David şi Peter: dublă expunere din fotografie
F64- 8minutes read
David Turnley se află în maşina sa, într-un oraş din West Bank. Forţele israeliene declaraseră zona interzisă pentru toată mass-media străină. Anul este 1988, Intifada este în plină desfăşurare. David, fotograf la The Detroit Free Press, ştie regulile, dar joacă o carte, şi anume aceea a europeanului care nu ştie că zona este off limits. Unul dintre poliţiştii care se află în punctul de control îi cere să coboare complet geamul maşinii, şi exclamă:
“Nu mă minţi! Deja te-am trimis acasă de câteva ori luna trecută!”. “Poate că te referi la fratele meu geamăn, Peter”, ripostează Turnley. “Am auzit o mulţime de poveşti, dar asta este cea mai bună”, conchide poliţistul. Problema e că David spunea adevărul.
Are un frate geamăn, pasionat şi el de fotografie, pe nume Peter. Acesta din urmă părăsise Israelul cu doar o zi înainte, după repetate încercări nereuşite de a pătrunde în West Bank.
Pe Peter îl putem întâlni pe străzile Parisului, acolo unde s-a mutat din 1978, oraş pe care-l cartografiază, vizual şi afectiv, cu asiduitate. De altfel, este considerat unul dintre cei mai buni fotografi de stradă contemporani. Născut la 22 iunie 1955, Peter este la fel de cunoscut şi pentru fotoreportajele sale privitoare la condiţia umană, realizate în mai bine de 28 de ţări. Absolvent al universităţii din Michigan, a studiat apoi la prestigioasa facultate de la Sorbona şi la Institutul de studii politice din Paris. Şi dacă asta nu e deja intimidant, să mai amintim cateve borne din viaţa lui profesională. Asistent al lui Robert Doisneau, premiul doi la World Press Photo, categoria general news, premiul Overseas Press, profesor suplinitor pentru Robert Coleş la Harvard, cursul „The Literature of Social Reflection”, lector la Şcoala Naţională de Jurnalism din Danemarca, la Universitatea din Hanovra, din Michigan, Iowa şi Indiana. De asemenea, Peter susţine workshop-uri de fotografie de stradă şi foto-eseuri în Paris, Istanbul, Praga, Sevilla, Rio de Janeiro, Calcutta sau Buenos Aires.
La 17 ani, alături de David, Peter a început să fotografieze viaţa de zi cu zi a oraşul său natal, Fort Wayne. După doar 3 ani, în 1975, Office of Economic Opportunity îl angajează pentru a realiza un proiect fotodocumentar despre nivelul de sărăcie în California. După un sejur de 8 luni la Paris, Peter se hotărăşte să se mute definitiv în oraş, şi se angajează într-un laborator foto, Picto, acolo unde îşi developa şi printa imaginile Breson. De asemenea, începe să fie interesat de viaţa cotidiană a Parisului, şi începe să cutreiere străzile. Începe să lucreze ca asistent al lui Robert Doisneau, şi, la recomandarea acestuia, devine angajat al agenţiei Rapho, alături de Edouard Boubat, Janine Niepce, Willy Ronis.
Aproape că nu există eveniment mondial contemporan la care Peter să nu fi participat, în calitate de fotograf. Războaiele din Golf, Bosnia, Somalia, Rwanda, Cecenia, protestele din piaţa Tiananmen, apartheidul din Africa de Sud, eliberarea lui Nelson Mandela din închisoare, conflictele din Afghanistan, Kosovo şi Iraq, căderea zidului Berlinului, revoluţiile din Estul Europei, 9/11 american, urmările uraganului Katrina, toate au fost surprinse în imaginile fotografului.
Câştigător o dată al Premiului Pulitzer, de patru ori finalist, două premii World Press Photo of the year, medalia Robert Capa pentru curaj. Dacă ne luăm după aceste realizări, David este fotograful mai bun din familia Turnley. Ca un geamăn care se respectă, şi el a studiat la Sorbona şi Harvard, după ce şi-a luat diplomă la Universitatea din Michigan, specializarea literatura franceză. Însă, spre deosebire de fratele său, David a avut timp, pe lângă numeroasele conflicte pe care le-a acoperit pentru prestigioase ziare şi reviste, şi de film. Astfel, a regizat un documentar, nominalizat la premiile Emmy, despre Dalai Lama, şi altul, Shenandoah, despre o încercare de acoperire a uciderii unui imigrant de către un grup de staruri locale ale echipei de fotbal american. Premiul Pulitzer i-a fost oferit lui David pentru imaginile sale cu ajutorul cărora a documentat diferitele revoluţii din colţurile lumii, de la Piaţa Tiananmen până la căderea zidului Berlinului şi a lui Ceauşescu.
Confuzia din timpul Intifadei, despre care am povestit la început, desigur, nu a fost singură de acest gen. Aflat la Moscova, David a fost reperat, din masa de fotojurnalisti, de către Mihail Gorbaciov, preşedintele Uniunii Sovietice.
„Dintr-o dată, bodyguarzii lui au venit către mine, deschizând o cale pentru el ca să vină şi să-mi strângă mâna. A crezut că sunt Peter, care-l mai fotografiase. Am tăcut şi am făcut şi câteva poze bune cu ocazia asta”.
Primul dintre gemenii Turnley care a pus mâna pe o cameră foto a fost Peter, care a primit un aparat, şi un album al lui Bresson, în perioada în care se recupera după o accidentare suferită la un meci de fotbal american. Atunci s-a hotărât să devină fotograf profesionist, iar David s-a molipsit destul de repede de noua pasiune a fratelui său. Iar dacă vă întrebaţi cine e fratele „mai bătrân”, aflaţi că Peter este mai mare cu câteva minute decât David.
Dacă ar fi să încerc o caracterizare a modului de fotografiere al celor doi Turnley, aş spune că David pare un tip mai riguros, mai preocupat de geometrie, mai „amplu” ca expresie vizuală. Peter ni se relevă ca un tip mai empatic, gata să sacrifice esteticul în favoarea momentului de declanşare, al emoţiei. E mai puţin studiat, şi astfel, mai aproape de publicul larg consumator de fotografie. David cu premiile prestigioase, Peter cu inimile mari.
