Despre Sony A9, cu Matei Moroldo
F64- 13minutes read
Sony a lansat anul trecut vârful de gamă Sony A9, anunțat pe data de 19 aprilie 2017, a fost disponibil în magazine din luna mai a aceluiași an.
Cu gândul la rapiditatea autofocusului și cele 20 de frame-uri pe secundă, am fost foarte curios să testez ce poate să facă noul Sony A9. Cu amabilitatea F64, acesta mi-a ajuns pe mâini împreună cu respectatul Sony 100-400mm f/4.5-5.6 OSS GM FE.
Citind câte ceva despre aparat înainte să-l testez, am avut surpriza să observ că așteptările nu au fost înșelate. Cu un body construit robust, aliaj din magneziu, aparatul este mai ușor ca un DSLR, însă împreună cu obiectivul sunt insesizabil mai ușoare ca un DSLR cu un obiectiv similar atașat. Într-adevăr cu celălalt obiectiv împrumutat tot de la F64, Sony Sonnar T* FE 35mm F2.8 ZA, mirrorless-ul Sony A9 iese la iveală, însă în cazul fotografilor de sport sau wildlife, unde este plasat cu preponderență ultima ‘’bestie’’ de la Sony, nu cred că este cazul să vorbim despre un echipament mai ușor.
Sony A9 este un mirrorless cu senzor full frame Exmor RS stecked CMOS și este destinat fotografilor de sport, datorită rapidității autofocusului în fotografierea continuă. Noul senzor CMOS, iluminat din spate, împreună cu procesorul de imagine Bionz X, aduc în prim plan noul sistem de autofocus 4D Fast Hybrid. Acesta duce rezultatele autofocusului la următorul nivel și anume că intervine o nouă variabilă în algoritmul sistemului, timpul sau mișcarea mai bine zis, nu doar spațiul. Practic Sony A9 se bazează și pe anticipare, deoarece calculează viitoarea poziție a subiectului urmărit, în momentul în care acesta schimbă planul. Algoritmul optimizat pentru AF continuu îmbunătățește precizia și urmărirea autofocusului, rezultând imagini de o claritate foarte bună.
Sony A9 este concurent, nu aș zice direct, însă este un concurent de temut pe viitor, pentru consacratele Nikon D5 și Canon 1Dx Mark II. Mult timp a existat doar alternativa shutter-ului mecanic. A9 poate folosi atât shutterul mecanic, cât și pe cel electronic, ceea ce reprezintă un avantaj față de concurență, deoarece folosind shutter-ul electronic poate înregistra până la 20 fps urmărind subiectul în permanență, fără efectul blackout (ridicarea și coborârea oglinzii), doar în cazul fișierelor compressed RAW. În cazul fișierelor uncompressed RAW acesta înregistrează aproximativ 12 fps. Aici trebuie să mai adăugăm faptul că la o diafragmă mai mică de f/11 (valoare mai mare), focusul nu va ține pasul cu subiectul, punctul de focus va fi stabilit la primul cadru, iar display-ul își va face update puțin mai încet. Încă un aspect ce trebuie precizat, numărul de frame-uri va fi stabilit și de obiectivul care este atașat pe body. După cum bine știm, Sony nu are încă obiective pentru fotografia de sport, însă nu cred că acestea se vor mai lăsa mult timp așteptate.
Am devenit puțin prea tehnic și mi-aș fi dorit să fiu și mai mult de atât, însă din păcate timpul petrecut împreună a fost destul de scurt, 12 zile și 7000 de cadre.
Buffer-ul, în cazul shutter-ului electronic, poate înregistra până la 240 fisiere RAW și până la 360 JPG.
Funcția care mi-a plăcut cel mai mult cred că a fost silent shutter (doar în cazul celui electronic).
Sistemul de stabilizare este îmbunătățit, pe cinci axe și avantajează cu până la 5 stopuri. Imaginea monitorului este de asemenea, stabilizată pentru o urmărire mai ușoară.
Vizorul este electronic și deține tehnologie Quad VGA OLED, 3.7M puncte (1280x960px). Acesta încadrează întreaga imagine și redă o imagine clară, cu detalii foarte fine.
Ceea ce m-a surprins într-un sens foarte bun a fost sistemul de autofocus. Acesta chiar și in timpul declanșării reușește sa nu întrerupă urmărirea subiecților sau mișcarea. Sistemul AF este sustinut de 693 de puncte de focus, ce se bazează pe detecția de tip fază, respectiv 25 de puncte de tip contrast, puncte ce reușesc să acopere 93% din suprafața senzorului.
Sistemul AF prezintă funcția Eye Detection, practic este o funcție de detectare a feței, în care își ia ca reper ochii, reușind să urmărească subiectul și să refocalizeze imediat cum este cazul. Aceasta se comportă excelent și în lumină foarte slabă.
Shutter speed – 1/8000 shutter mecanic ; 1/32000 shutter electronic.
Sensibilitatea ISO ridicată – 100-51200 cu posibilitatea extinderii de la 50 până la 20.4800 – în cazul shutter-ului mecanic, iar în cazul celui electronic ISO ajunge doar până la 25.600.
