Modificarea legislației dronelor în România – scrisoare deschisă

De câteva zile se completează o scrisoare deschisă pentru modificarea legislației privind dronele, în România. Călin Stan, Dragoș Pleșuvescu, Adrian Dafinoiu, Bogdan Niță, Marian Ciubotaru, Cristian Ionuț Stoian și Cristian Roman, au decis să ia inițiativă în ceea ce privește fotografia aeriană. Mai jos aflăm mai multe despre scrisoarea deschisă, ce propuneri de schimbare a legii se aduc și un formular unde putem semna (atenție însă, scrisoare se va închide mâine!). Să le descoperim împreună:

În urma consultării publice inițiate de Ministerul Transporturilor și Autoritatea Aeronautică Română cu privire la Proiectul de Modificare a Legislației Dronelor în România (aflat in dezbatere publică până pe 30 Martie), supunem atenției publicului o scrisoare deschisă, adresată Ministerului Transporturilor, Autorității Aeronautice, MApN și Consiliului Concurenței, cu privire la ideile noastre de modificare a legislației dronelor și a Proiectului de Ordin OMT. Scrisoarea deschisă are ca și co-inițiatori șase fotografi, juriști și jurnaliști români, posesori și utilizatori de drone de mici dimensiuni.

Lista de semnături pentru susținerea acestui document cu privire la modificarea și actualizarea legislației aplicabilă dronelor în România este deschisă. Vă puteți alătura demersului nostru completând formularul de strângere de semnături și distribuind această scrisoare. 

Scrisoare deschisă către:

• Autoritatea Aeronautică Civilă din România
• Ministerul Transporturilor
• Ministerul Apărării Naționale
• Consiliul Concurenței

Observații privind legislația aplicabilă dronelor și asupra Proiectului de Ordin al Ministrului Transporturilor privind identificarea şi admisibilitatea la zbor a unor categorii de aeronave fără pilot la bord utilizate pentru desfăşurarea de activităţi de zbor sportiv, recreativ şi de cercetare-dezvoltare.

Vă scriem acum în calitate de fotografi, posesori și utilizatori de UAV (drone de mici dimensiuni) amatori și profesioniști, dar și de jurnalisti. Ne-am bucurat să aflăm că ați deschis o dezbatere publică privind modificarea și actualizarea legislației dronelor în România. Salutăm acest demers pe marginea unui subiect care, de ce să nu rescunoaștem, este destul de controversat și am încrederea că veți lua deciziile corecte pentru îmbunătățirea, actualizarea și “modernizarea” legislației echipamentelor de tip dronă în România.

Semnează scrisoarea deschisă aici!

Considerații generale

Dronele reprezintă o oportunitate extraordinară pentru întreprinderile mici și mijlocii, freelanceri, fotografi, videografi, vloggeri etc. care au acum posibilitatea de a integra dronele în activitățile lor și de a-și spori eficiența și competitivitatea, aspecte care, în final, aduc beneficii pentru întreaga societate.

În acest sens, chiar zilele trecute un canal de știri relata faptul că ”Un clip video [realizat de un turist străin cu o dronă] postat pe YouTube a fost postat acum 5 luni şi a strâns deja peste 11 milioane de vizualizări, de 4 ori mai mult decât numărul turiştilor care ne-au vizitat anul trecut ţara. De cealaltă parte, clipurile oficiale de promovare a turismului românesc nu se bucură de acelaşi succes. 

Hățișul legislativ și reglementarea disproporționată în domeniu dronelor, pe lângă faptul că nu contribuie la scopul declarat (ie. siguranța), frânează spiritul antreprenorial și dezvoltarea produselor și serviciilor în care se pot integra dronele. În acest sens, deja sunt semne că piața locală a devenit neatractivă pentru comercianții de drone (a se vedea închiderea DJI Store pentru clienții din România sau renunțarea de către un operator telecom la comercializarea dronelor prin rețeaua sa). În schimb, asistăm la dezvoltarea pieței gri, clienții români fiind nevoiți să cumpere drone de la mica publicitate sau de pe site-uri îndoielnice.

