiectiv pentru a-l folosi pe un Olympus Pen E-PL8.

Faptul că este catalogat ca fiind rezistent la stropi de apă, praf și îngheț este un foarte mare plus. Chiar dacă nu folosești aparatura foto în condiții „extreme”, faptul că ai un astfel de obiectiv contribuie din plin la confortul fotografului, eliminând din start stresul dat de existența la un moment dat a prafului sau a stropilor de apă. Faptul că este rezistent la îngheț este poate și mai valoros. Cine nu a fotografiat la -15 / -20 de grade nu știe ce înseamnă aparatură rezistentă. Și nu mă refer aici la pozat accidental, ci frecvent.

În ceea ce privește claritatea, aceasta este la superlativ. Dacă ar exista ceva în neregulă, în orice caz nu din cauza obiectivului. Am folosit preponderent diafragma maximă în orice condiții, chiar și în plin soare (datorită obturatorului electronic). Sincer, chiar și în situații în care nu aveam la ce să folosesc f/1.2.

Calitatea optică este una excelentă pentru un obiectiv cu o diafragmă maximă f/1.2. Să nu vă gândiți că este lipsit de aberații cromatice. Acestea există, în condiții mai dificile aproape că nu le observi, în situații într-adevăr critice, acestea sunt mai vizibile. Atenție, vorbesc despre diafragma maximă f/1.2. La diafragme mai închise nici nu se pune problema de așa ceva!

Se tot vorbește de bokeh și DOF. Eu unul când îmi aleg un obiectiv fix, taman la chestiile astea două mă uit. Olympus vorbește într-una de Feathered Bokeh în sus, Feathered Bokeh în jos.  Îți trebuie ceva mai multă imaginație, cum ar fi… cremos până la extremă. Nu poți atinge un astfel de bokeh oricând, dar cu Olympus 45mm f/1.2 PRO șansele obținerii unui astfel de bokeh cresc considerabil.

Ce mi-a plăcut:

  • Viteza de autofocalizare, excelentă în condiții de lumină acceptabile,
  •  f/1,2 – care oferă o profunzime de câmp rar întâlnită la formatul m4/3, combinat cu un bokeh la fel de plăcut,
  • Sistemul de schimbare a punerii la punct (mecanism clutch),
  • Toți cei trei muschetari (hehe) au același diametru l filetului, 62mm, ceea ce înseamnă că se pot folosi aceleași accesorii,
  • Raportul de mărire de 0,1x sau 1:10, un raport destul de rezonabil pentru un obiectiv normal cu o distanță focală de 90mm âm echivalentul formatului 35mm,
  • Construcția de tip „dustproof, splashproof and freezeproof”, adică rezistent la cu de toate.

Ce nu mi-a plăcut:

  • Viteza de autofocalizare în lumină dificilă și slabă, dar asta ține sută la sută de sistemul mirrorless (indiferent de ce spun alții), mai ales când avem de a face cu lumină din față.

Articol și fotografii de Sorin Voicu, citește versiunea completă aici.


Produse folosite




test - array(0) { }

Lasă un comentariu

Adresa de E-mail nu va fi publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Top