Review Sigma 16mm micro 4/3, cu Alexandra Crisbășan

Postat de: Alexandra Crisbășan Alexandra Crisbășan

O să încep prin a spune că regret că n-am putut ține acest obiectiv măcar o lună pentru a-l testa în situații de fotografiere cât mai diverse și pe genuri foto cât mai multe. Deja mă gândesc la locurile pe unde voi mai merge anul acesta, în speranța că o să-l mai prind disponibil pentru teste. Am mai testat Sigma 30mm f/1.4, de care am fost extrem de mulțumită și m-am gândit că sigur o variantă mai wide, respectiv 16mm cu aceeași diafragmă deschisă, nu poate să fie decât un deliciu. Prinzi mult mai multe lucruri în cadru, în orice condiții de iluminare, iar dacă îți este frică să te apropii prea mult de subiecte, poți căuta prin meniul aparatului tău să vezi dacă are funcția Digital Tele Converter, care îți dublează practic distanța focală (în cazul acesta, ajunge la 32mm, așadar, destul de apropiat de Sigma-ul pe care deja îl dețin).

Deși nu am apucat (încă) să-l testez cum mi-aș fi dorit, am observat destul de atent capacitățile sale, așa că, hai să le luăm pe rând:

Sigma
(c) Alexandra Crisbășan

Specificații Sigma 16mm f/1.4 

  • Distanța focală: 16mm
  • Montură: Micro 4/3
  • Diafragmă: f/1.4 – f/16
  • Nr. lamele: 9, rotunjite
  • Distanța minimă focalizare: 25 cm
  • Raport mărire: 1:9.9
  • Câmp vizual: 83.2 grade
  • Filtru filet: 67mm
  • Dimenisuni: 72.2 x 92.3 mm
  • Greuate: 405 g

Construcție și ergonomie

Sigma
(c) Alexandra Crisbășan

Sigma 16mm f/1.4 este destul de voluminos, mai ales dacă are parasolarul (inclus în pachet) montat, însă ca greutate se apropie destul de mult de cea a unui body de Olympus, care se învârte tot în jurul valorilor de 300-500g, creându-se astfel un echilibru.

Inelul de focalizare este generos, se mișcă bine (nici prea ușor, nici prea greu). Obiectivul este protejat împotriva intemperiilor, iar materialul din care este construit îl face destul de confortabil în mână, dând senzația de rezistență, dar fără rigiditate.

Este o plăcere să-l folosești, ai suficient spațiu pentru a-ți asigura o focalizare manuală exactă și rapidă, greutățile echilibrându-se te fac să nu-l simți, mai ales că împreună, body + obiectiv, tot nu trec de valoarea unui kilogram.

Pentru fotografii de stradă, eveniment, noapte, călătorie, fotojurnaliști și chiar și portretiști sau fotografi de produs și peisaj este excelent. De fapt nu prea cred că există un gen foto pe care acest obiectiv să nu exceleze, cu excepția macro, însă deși nu ai putea obține precizia unui obiectiv macro dedicat, Sigma 16mm îți permite să te apropii destul de mult.

Datorită construcției rezistente nu îți este frică să încerci compoziții îndrăznețe sau să-l scoți la înaintare când vremea nu este tocmai prielnică, mai ales că, după ce te obișnuiești puțin cu el, nici nu-l mai simți. Aparatul devine o extensie a mâinii și ochiului tău, mai ales fiindcă obiectivul este extrem de rapid.

Autofocus

Sigma
(c) Alexandra Crisbășan
Stânga imag din aparat / dreapta, lumina percepută de mine

Dacă tot am pomenit că este extrem de rapid, autofocusul nu m-a dezamăgit în nicio condiție, fie că am fotografiat ceva în beznă totală (iar obiectivul a redat fără probleme datorită diafragmei de f/1.4 o imagine mai luminoasă și clară decât percepeam eu cu ochiul liber, deasupra fotografia procesată a fost făcută astfel pentru a reda ceea ce vedeam eu versus originala), fie că am fotografiat un subiect mai deloc definit (textură de zăpadă colorată, mai jos), tot în lumină slabă, de bec, fie că am fotografiat oameni pe furiș pe stradă, din mers.

Sigma
(c) Alexandra Crisbășan

Sunt însă sigură că dintr-o 1000 de fotografii pe care le-aș face, autofocalizarea ar da greș să spunem, undeva la valoarea de 100 din 1000 sau chiar mai puțin, în funcție de situație și desigur, de îndemânarea fotografului în momentul respectiv.

Cu alte cuvinte, doar pentru că mie mi se pare un obiectiv extrem de bun, nu înseamnă că este perfect și nici n-ar trebui să avem această pretenție.

Calitatea imaginii