Legea “dronelor” ar trebui să fie simplă și pe înțelesul tuturor. Până la urmă, vorbim aici de echipamente electronice de larg consum, care se vând pe piața liberă și NU se adresează exclusiv profesioniștilor, dar – în același timp – și echipamente care product valoare adăugată, ajută la dezvoltarea unor companii și afaceri, creează locuri de muncă și investiții.

Posesorii de “drone” din România sunt, în cea mai mare parte, utilizatori ai unor echipamente de mici dimensiuni (după standardele aviației comerciale) iar legislația ar trebui să vină în întâmpinarea lor, cu reglementări specifice (pentru că 90% dintre dronele din România, care sunt afectate de această legislație au sub 2Kg greutate și dimensiuni care nu depășesc 0.5m3). Legea ar trebui redactată în așa fel încât aceste echipamente să poată fi utilizate fără a avea sentimentul permanent de “ilegalitate”.

Așa cum este legea acum, este aproape imposibil să utilizezi în deplină legalitate o dronă în România, chiar și una “de jucărie”. În acest sens, vă aducem în atenție modelul de legislație finlandez, cu explicațiile de rigoare aflate pe siteul pus la dispoziție de Finish Transport Safety Ageny. Modelul lor legislativ mi se pare foarte ușor de înțeles de către utilizatorul “obișnuit”, iar modul de prezentare, pe site-ul dedicat informării posesorilor și utilizatorilor de drone, este foarte sugestiv și concis. Acest model se concentrează pe educarea utilizatorilor, nu pe constrângerea și sancționarea lor. Sunt prezentate sfaturi și tehnici de prevenire a accidentelor, pentru că, nu-i așa, legea trebuie să prevină nu să restricționeze și să sancționeze.

Deși siguranța reprezintă un aspect esențial, ea nu poate fi analizată în mod izolat și folosită ca pretext pentru impunerea unor restricții și formalități disproporționate, așa cum, din păcate, înțeleg să procedeze autoritățile din România. În acest context se înscriu:

• interdicția totală de decolare/aterizare a dronelor în zonele urbane;
• costurile și formalitățile de identificare la AACR (eg. 90 EUR + TVA, taxă identică pentru identificarea unei drone de 500g, dar și pentru înmatricularea unei aeronave civile cu masa la decolare de 5.700kg);
• procedurile cu obținerea unor avize prealabile pentru filmare și fotografie aeriană de la MAPN (deși nu are nicio relevanță din punct de vedere al siguranței în domeniul aeronautic, fiind o simplă piedică birocratică pentru operarea dronelor).

Reglementarea actuală aplicabilă dronelor nu ține cont de viziunea Comisiei Europene exprimată în Strategia din domeniul aviației pentru Europa (Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic și Social European și Comitetul regiunilor o strategie în domeniul aviației pentru Europa (com/2015/0598 final).

Astfel, conform documentului Comisiei Europene “este nevoie de o abordare mai proporțională a reglementării, precum și de recunoașterea diferențelor dintre riscurile implicate de diverse sectoare ale aviației civile. În fine, aceasta presupune eliminarea normelor și a procedurilor care adaugă timp, sarcini și costuri în plus, însă nu contribuie la siguranță, precum și a celor care frânează inovarea și spiritul antreprenorial.”

Referitor la Proiectul OMT, deși în Nota de Fundamentare publicată pe site-ul AACR  se vorbește de “alinierea cadrului legislativ național la tendințele existente pe plan european” și la “asigurarea tranziției de la actualul cadru legislativ la cel european”, observăm că prin acesta se preiau teme “rupte din contextul abordării europene” (e.g scăderea pragului de la 500g la 250g pentru obligativitatea obținerii certificatului de identificare) doar în scopul amplificării birocrației și a obținerii de venituri suplimentare de către AACR prin aplicarea taxei de identificare pentru o plajă mai largă de drone.

Având în vedere cele de mai sus, considerăm că asigurarea tranziției și pregătirea cadrului legislativ național pentru preconizatul Regulament UE trebuie să se realizeze prin:

1. Modificarea OMT nr. 1305/2012 în vederea exceptării dronelor cu masa maximă la decolare între 250g și 500g de la aplicarea taxei de 90 EUR (plus TVA) pentru obținerea certificatului de identificare și reducerea substanțială/eliminarea acesteia pentru dronele cu masa maximă la decolare cuprinsă între 500g și 25Kg.

