Canon și Sigma surprind Soarele și Luna

Postat de: F64 F64

Tocmai s-a terminat meciul dintre Simona Halep și Caroline Wozniacki, pe care l-am urmărit cu inima în dinți, dar și cu picioarele „în foc”, fiind pe banda de alergare la sală. Nici pe departe efortul meu nu se compară cu al Simonei, însă, deși a pierdut astăzi, Simona a rămas optimistă și a declarat după meci că mai are mulți ani înainte și că va reveni.

Singura legătură dintre meciul pierdut de Simona Halep astăzi și ce urmează să vă povestesc, e faptul că nici noi nu ne vom lăsa, până când nu vom reuși să fotografiem Stația Spațială Internațională, într-una din trecerile acesteia de zi sau noapte, peste România.

Dar să o luăm de la început. Din seara în care Paul mi-a trimis un mesaj pe WhatsApp cu: „Ce știi de iss transit?”

Aveam să aflu imediat că vorbea despre ISS (International Space Station) și că există câteva șanse în ianuarie să treacă aproape de Cluj, fie peste suprafața lunii, fie pe soare.

Gândul nostru era să încercăm să fotografiem măcar una dintre treceri, deși studiind aplicația dedicată care ne spunea în timp real care ar fi locațiile de unde puteam vedea stația spațială, ne-am dat seama că nu sunt multe „ferestre” și că pentru unele din ele, timpul de trecere pe suprafața lunii, de exemplu era de sub o secundă (0.83s).

Echipa

Am discutat puțin și am decis să chemăm cu noi și pe David, care urma să „documenteze” escapadele noastre într-un fel de filmuleț de tipul „the making of”. De-acum echipa era gata.

Ne mai trebuia un nume. Deși am vehiculat câteva, nu am decis încă dacă și care va fi numele grupului, însă ne-a plăcut IOO – Identified Orbiting Object. Păi dacă ne-am găsit toți trei cu pasiunea asta pentru obiectele de pe orbită, făcute de om, alt nume mai potrivit nu am găsit. Poate aveți voi sugestii?

Intră în scenă F64

Nu a durat mult să ne „inventariem” ustensilele și să ne dăm seama că dacă doream să fotografiem ceva așa de aproape de lună, nu puteam să o facem cu obiectivele foto pe care le aveam noi. Așadar am găsit în echipa F64 un adevărat susținător și partener de nădejde.

Am primit de la ei tot ce aveam nevoie ca să putem avea pretențiile să încercăm o posibilă fotografie cu celebra stație spațială, deasupra României. Am primit, așadar:

canon

Primul test de noapte

Ca să ne dăm seama cum se vede pe timp de noapte și ce setări se potrivesc cel mai bine, în seara zilei în care am primit prin curier obiectivele de la F64, am ieșit la „probe” de noapte. Deși era ceață și foarte mulți nori acopereau încă luna, pe măsură ce ne apropiam de Cetățuie (un deal in centru Clujului) am observat că ni se deschide un buzunar de cer curat, fără urmă de nori.

Am instalat trepiedele și aparatele și am prins câteva cadre de care suntem foarte mulțumiți. Eram atât de impresionați că am uitat de timp. Ne propusesem să stăm doar o oră, cât eu aveam „pauză de cină” la serviciu, dar după 3 ore eram încă afară la pozat și filmat.

Încercări

Au urmat câteva ieșiri în natură, urmărind diferitele locații și momente ale zilei sau nopții, unde aveam „informații” că urma să fie vizibilă stația spațială.

Pe scurt, nu. Nu am reușit din cauza vremii și a ceții să fotografiem stația spațială, însă dacă tot am fost prin păduri, drumuri de țară și alte locații greu accesibile, am surprins și câteva cadre de pe unde am fost, de pe cărările patriei: