(c) Sorin Voicu

Review Tamron 100-400mm F/4.5-6.3 Di VC USD, cu Sorin Voicu

Tamron 100-400mm f/4.5-6.3 Di VC USD (Model A035) mi-a făcut cu ochiul încă de la lansare, la finele anul 2017. O să povestesc acum ce m-a făcut să achiziționez acest obiectiv, poate există și alte persoane care sunt în situația în care am fost eu.

Iubesc teleobiectivele. Motivele sunt variate, nu ține neapărat de comoditate. Un mare fotograf a spus cândva că dacă o fotografie nu este destul de clară, atunci înseamnă că nu ai fost suficient de aproape de subiect. Corect, pentru vremurile acelea. Acum însă lucrurile sunt cu totul și cu totul altele, chiar dacă unii încearcă să ne „convingă” că nu este așa. Tehnologia actuală ajută foarte mult fotograful, fie el amator sau profesionist. Dar asta este o temă ce poate fi dezbătută pe larg ca subiect de sine stătător. Așadar, iubesc teleobiectivele, am avut numeroase până acum, indiferent dacă numai pentru testare sau proprietate personală.

Tamron
(c) Sorin Voicu

Lucrurile s-au schimbat însă când am renunțat la două sisteme și după ce mi-am luat un full frame. Am avut mai multe probleme, de cele ce țin de finanțe nici nu mai vorbesc. Am ținut însă morțiș să am un full frame doar cu un 50mm f/1.8 și un teleobiectiv clasic, 70-200mm L. De f/2.8 nu mă pot apropia nici acum. Varianta cea mai avantajoasă: f/4 nestabilizat. Zis și făcut. Fie vorba între noi, bătrânul 70-200mm f/4 L își merită tot banii. Numai că, între timp am îmbătrânit și eu. Și mâna nu mai este așa sigură ca în tinerețe, când eram în stare să obțin timpi de expunere cum alți colegi nu puteau. În plus, cu toate beneficiile unui L (entry level), nu pot spune că este un obiectiv bun la toate. Mie îmi place să fac fotografii și de aproape (nu mă refer aici la macro, asta este din altă poveste). Cu 70-200mm f/4 L nu prea merge nici măcar de o libelulă sau un fluture mare.

În altă ordine de idei, un f/4 nu este o diafragmă tocmai deschisă. Bine, nici 4,5-6,3 nu este, dar măcar am stabilizare. Mi-am dat seama că teleobiectivul meu nu se pupă cu modul în care fotografiez și cu ce vreau să fotografiez. L-am luat cu mine în două vacanțe, am reușit fotografii faine cu el, dar și cadre mișcare (la 200mm cu un timp de expunere de 1/250mm, ori din grabă, ori din oboseală). Apoi, pe munte, am ratat la libelule și fluturi din cauza distanței minime de focalizare și a factorului de mărire. Așa că am început să caut alternative.

Cea mai avantajoasă soluție financiară (încă): Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD (pe care l-am testat pe un Nikon D5000 la vremea lui). Dar eu voiam ceva mai mult. Au apărut atunci obiectivele 150-600 de la Tamron și Sigma. O nebunie, nu alta. Am testat doar Sigma 150-600mm F/5-6.3 DG OS HSM C Canon și Sigma 100-400mm F5-6.3 DG OS HSM. Cel de 150-600mm mi s-a părut prea greu pentru mine și nu atât de ușor de cărat prin concedii. Sigma 100-400mm este mai pe gustul meu. Dar după ce am citit despre Tamron, am zis să îmi încerc norocul și să îl iau fără a-l testa înainte. Mai ales că din spusele producătorului este rezistent la umezeală și praf (Sigma nu prea). Nu că ar conta prea mult, dar e bine de știut că nu dai bir cu fugiții la primii stropi sau la o atmosferă cu praf. Este importantă și garnitura din jurul monturii, dar contează și restul (mă refer aici la Sigma). După o utilizare mai îndelungată, nu regret absolut deloc alegerea făcută.

Imaginile ratate cu un Tamron 100-400mm este în proporție de 90% din cauza utilizatorului (setări inadecvate ala aparatului foto etc.). Tamron 100-400mm F/4.5-6.3 Di VC USD livrează imagini clare chiar de la diafragmă deschisă, culori plăcute și un contrast aproape ireproșabil. Asta la un preț excelent. Acestea fiind spuse, să trecem la testul propriu-zis.