Monitorul LCD este cu touchscreen și extensibil, nefiind activat când este scos din cutie. Monitorul este optimizat pentru a vedea chiar și în lumina soarelui.
Sony A9 vine echipat cu două sloturi pentru cardurile de memorie de tip SD. Cel de sus este UHS-I, iar cel de jos este pentru cardurile cu rata de transfer mai mare UHS-II.
Bateria este schimbată și aduce vești bune, producatorul afirmă că noua NP-FZ100 oferă aproximativ dublul numărului de fotografii realizate cu vechiul model NP-FW50, declarând 480 de cadre pentru o încarcare, viewfinder / 650 de cadre prin monitorul LCD. Bineînțeles multă lume crede că prin imaginea aceea mică se consumă mai puțină baterie, însă până ajunge acolo, trece prin mai multe oglinzi. Personal am făcut peste 700 numai pe monitor, declanșând cadru cu cadru, iar în cazul fotografierii exclusiv în rafală, am reușit peste 1500 de cadre prin amblele variante, monitor și viewfinder. Bineînțeles că depinde și de rapiditatea cardului. Am folosit un card SanDisk Extreme Pro SDXC 64GB UHS-I, iar pe slotul rapid SanDisk Extreme Pro 280MB/s 32GB UHS-II.
În cazul înregistrării video, unde Sony A9 stă foarte bine, reușește să capteze o imagine UHD 4K (3840 x 2160p 30fps); FullHD (1920 x 1080p 120fps), acestea fiind cele mai utilizate dintre variante, totodată cu o varietate de codecuri: XAVC S; AVCHD sau MP4.
Montura a fost întărită de încă două șuruburi suplimentare, pentru a susține eventualele super-teleobiective. Body-ul este rezistent la praf și umezeală.
Am dorit să experimentez cu această cameră ca să aflu în ce direcție se duce sistemul de autofocus cu detecție de fază de la mirrorless. Chiar poate întrece mastodonții Nikon și Canon când vine vorba de cel mai dificil tip de fotografie?! Ei bine, concluzia mea este că încă nu, însă cei doi au de ce să le fie frică. Mi-au plăcut foarte multe funcționalități ale aparatului, are până la 72 de funcții ce pot fi atribuite pentru o utilizare cât mai facilă, după ce m-am obișnuit cu el, aveam impresia că îl folosesc de ceva timp, chiar dacă încă nu găseam toate scurtăturile repede, ușurința cu care reușeam să surprind un cadru de moment în aproape orice conditie era incredibilă. Precizia și lejeritatea autofocusului ce furnizează într-un final imagini foarte clare de o calitate superioară.
Am incercat să surprind instantanee alternative, nu am reușit să particip la nici o competiție sportivă, însă cum îmi plac necuvântătoarele, am reușit să-mi dau seama de puterea autofocusului în rafală și urmărirea subiectului. Poate reține 3 profiluri pentru setări, astfel că face trecerile mai ușoare de la un tip de fotografie la altul, în funcție de preferințele utilizatorului. Împreună cu obiectivul Sony Sonnar T* FE 35mm F2.8 ZA, Sony A9 devine un mirrorless în adevăratul sens al cuvântului, cu care nu ieși deloc în evidență, ceea ce mi-a convenit foarte mult, nefiind obișnuit cu astfel de situații.
Aplicația Play Memories este foarte prietenoasă și te lasă să ai control asupra camerei cu ajutorul telefonului, acces facil la fișierele din cameră.
În schimb, folosit împreună cu Sony 100-400mm f/4.5-5.6 OSS GM FE, acesta se apropie de dimensiunile unui DSLR cu un obiectiv din aceeași gamă atașat.
Cred că Sony ar fi făcut un pas util dacă insera pentru carduri un slot XQD, pentru că Sony produc carduri de memorie de acest, dar nu au nici un aparat pe care să le pună. Astfel încât mi se părea normal pentru un aparat destinat fotografilor Pro să aibă parte de o viteză mai bună. Continuând în această tema, buffer-ul chiar dacă poate scrie multe cadre, acesta se descarcă foarte greu, moment în care meniul este blocat. Funcționează în timpul scrierii pe card a rafalei trasă mai devreme doar meniul Playback pentru vizionarea pozelor.
Schimbarea între AF-S și AF-C se poate face doar din rotița din stânga, lucru puțin inaccesibil în timp ce pozezi, iar la o astfel de cameră, care trage 20 de fotografii într-o secunda, s-ar putea să fie nevoie. La fel se întâmplă și în cazul schimbării între single shot sau modurile H ; M ; L ale fotografierii în rafală.
În concluzie, aș afirma că Sony A9 a depășit așteptările, dar vreau să cred ca fiind bun, nu înseamnă ca este de ajuns. Nu știu în ce măsură va ajunge în mâinile fotografilor de sport aceasta cameră, însă de abia aștept obiectivele!
Articol și fotografii de Matei Moroldo.
[products ids=125035094,125008322]
