Despre Olympus, cu Valentin Tănăsescu
F64- 12minutes read
Olympus…momentul în care am revenit cu picioarele pe pământ.
Eram la debutul meu în fotografia de eveniment, dar de câțiva ani amator de fotografie de peisaj, macro și de portret, atunci când mi-am dat seama că vreau să “pierd ca să castig”. Cu asta vreau să spun mai concret că, aveam un sistem Nikon format din obiective în special fixe și două aparate unul full frame, plus unul crop.
Mi-am dat seama în timp, că sunt mult prea grele pentru mine și cu atât mai mult pentru soția mea, cu toate că aveam în special obiective fixe cu: f/1.8G (24mm, 35, 50, 85) care sunt oricum relativ ușoare.
Nu sunt singurul care a avut experiențe neplăcute cu Nikon, în sensul că se umflau și se dezlipeau cauciucurile de pe aparate și obiective care costau mult, obiectivele trebuia să le calibrez din body pe fiecare aparat în parte, oglinda trebuia fixată din când în când pentru că mecanic se deplasa după mii de cadre.
Alte minusuri care m-au facut să cred că trebuie să plec de la acest sistem pentru că simțeam că îmi trebuie o postuniversitră de calibrat/pregătit echipamente pentru a putea să practic fotografia.
Nu îmi doresc să pară că vreau să fac de râs o firmă sau să ridic în slăvi alta, și de aceea mă opresc cu minusurile pe care le regăseam la Nikon și o să continui cu următoarea mea experiență, Olympus.
La început eram sceptic evident. Mă întrebam ca orice începător “da’ cât duce la ISO?” sau “cât de sharp e?” căutam pe Dxo scoruri la obiective și la aparate, iar asta a fost cea mai mare greșeală pe care puteam să o fac. Realitatea mi-a dovedit că acolo sunt testați numai câțiva parametri, doar în laborator și că un aparat nu este un senzor sau un senzor nu poate însemna întreaga capacitate a unei camere foto, și cu atât mai mult un ecosistem.
Toate bune și frumoase, mi-a venit primul meu aparat Olympus E-M1 cu obiectivul 12-40mm f/2.8 PRO. Fiind un senzor de crop 2x, are echivalent 24-80mm f/5.6 pe full frame și cu toate acestea, aparatul împreună cu obiectivul mi se părea mult mai mic, dar și mai solid față de Nikon. Însă cel mai important mi s-a părut faptul că erau mult, mult mai ușoare. Am ieșit la fotografiat și m-a convins imediat că trebuie să vând tot și să trec la Olympus.
Partea financiară sigur că ne intereseaza cel mai mult pe toți, unul din principalele criterii pentru care am optat pentru Olympus era faptul că îmi puteam permite aparatele și obiectivele de care avem nevoie, în cazul Nikon, puteam doar să visez la ele. Ca exemplu, un Nikon 600mm f/4 este peste 10.000 de euro, un Olympus 300mm f/4 (care are același unghi de cuprinere, așadar este echivalent unui 600mm pe full frame) este 2500 de euro. La acest capitol nici nu încape în discuție din punctul meu de vedere.
Ca să scurtez discuția, în momentul în care scriu aceste gânduri am ca echipament următoarele:
- Olympus E-M1
- Olympus E-M10 II,
- Olympus 12-40mm f/2.8,
- Olympus 17mm f/1.8,
- Olympus 45mm f/1.8,
- Olympus 60mm f/2.8 macro,
- Olympus 75mm f/1.8,
- Olympus 50-200mm f/2.8-3.5
- Și un Panasonic Leica 25mm f/1.4 (după cum am spus, focalele echivalente full frame le afli dacă înmulțești cu 2x cele de mai sus).
Avantaje
O să încep cu avantajele, greutatea aparatului foto + obiectivul 12-40mm f/2.8 (24-80mm f/2.8 full frame) + blițul, cântăresc puțin peste 1kg față de peste 2kg, iar acesta este doar 1 exemplu de combinație aparat- obiectiv.
Stabilizarea din aparat este mult peste așteptările mele, eu neavând modelul E-M1 II care este și mai bun, ci doar modele mai vechi și mai ieftine. Mă ajută chiar și la fotografii de 2 secunde din mână, pentru mine este un mare, mare plus inclusiv pentru fotografia de eveniment, chiar daca vei spune că dacă subiectul se mișcă nu are relevanță stabilizarea. Ok, sigur că nu are, are relevanță cu mișcarea mea, iar eu nu sunt statuie.
Câteva exemple
E-vf (vizorul electronic), la fel ca ecranul mare de pe aparat, acolo pot vedea fotografia așa cum o să iasă după declanșare ca și focus, câmp de profunzime, luminozitate, iar după ce am declanșat, tot în vizor verific fotografia fără să mai las aparatul jos de la ochi.
Punctele de focus sunt peste tot, inclusiv la cel mai ieftin model Olympus, față de ce aveam la DSLR este incomparabil.
Modul focus staking direct din aparat face mai multe cadre (8 la număr) mărind câmpul de profunzime și scoțând rezultatul direct din aparat, combinat cu obiectivul 12-40mm f/2.8 PRO care este excepțional în magnificația subiectului. Sunt lucruri spectaculoase care pot fi folosite oriunde, din mână sau de pe trepied, la fotografia de produs sau cea de peisaj, de insecte etc.