1.1 Exceptarea dronelor cu masa maximă la decolare cuprinsă între 250g și 500g se impune în condițiile în care, în prezent, acestea nu sunt supuse obligației de a deține un certificat de identificare emis de AACR, dar prin Proiectul OMT se urmărește scăderea limitei la 250g pentru care este obligatorie obținerea certificatului de identificare. Prin această modificare, proprietarii actuali ai unor astfel de drone ar fi supuși unei lipse de predictibilitate asupra unei taxe parafiscale, iar cuantumul acesteia (ie. 90 EUR (plus TVA)) ar reprezenta mai mult de 20% din prețul de achiziție dacă ne gândim la cele mai populare drone DJI Spark sau DJI Mavic Air afectate de această propunere. Dacă am face o paralelă cu piața auto, ar însemna că pentru un autoturism de 10.000 EUR, proprietarul ar trebui să plătească 2.000 EUR taxă de înmatriculare.

1.2 Reducerea substanțială/eliminarea acestei taxe pentru dronele cu masa maximă la decolare cuprinsă între 500g și 25Kg se impune în condițiile în care:

• cuantumul taxei este de aproape 30 de ori mai mare ca taxa percepută de autoritățile aeronautice americane (5 USD);
• România este singura țară din UE care percepe asemenea taxă, conform site-ului;
• situația actuală în care dronele sunt incluse în aceeași categorie de tarif pentru înmatriculare/identificare (ie. 90 EUR (plus TVA)) cu aeronavele civile cu masa maximă la decolare sub 5.700 kg este vădit injustă și contravine Strategiei CE din domeniul aviației pentru Europa;
• cuantumul actual al taxei nu s-ar justifica în cazul în care AACR ar implementa proceduri online simplificate.

2. Modificarea DN 14-02-001 “Emiterea certificatelor de identificare pentru aeronavele civile motorizate fără pilot (UAV)” în scopul simplificării și desfășurării online a procedurilor de obținere a certificatului de identificare a dronelor.

AACR ar trebui să urmeze modelul din statele europene sau SUA, unde înregistrarea dronelor se realizează într-o formă simplificată, online și la costuri modice pentru solicitant (5 USD în cazul SUA prin parcurgerea online a unei proceduri de numai 5 minute) sau chiar gratis după modelul unor state europene. Eliminiarea montării chipului pentru dronele comercializate de producătorii comerciali, care oricum au prevăzut număr serial de identificare unic pe dronă.

3. Exceptarea expresă a dronelor de la obținerea avizului prealabil pentru activităților de filmare / fotografiere (în baza prevederilor para. f, alin. (1), art. 4 al HG nr. 912/2010).

În primul rând, acest aviz prealabil nu are nicio relevanță din punct de vedere al siguranței în domeniul aeronautic, fiind, din acest punct de vedere, o simplă piedică birocratică pentru operarea dronelor și fără corespondent în legislația altor state membre UE.

De asemenea, actul normativ nu definește termenii de “fotografiere aeriană” sau “filmări aeriene”, folosirea unor termeni vagi care lasă loc de interpretare fiind împotriva normelor de tehnică legislativă și a practicii constante a Curții Constituționale. Din lipsa de claritate a acestor termeni se poate ajunge la situații absurde în care să se considere că o fotografie realizată de un pasager dintr-un avion de linie, cu telefonul mobil (care poate avea un senzor mai performant decât o dronă) se încadrează la “fotografiere aeriană” pentru care ar fi necesar avizul MaPN.