Tamron
(c) Sorin Voicu

Obiectivele zoom pentru full frame (format 35mm) cu distanță focală între 100 și 400mm fac parte dintr-o categorie de obiective foarte îndrăgită de mai mulți fotografi, indiferent dacă vorbim de fotografii de natură (animale și păsări), de cei pasionați de portrete sau sport. O alternativă la obiectivele marilor producători de aparate foto este oricând bine-venită. Tamron a reușit cu modelul său să ofere o alternativă mai accesibilă ca preț și la o calitate a imaginii foarte bună. Să nu mai vorbesc de dimensiuni și greutate.

Iată o mică comparație între Tamron, Sigma și Canon: 

Tamron 100-400mm F/4.5-6.3 Di VC USD Sigma 100-400mm F5-6,3 DG OS HSM | Contemporary Canon EF 100-400mm f/4.5-5.6L IS II USM
Distanță focală acoperită: 100-400mm 100-400mm 100-400mm
Diafragmă maximă: f/4,5 – 6,3 f/5-6,3 f/4,5-5,6
Diafragmă minimă: f/32 – 45 f/22 f/32-38
Unchi de cuprindere; 24°24′ – 6°12′ (format full-frame)
15°54′ – 4°01′ (format APS-C )
24,4 – 6,2 24° – 6°10′
Construcție optică: 17 elemente în 11 grupuri 21 elemente în 15 grupuri 21 elemente în 16 grupuri
Distanța minimă de punere la punct: 1,5m 1,6m 0,98m
Raport maxim de mărire: 1:3,6 1:3,8 0,31x
Diametru filtru: 67mm 67mm 77mm
Dimensiuni: cca. 86,2 x 199 mm cca. 86,4 x 182,3 mm 94 x 193 mm
Greutate: 1.135g 1.160g 1.640g
Inele diafragmă: 9 9 9
Performanță stabilizare optică: 4 stopuri (standard CIPA) 3 – 4 stops 4 stopuri
Accesorii în pachet: capace față – spate, parasolar
(inelul pentru trepied se poate achiziționa separat)
capace față – spate, parasolar capace față – spate, parasolar, inel pentru trepied, husă de transport

De obicei nu comentez prețurile, chiar dacă acesta este pentru majoritatea dintre noi un factor destul de important. Fac o mică excepție: prețul pentru Tamron și Sigma este apropiat, cel pentru Canon este… peste dublu cât am da pe primele două. Adevărat, Canon este mai luminos la capătul lung, este mai „sofisticat”, vine cu inel pentru trepied și se pare că sistemul de focalizare este mai rapid. Toate la un preț pe măsură.

Tamron
(c) Sorin Voicu

Construcție

Se poate spune că Tamron 100-400mm f/4.5-6.3 Di VC USD este relativ compact pentru distanța sa focală. Materialele folosite sunt de o calitate surprinzătoare. Vorbim de un obiect foarte bine închegat, la care totul este extrem de bine pus la punct: inelul de zoom și cel de focalizare se rotesc lin, fără sacadare și fără joc, cu tubul interior extins la maxim nu am constatat nici cel mai mic joc și nici nu „cade” singur dacă ții aparatul în mână sau de gât cu obiectivul în jos. Butonul de blocare existent își va găsi (poate) utilitatea odată cu uzura obiectivului, uzură care depinde de utilizator.

Obiectivul nu vine la pachet cu inelul pentru trepied (Tamron A035TM), acesta putând fi cumpărat separat. Dacă ai de gând să folosești obiectivul pe trepied sau monopied, recomand neapărat folosirea inelului. Oferă un echilibru net superior față de montarea corpului aparatului foto pe trepied/monopied. Designul inelului pentru trepied este unul clasic, cu multe rotunjiri. Nu am avut ocazia să îl țin în mâini, dar din fotografie pare unul atent construit.

Pentru cine vrea să folosească și filtre, diametrul acceptat de obiectiv este de 67mm. Filtre poți găsi aici.

Parasolarul este destul de mare și se prinde ferm, fără pic de joc sau risc de desprindere accidentală.

Inelul de zoom situat în față este foarte generos ca suprafață, cu un cauciuc de calitate foarte bună. Mișcarea acestuia este una lină, fără sacadări sau joc. Scala care indică distanța focală este precisă. Așa cum am mai spus, avem un buton de blocare ce poate fi folosit la focala minimă, cea de 100mm.

Inelul de punere la punct (focalizare) este aproximativ jumătate ca suprafață față de cel de zoom, se rotește foarte fin, făcând din focalizarea manuală o plăcere.

Aproape de montură avem mica fereastră cu scală care indică distanța în m și ft. Nu există nimic care să indice profunzimea de câmp, o astfel de intenție ar fi sortită eșecului dat fiind natura obiectivului.

Avem apoi „blocul” de comutatoare, cu o construcție aparte, aș putea spune tipică noilor modele Tamron.

Tamron

Unul dintre butoane este cel responsabil de stabilizare și are trei poziții: mod 1 (utilizare generală), mod 2 (urmărire subiect – panning) și oprit.
Butonul pentru controlul focalizării are și el trei poziții: AF (autofocalizare), limitator AF și MF (focalizare manuală). Limitatorul AF poate fi setat cu ajutorul Tamron TAP-In console. Pentru cine este curios să afle ce se poate face cu o astfel de consolă, poate citii aici.

Obiectivul este rezistent la umezeală, ceea ce am și testat cu ocazia unei ture la Halta Basarab, pe o ceață umedă.

Optică

Din punct de vedere optic, Tamron 100-400mm este construit din 17 elemente în 11 grupuri, în care avem incluse două elemente LD (Low Dispersion – două elemente optice cu dispersie scăzută), cu strat eBAND care protejează împotriva reflexiilor și a imaginilor fantomă. Lentila frontală este tratată cu fluorină pentru a împiedica depunerea apei și a grăsimii.

Claritate

Din testele făcute de unii și de alții, rezultă următoarele:

  • La distanța focală de 100mm, obiectivul este foarte clar în centru la diafragme cuprinde între f/4,5 – f/11, foarte bună la f/16, după care apare difracția. Dacă ne raportăm la colțuri, la f/4,5 aceasta este bunicică și foarte bună între f/5,6 și f/16.
  • La 200mm, avem o claritate excelentă între f/5,6 și f/11, se menține foarte bună până la un f/16, destul de bună la f/22, după care devine mai slabă din cauza, difracției.
  • La 300mm are aproape același comportament: excelent în centru de la f/6,3 până la f/11, claritate foarte bună la f/16, cu difracție între  f/22 și f/45 (fapt absolut normal). În privința colțurilor, vorbim de un nivel foarte bun la f/6,3, unul excelent la f/8, foarte bun la f/11 și f/16. Imaginea devine soft la colțuri începând cu f/16, comportament care se accentuează cu cât ne îndreptăm spre un f/22 – f/45.
  • La 400mm putem spune că vorbim de o distanță focală „critică”. Un teleobiectiv zoom prezintă de regulă „slăbiciuni” la distanța focală maximă. La Tamron, claritatea în centru este foarte bună între f/6,3 și f/16, imaginea devenind soft între f/11 și f/45. Când ne uităm la colțuri, imaginea este soft la f/6,3, bună la f/8 și din nou soft începând cu f/16 și până la f/45.
  • În practică, personal, nu am ce să îi reproșez, indiferent de distanță focală. Am folosit obiectivul, mai mult din curiozitate și pentru un anumit efect, inclusiv vignetare, mai tot timpul la diafragma maximă, cât mi-au putut permite condițiile de fotografiere.

Aberațiile cromatice

În general, sunt controlate destul de bine. La 100mm și f/4.5, aberațiile cromatice sunt mai vizibile decât la restul distanțelor focale, unde diafragma maximă se închide. Pe de altă parte, cum spun mai în toate testele mele, aberațiile cromatice depind în mare măsură de condițiile de fotografiere și de prelucrarea ulterioară a fotografiilor și nu vorbesc aici de corectarea acestora în post-procesare.