Modul focus bracketing automatic direct din aparat mă ajută să fac extrem macro unde este nevoie să trag și 100 de cadre, ca apoi să fac stacking în calculator, doar în 2 minute în loc de o oră sau mai mult, atunci când lucram manual. Mai jos exemple cu E-M1, cu Olympus 60mm f/2.8 macro și tuburi de extensie și Raynox 250.
Obiectivele sunt extrem de sharp de la diafragma cea mai deschisă.
Modul live time îmi permite să văd direct pe ecran rezultatul la în momentul expunerii lungi și să opresc atunci când consider ca este potrivită expunerea.
Modul Live Composite este favoritul meu, cu acesta se pot face fotografii de produs, star trail, urmele stopurilor și ale farurilor mașinii etc. Acest mod îmi permite să fac star trail la ISO 200, adăugând apoi în fotografie doar ceea ce va apărea luminos. De asenenea, văd pe ecran cum se formează fotografia și opresc când am nevoie.
Focus peaking este iar un avantaj pentu folosirea obiectivelor în modul manual.
Încă un mare avantaj este faptul că obiectivele din gamele Premium și PRO sunt din fier, iar celelalte oricum nu au cauciucuri care să se umfle.
Autofocusul este foarte rapid și precis în modul AF-S.
Ce m-a uimit este faptul că modelul E-M10 II deși este entry level face foarte multe, plus că este din fier și bine finisat.
Este momentul să trecem la dezavantaje:
Bateria ține între 800-900 cadre la E-M1, iar la E-M10 II, 400-500 în regim de eveniment (sigur că poate să țină și 50 de cadre dacă stai cu degetul apăsat pe focalizare, cu stabilizarea pornită așteptând să zboare pasărea, de exemplu).
Modul de focalizare continuă AF-C nu m-a convins, însă mi-am dat seama că până să pot avea pretenții trebuie să învăț bine noul sistem. Chiar și așa, pe modelele de aparate pe care le am eu, față de DSLR este doar mediu.
La câmpul de profunzime, dezavantajul este că nu poate fi atât de mic ca pe full frame, dar poate să fie și un avantaj, depinde cum privești, oricum diferența este prea mică ca să mă deranjeze. Pot spune că este ceva subiectiv, fiecare cum crede.
Poate fi un dezavantaj și faptul că senzorul este cu un raport de 4:3 și nu 3:2 pentru unii, pentru mine nu, dar am crezut că merită menționat.
“Cât duce ISO?” nu știu dacă să îl pun la avantaje sau dezavantaje, dar las câteva exemple:
În concluzie, pentru mine, pasionat de fotografia de eveniment, peisaje și macro, este sistemul perfect. Nu am nevoie sa urc ISO prea mult pentru că trag direct la f/1.8, am sharp, am câmp de profunzime (unde oricum lucram pe full frame că să fie în focus mai mult decât o geană a miresei) și sigur că am de 4 ori mai mic ISO-ul ca pe full frame.
Articol și fotografii de Valentin Tănăsescu.
[products ids=125020790,125009223,125009225,1044439,125002267,125012929,10106480]
6 Comments
un pozar frustrat…. nimic mai mult…. comentariile sunt de prisos, nu inteleg cum genul asta de oameni reusesc sa isi pacaleasca clientii….
Felicitari pentru articol
Buna,
Sunt mai multe greseli in articol:
1. Echivalentul lui 12-40 f/2.8 este 24-80 f/5.6
2. Se exprima gen doamna Veorica: “Alte minusuri care m-au facut să cred că trebuie să plec de la acest sistem pentru că simțeam că îmi trebuie o postuniversitră de calibrat/pregătit echipamente pentru a putea să practic fotografia.” De fapt tot articolul este scris in aceasta nota, vai de limba romana. Ex: chiar și așa, pe modelele de aparate pe care le am eu, față de DSLR este doar mediu.
Va multumesc pentru feedback insa trebuie sa va ajut caci sunteti complet in eroare, un obiectiv cu o diafragma de f2.8 are f2.8 oricand, ceea ce nu intelegeti dvs este ca se schimba campul de profunzime cand se schimba dimensiunea senzorului, senzor mai mare = camp de profunzime mai mic. In concluzie 12-40mm f2.8 este echivalent a 24-80mm f2.8 pe full frame insa difera doar campul de profunzime echivalent a f5.6 in nici un caz nu afecteaza cantitatea de lumina, expunerea sau orice altceva.
Legat de atacul la persoana mea si comparatia mea cu “Veorica” sau mai stiu eu cine este denota ca ati venit sa ma insultati, imi cer scuze ca nu sunt un mic Calistrat Hogas in schimb stiu ce vorbesc.
Felicitari pentru articol.
Este primul citit de mine cap coada pe blogul F64 de multa vreme.
Cu pritenie,
Sorin Voicu
Domnule Voicu, pentru mine articolele dvs sunt citite cap coada, apoi intru pe blogul dvs si le citesc si in integralitatea lor magnifica. Mi-a placut ultimul articol “din pasiune” cum spuneti dvs. Cel cu Corel a fost monumental. Cu mult umor bun, m-a amuzat teribilisimmo de tare poza cu filtrul de bronzare: https://softwaresorinvoicu.files.wordpress.com/2018/05/corel-painshop-pro-68.jpg. Felicitari inca odata si blogului f64 ca da, inca mai sunt articole care merita, alaturi de cel de azi.