Nu în ultimul rând, având în vedere nota de fundamentare a actului normativ, anul apariției acestuia, precum și interpretarea în ansamblu a dispozițiilor actului normativ, este dificil de înțeles interpretarea AACR de a considera aplicabil acest act normativ și dronelor. FORMULARUL-TIP din Anexa 2 la actul normativ (denumit Cerere pentru acordarea autorizării de survol de către Ministerul Apărării Naționale Cerere pentru aprobare diplomatică de zbor- REQUEST FOR DIPLOMATIC CLEARANCE), indicat pe site-ul AACR pentru obținerea avizului prealabil pentru activitățile de filmare/ fotografiere cu dronele, relevă faptul că s-a avut în vedere aeronave cu echipaj la bord, iar nu drone. Astfel, la punctul 7 se solicită “Echipaj: nume comandant, nr. și grade”, la punctul 16 “Pasageri VIP: nivelul de reprezentare”, la punctul 17. Pasageri: număr, tip (militari, civili), la punctul 21 armament, muniție, materiale periculoase și echipament foto/video la bord.

MAPN ar putea rezolva această problemă prin declarea unor zone de excludere (No Fly Zone), publicarea unei hărți sau a unei liste cu zone de restricție și semnalarea lor local (care se întâmplă deja în cazul unităților militare etc).

4. Exceptarea expresă a dronelor (cel puțin a celor folosite în scop de agrement) de la interdicțiile generale cu privire la decolarea și aterizarea dronelor în zonele de intravilan cuprinse în HG nr. 912/2010.

Pentru considerentele expuse mai sus se impune clarificarea legislativă prin exceptarea expresă a dronelor de la aceste interdicții, urmând ca legiuitorul/autoritățile să obțină scopul urmărit (ie. siguranța la sol/aeriană) prin abordarea europeană (ie. împărțirea zborurilor cu drona în cele trei categorii: open, specific, and certified).

4.1 Pe perioada de tranzitie, pana la intrarea in vigoare a regulamentului UE, să fie stabilit un plafon sub care să nu mai fie necesară anunțarea (în nici un fel) fiecărui zbor la AACR (de exemplu, pentru zborurile recreative sub înălțimea de 150m). Pentru că, oricum, zborurile civile comerciale (avioane/elicoptere) se desfasoară, conform HG nr. 912/2010, mult peste acest plafon.

4.2 Stabilirea unor zone în interiorul cărora zborul UAV este total interzis (de exemplu, pe o rază de 5KM în jurul aeroporturilor) dar permiterea zborurilor UAV de mici dimensiuni în afara acestor zone, până la altitudinea menționată la pct. 4.1. A se vedea, aici, modelul de legislație din UK sau Polonia, care permite zborul dronelor in scop recreațional “liber”, până la 120-150m și la o distanță de minim 50m de clădiri și persoane.

5. Eliminarea Art. 2 alin. (2) din proiectul de ordin de ministru aflat in dezbatere publică.

Conform ART.2 alin. (2) din Ordinul aflat în dezbatere publică, utilizarea pentru activități comerciale de fotografiere/filmare a unei drone de mici dimensiuni necesită obținerea unui Permis De Zbor Național. Acesta este suplimentar Certificatului de Înregistrare (care este acum oricum obligatoriu), un act care trebuie obținut în plus, cu costuri suplimentare de 540Euro + TVA (și 300 Euro reînnoirea anuală, conf. costurilor actuale afișate pe siteul AACR).

În aceste condiții, dacă se impune obținerea unui nou Permis pentru utilizarea dronei, stabiliți și cadrul legal pentru a putea desfășura activitățile de fotografiere/filmare comercială în legalitate, adică obținerea aprobării de zbor pentru proiecte în intravilan (a se vedea punctul 5 de mai sus). E inutil să spunem că degeaba o firmă care oferă servicii foto/video plătește aceste sume pentru o dronă dacă nu poate lucra cu ea practic nicăieri, conform prevederilor HG nr. 912/2010 (pentru că toate proiectele de fotografiere sau filmare se desfășoară într-un fel sau altul în intravilan).

În plus, cerem introducerea unei modalități de licențiere a persoanelor juridice care desfășoară activități de filmare fotografiere aeriană și reducerea taxei (asimilată acum PZN-ului). Cerem licențierea per companie pentru activități comerciale, nu per dronă, deoarece dronele oricum sunt înregistrate separat și s-ar elimina situația în care o drona este folosită câteva luni și apoi cade sau din motive tehnice nu mai poate fi utilizată, caz în care plata taxei de 540 Euro + TVA pentru acea dronă este o pierdere majoră pentru companie.