Distanță focală 100mm, diafragmă f/4,5


Distanță focală 213mm, diafragmă f/5,6:


Distanță focală 400mm, diafragmă f/6,3

Distorsiuni

Dacă este să ne luăm după măsurătorile de laborator, acestea sunt următoarele: +0.66% la 100mm, +1.51% la 200mm, +1.55% la 300mm și +1.61% la 400mm.
Eu unul, în practică, nu am întâlnit distorsiuni supărătoare, de fapt nici nu le-am băgat de seamă.

Distanță focală 100mm

Tamron
(c) Sorin Voicu


Distanță focală 400mm

Tamron
(c) Sorin Voicu

Reflexii

Dacă le cauți, le găsești. Dar trebuie să le cauți bine. 🙂
Din cadrele luate pentru test, nu am prea ce arăta. Parasolarul generos își face foarte bine treaba.

Bokeh

Un teleobiectiv va oferi mai mereu un bokeh plăcut. Pentru unele clarificări însă, efectul de bokeh depinde nu numai de distanța focală a obiectivului sau de valoarea maximă a diafragmei (caracteristicile tehnice ale unui obiectiv), ci și de distanțe: distanța dintre tine și subiect, distanța dintre subiect și fundal. Și nu în ultimul rând de fundal

Primele impresii

Cutia albă, mare,  te impresionează când ți se pune în față. Înăuntru însă obiectivul pare mic. Dar voinic.

Parasolarul pare fragil atunci când îl montezi, mai ales că la exemplarul meu prinderea se face mai greu. Așadar atenție la apăsare pe parasolar. Odată montat, protejează bine lentila frontală. Nu am întâmpinat probleme în acest sens. Eu unul prefer să mă deplasez pe stradă cu aparatul foto ținut în mână, cu obiectivul în jos, adesea de curea, ceea ce îl coboară uneori periculos de jos. Cu toate acestea nu am întâmpinat probleme (lovirea parasolarului) până acum.

Cei 1135g se simt atunci când ții aparatul foto în mână pentru perioadă mai lungă de timp. Dar după mai multe ieșiri nu o să mai fie probleme în acest sens, cu siguranță. Te obișnuiești. Recunosc, m-au durut brațele puțin după o ieșire în care am ținut cam două ore aparatul în mână.

Cine mă cunoaște (mă refer aici strict în domeniul echipamentelor foto) știe că nu îmi place când inelul de focalizare se află după cel de zoom, adică în spate. Dacă obiectivul respectiv este și cu motor ultrasonic, șansele de a rata focalizarea automată crește (prin mișcarea involuntară a inelului de punere la punct). Nu că s-ar întâmpla des, dar riscul există. Ar fi păcat să ratezi un cadru interesant datorită unui asemenea lucru. În ciuda acestui risc însă, pot spune că după folosirea îndelungată a obiectivului nu am întâmpinat astfel de probleme, ceea ce nu a făcut decât să mă bucure. Aș putea spune că acest lucru chiar m-a ajutat în situațiile în care am avut nevoie de prefocalizare manuală datorită condițiilor mai vitrege, cum ar fi ceața deasă sau subiect ascuns printre ramuri sau în spatele unui geam murdar.

Focalizarea internă este și ea binevenită, mai ales când ai nevoie să sprijini partea frontală a obiectivului în situațiile alea în care ai nevoie de o stabilizare cât mai precisă pentru a prinde bine subiectul în cadru. Faptul că partea frontală nu se rotește și nu duce la modificarea dimensiunilor este un mare plus, de asemenea.

Testarea pe teren

Obiectivul mi-a plăcut din prima, dragoste la prima vedere. Distanța focală este perfectă pentru unul care nu are nevoie de 600mm la capătul lung (prea greu și prea mare).

Focalizarea nu mi-a creat probleme, puținele rateuri avute s-au datorat în 99% propriilor greșeli (nimeni nu este perfect). Am achiziționat obiectivul pentru că îmi place să fotografiez mijloacele de transport în mers, fiind prea riscant să mă apropii cu un fix, fie el și un 200mm. În altă ordine de idei, un tele zoom este oricând binevenit chiar și atunci când pleci în concediu. Faptul că are un raport de mărire de 1:3,6 este un plus, poți „lua” un fluture, o libelulă acolo, așa, când te plimbi prin pădurile patriei. De păsări să nu mai vorbesc.

 

Pentru cei care cred că nu ai ce face cu un teleobiectiv puternic în fotografia de oraș: depinde ce vrei să faci. Poți fotografia prin oraș cu absolut orice obiectiv (superangular, fix normal, teleobiectiv, obiectiv macro). Nu există nici un fel de impediment. Repet: depinde ce dorești să „documentezi” și de „iscusința” fiecăruia.
Mie de exemplu îmi place și lucrez la o „prezentare” prin imagini a transportului în oraș. Tamron 100-400 este perfect pentru asta.

 

Tot așa prefer să fotografiez păsări, de la păsări domestice, semisălbatice și sălbatice, oriunde am ocazia. Fiind orășean, majoritatea sunt surprinse în mediul urban, inclusiv parcuri.

 

Cât privește fotografia de stradă, un teleobiectiv puternic îți oferă o perspectivă aparte și posibilitatea de a te concentra pe detalii arhitecturale.

 

Firește, uneori chiar și 100mm este un pic prea lung chiar dacă vorbim de un bulevard (dacă vrem să încadrăm toată clădirea).

Tamron
(c) Sorin Voicu

 

Repet, din nou, depinde fiecare cum și la ce folosește un 100-400mm. Pe mine unul mă ajută să iau cadre de prim plan fără a fi nevoit să intru în „sufletul” subiectului și uneori să surprind scene care de altfel ar fi „stricate” prin observarea de către subiect a fotografului.

Pentru pasionații de tot ceea ce ține de căile ferate, poți fotografia liniștit și de la distanță trenuri și vagoane, personalul căilor ferate la lucru, manevre etc.

 

Știu că multe persoane au o anumită părere despre cei care postează sau fotografiază pisici, mai ales pe rețelele de socializare. Pentru iubitorii de pisici, Tamron 100-400mm poate fi obiectivul ideal pentru fotografierea felinelor în mediul lor urban.

 

Sau pentru cei care merg la zoo.

 

Sunt absolut convins că Tamron 100-400mm poate chiar mai mult, dat fiind și posibilitatea de a fotografie de la o distanță minimă decentă (cum am mai spus, pentru libelule, fluturi și flori). Să nu mai vorbesc de spotteri sau fotografia de spectacolele aviatice sau sporturi cu motor.

Ce mi-a plăcut la Tamron 100-400mm:

  • claritatea începând de la diafragma maximă
  • aberațiile cromatice reduse
  • reflexii reduse
  • portabilitate excelentă
  • sistem de autofocalizare silențios și destul de rapid
  • rezistența la umiditate
  • compatibilitate consolă TAP
  • compatibilitate cu convertorul Tamron 1,4x (chiar dacă nu am putut testa cât de util este un asemenea convertor)

Ce nu mi-a plăcut la Tamron 100-400mm:

  • lipsa inelului pentru trepied
  • bokeh uneori cam „aglomerat”, dar pe de altă parte nu ai ce să ceri, nu este un f/2,8 (bokeh din punct de vedere strict tehnic)

Articol și fotografii de Sorin Voicu.
[products ids=1041932,125037915,125029750]

Alți fotografi au mai citit și:

1 Comment

  • Bună ziua, felicitări pentru acest test chiar este de nota 10. Pentru mine a fost ca și un jing/jang, pentru că vreau să achiziționez un obiectiv gen 100-400 sau cel mult până la 500. Am citit testele Tamron 100-400 F/4.5-6.3 Di VC USD, Sigma 100-400mm f 5-6.3 DG OS HSM C Canon respectiv Sigma 50-500mm f/4,5-6,3 APO DG OS HSM Canon. De ceva vreme m-am apucat de foto dețin un Canon 77D și fiind în natură m-am dat seama că obiectivul Canon EF-S 18-200mm f/3.5-5.6 IS deși din puctul meu de vedere este un foarte bun obiectiv de ”toate zilele” nu poate să facă față la toate. Este prea ”scurt” la păsări de exemplu sau chiar pentru insecte fluturi etc… Deci acum știu mai multe despre aceste obiective, chiar testele sunt bine compuse însă alegerea din parte mea este grea. Din cauză v-aș pune întrebarea unui începător: pe care să aleg dintre cele doua 100-400? Mulțumesc.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.