Critica în fotografie: autoevaluarea și privitul altor imagini

Postat de: Alexandra Crisbășan Alexandra Crisbășan

critica în fotografie
(c) Mirela Momanu

Fie că ești profesionist sau începător, mereu va fi greu să-ți evaluezi singur fotografiile sau orice alte lucrări creative. E complicat să fii obiectiv. De fapt, nu cred că poți fi obiectiv față de creație, este imposibil. Suntem oameni, făcuți din carne și oase, însă cu experiențe de viață, particularități ale minții și sufletului fundamental diferite. Dacă nici măcar gemenii identici nu sunt la fel în absolut toate aspectele, cum putem avea pretenția să fim de acord asupra unui domeniu care mizează tocmai pe particularitățile fiecărui om?

Păi ideea nu este să fim de acord. Ci doar să învățăm să acceptăm punctele de vedere diferite, pentru că sigur vom învăța ceva din ele, indiferent cât de dure sau absurde sunt. Spre exemplu, să spunem că primești un comentariu răutăcios la o fotografie. Poate fi invidie, poate fi faptul că respectivul s-a săturat să vadă imagini mediocre. Oricare ar fi motivația din spate, ideea nu este să-l lași să te afecteze, ci să te gândești că:

  • Dacă este invidie, înseamnă că imaginea și-a făcut treaba. A transmis ceva atât de puternic, încât cineva pur și simplu n-a putut să tacă, felicitări!
  • Dacă este mediocră, atunci scoate injuriile din context și încearcă să descifrezi ce poate fi deranjant.

Cum faci asta? Mai ales dacă sunt doar injurii și atât? O rețetă nu există, dar există indicii. Despre toate acestea vorbim mai jos.

Fii sincer. De câte ori ai impresia că unui anumit cadru îi lipsește ceva, dar nu-ți poți da seama ce și de câte ori ți s-a întâmplat ca un cadru pe care-l considerai extraordinar să se lovească din exterior de aceeași replică: Ceva îi lipsește…

Atunci când Time-Life a selectat 250 de fotografii pentru albumul foto „The Great Photographers”, au ales 68 de creatori din mii. Acești editori au încercat să definească ce înseamnă o fotografie bună, bazându-se pe 3 factori cruciali.

Critica în fotografie – 3 Caracteristici ale unui fotograf bun

#1 Intenția

Ce pare să fi avut fotograful în minte când a creat imaginea? Sau mai bine spus, denotă fotografia faptul că cel care a realizat-o a căutat ceva anume? Sau doar a apăsat pe buton? Apoi, tot la capitolul intenție vine următoarea întrebare:

Cât de bine și-a expus intenția în imagine? Cât de ușor îi este privitorului să înțeleagă mesajul?

De exemplu: Să spunem că privim un cadru documentar/fotojurnalistic. Întrebarea aici poate fi, a reușit fotograful să facă privitorul să empatizeze cu supraviețuitorii prezenți în imagine?

#2 Tehnica și compoziția

Al doilea factor ține de felul în care îți expui intenția sau viziunea.

Așadar, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: Demonstrează acest cadru că fotograful înțelege noțiunile de bază ale compoziției, luminii, expunerii, design-ului etc.?

#3 Consistența

Știi cum e atunci când auzi o melodie extraordinară, care nu-ți mai iese din cap (facem abstracție de cele enervante care ne rămân în cap tocmai pentru că sunt enervante, fiincă aceea este o altă discuție)? De fapt, îți place atât de mult acea melodie încât ajungi să cauți artistul și descoperi, cu tristețe, că mai are doar una sau două melodii bune sau chiar niciuna în afară de aceea.

Așa-i și în fotografie, așa-i în tot vastul domeniu al artei. Dacă fotograful respectiv nu creează în mod constant imagini care-ți rămân în minte, ci are doar un „hit” pe care-l știe toată lumea, atunci mai are multe de învățat. Asta nu înseamnă că trebuie să revoluționezi fotografia în fiecare zi. Mai sănătos este să te gândești pe termen lung. Întrebarea potrivită în acest caz ar fi:

Dacă aș lega cele mai bune imagini de anul trecut într-un proiect aș avea suficiente? 

Ce înseamnă suficiente? N-avem un număr exact. Este bine să fie cât mai multe, într-adevăr. Însă, dacă de anul trecut ai doar 5 imagini bune, mizează măcar ca anul acesta să ai 10, apoi 20, 30 și tot așa.

Critica în fotografie – cum să faci fotografii memorabile?

Combinația dintre intenție, tehnică, compoziție și consistență sunt factorii principali care-ți vor determina succesul. Dacă studiezi fotografi consacrați precum: Ansel Adams, Edward Weston, Imogene Cunningham, și Diane Arbus o să vezi acești factori iar și iar.

Întrebarea totuși rămâne: Cum pot eu să ajung acolo?

Sigur ai auzit fraza: Fii propriul tău critic! Sună cam negativist, nu? Ei bine, este exact invers. Dacă vrei să crești și să înveți fotografie, trebuie să ai curajul să accepți față de tine că nu toate fotografiile tale sunt bune (și nici n-ar trebui să fie! Pentru că n-ai mai învăța nimic. Te-ai mulțumi și plafona). Iar asta nu este un lucru rău, fiindcă din toate cadrele tale nereușite, poți păstra, în minte, ce a fost bun și să aplici pentru viitoare fotografii.

Dacă atunci când gătești și arzi mâncarea n-ai cale de întors fiindcă oricine o vede și o gustă își va da seama, n-ar trebui ca în fotografie să te ascunzi după scuze, ci să analizezi ce ai fi putut să faci mai bine, pentru că despre asta este vorba. Despre a schimba mereu, a inova, a nu te mulțumi cu mici victorii.

Ca să faci asta, există o listă de puncte forte și puncte slabe la care poți apela atunci când îți analizezi fotografiile. Nu-i nimic complicat. Trebuie doar să te uiți peste ea și să scrii da sau nu în dreptul fiecărui punct.

Aici nu prea există tonuri de gri, deși mereu ni se spune să nu mai gândim în alb-negru. În creație din păcate, ai două căi: fie o să ai succes, fie nu (dacă succesul vine în timpul vieții sau nu este o variabilă pe care nu o putem controla, dar nu de asta creăm nu? Creăm în primul rând pentru noi. Pentru a scoate la iveală ceva din interior care pur și simplu vrea să se facă văzut și e normal să vrei să poți face asta cât mai bine și mai ușor) Odată ce-ți cunoști punctele slabe, vei ști cum să le transformi în puncte forte.