Costurile de înmatriculare și obținerea Permisului de Zbor Național ar trebui adaptate claselor UAV, pentru a nu ajunge (iarăși) în situația în care costul obținerii certificatului de înmatriculare / PZN este aproape egal cu costul de achiziție al dronei.

Și, dacă tot vorbim de costuri, ar trebui să vorbim și de contravenții și amenzi, care și ele ar trebui adaptate situației actuale, pentru a nu pune pe același nivel utilizatorii privați de drone recreative cu operatorii aerieni profesioniști din aviația civilă. În prezent suntem în situația în care, conform HG nr. 912/2010 Art.14, amenda contravențională pentru ridicarea unei drone de câteva sute de grame într-un parc sau în propria curte poate fi sancționată cu amendă minimă de 20.000 Lei – până la 40.000 Lei, aceleași amenzi care se aplică și în cazul operatorilor aerieni de zboruri civile comerciale.

6. Crearea cadrului legislativ pentru obținerea unor autorizații temporare pentru dronele nerezidenților (în speță, turiștilor străini)

Revenind la exemplul pe care l-am dat în prima parte a articolului, în care menționam clipul realizat de un turist care a fost vizualizat de 4 ori mai mult ca numărul de turiști care ne-au vizitat anul trecut țara, ar trebui să avem în vedere eliberarea unor autorizații temporare de zbor pentru cetățenii străini aflați în trafic, obținerea lor online cu respectarea legislației în vigoare. Sunt foarte mulți turiști care vin și folosesc dronele pentru filmare, iar România ar putea beneficia din plin de această expunere, pentru devoltarea și creșterea potențialului turistic al țării, iar acest lucru se poate face simplu, într-un cadru legal.

7. Eliminarea autorizării de la AACR a agenţiilor comerciali ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României şi au ca scop comercializarea dronelor și componente şi/sau echipamente specifice acestora.

Din punct de vedere concurențial, este evident că piața dronelor se dezvoltă ca una distinctă de cea a aeronavelor civile (în sensul clasic). De asemenea, trebuie ținut cont ca vorbim de o piață unică la nivelul tuturor statelor membre UE. În acest context, impunerea unor formalități, taxe și restricții suplimentare la nivel local (eg. autorizarea și taxarea agenților economici care comercializează drone pe motiv că se încadrează la “produse aeronautice”), care nu sunt armonizate cu legislația din alte state UE, distorsionează concurența, în sensul că agenții economici locali sunt nevoiți să plătească o taxă de autorizare, să îndeplinească formalități suplimentare, ceea ce, în final, se traduce într-un preț mai mare de vânzare, necompetitiv față de cel practicat de concurenții săi, stabiliți în alte state membre, dar care livrează drone și în România.

Concluzionând, din punctul nostru de vedere trebuie mers pe două direcții majore de modificare/adaptare: eliminarea, în cazul zborurilor recreative sub un plafon dat a obligativității obținerii a două autorizații (de la AACR și de la MAPN) pentru fiecare zbor și crearea premizelor pentru autorizarea REALĂ a zborurilor comerciale în zone de intravilan. Asta blochează acum toate proiectele care ar beneficia de imagini aeriene, blochează dezvoltarea companiilor și apariția unor servicii conexe, în toate domeniile care ar putea beneficia de imagini aeriene.

Încheiem această scrisoare cu speranța că veți lua decizile corecte în ceea ce privește îmbunătățirea legislației actuale pentru UAV-uri și salutăm, încă o dată, demersul de a deschide un dialog și o consultare publică pe această temă. Ne-am bucura să ajungem să avem o legislație care să vina în sprijinul utilizatorului, care să fie clară, ușor de înțeles și – mai ales – ușor de respectat. Pentru că, în definitiv, legea ar trebui să vină în sprijinul utilizatorului și nu “impotriva lui”, informarea să fie principala direcție de comunicare, nu “forța legii”, doar în felul acesta putând preveni accidentele.

Semnează scrisoarea deschisă aici!

Citește întreg articolul pe clubulfoto.ro