Diana Buzoianu s-a întors din Nepal cu povestiri interesante și cadre aparte. Ne bucurăm mult că a scris blogului F64, în speranța de a aduce o cultură foarte diferită de a noastră în vizorul fotografilor. De asemenea, punctează foarte bine avantajele pe care acum le oferă sistemul mirrorless fotografilor de călătorie. Așadar, dacă ești în dubii cu privire la schimbarea trusei foto și vrei să te bucuri de o lectură plăcută, citește acest articol.

“Călătorului îi stă bine cu drumul” spune un vechi proverb românesc și simt că mie imi șade foarte bine cu el.

Pentru mine călătoria este o escapadă în timp, o evadare fericită spre necunoscut și inedit. Am avut dintodeauna neastâmpărul drumului, fascinată de a descoperi locuri și culturi noi. Să călătorești este o provocare, un curaj. Provocarea mea cea mai mare însă, a fost întodeauna pregătirea bagajelor. Ce iei cu tine, ce nu poți să lași în urmă, câte kilograme poți să duci pe niște umeri delicați de domnișoară?

Mereu când plec îmi doresc ca drumul să fie lung, plin de aventură și cunoaștere. În scurta mea călătorie prin Nepal se pare că rugaciunea mi-a fost înzecită.

Spiritul unei călătorii reușite constă în libertate. Libertatea perfectă de a gândi, a simți, a face tot ce îți doresti. Acest dar ne-a fost oferit de Dan Mirică, organizatorul turei fotografice din Noiembrie 2017.

Tărâmul Asiatic este o destinație exotică, cu o aură mistică care m-a atras dintodeauna. Mă hotărâsem să mă ălătur turei foto în urmă cu un an. Și chiar de atunci au început pregătirile de voiaj.

Echipată cu un DSLR destul de competitiv, am achiziționat în plus un obiectiv larg, superb pentru fotografia de peisaj. Aveam acoperită o plajă focală bună, 10-200mm, dar și ceva kilograme de cărat pe spate. 5.4 kg numai în aparat și obiective, plus rucsacul (1.5kg), baterii și lucruri personale. În total ajungeam pe la aproximativ 8 – 9kg.

Pe scurt, trusa mea foto era destul de grea pentru o urcare până la 3210m la Annapurna, Poon Hill, Nepal. Panica începuse ușor să mă patrundă. Cochetam cu ideea unei truse foto de călătorie de ceva timp și se pare că atunci a fost momentul să fac acel pas.

Auzisem de o prezentare la București a unui sistem mirrorless făcută de un renumit fotograf care trecea pe sistemul Olympus. Foarte intrigată am ajuns la prezentarea lui Mircea Bezergheanu la F64. Nu mi-a luat mult să fiu convinsă, pentru că la mijloc erau umerii mei deja obosiți. Și repede am vândut câteva obiective și accesorii de la DSLR-ul meu pentru a azhiziționa o trusă foto SH Olympus: E-M1 mark II (574g), 12-40mm f/2.8 PRO (398g) și 40-150mm f/4.5 PRO (880g).

În sfârșit aveam trusa mea personală de călătorie și eram gata să plec. Reprezentantul Olympus din România, Bogdan Ionițoiu, pe care îl cunoscusem în vară la VSLO, unde mi-a pus la dispoziție sistemul Olympus, a fost foarte amabil și de data aceasta și mi-a împrumutat un obiectiv fisheye (0.4kg) și încă un body Olympus pentru această călătorie.

Noua mea trusă cântărea acum 2.4 kg în aparatură, iar cu restul lucrurilor, am ajuns la aproximativ jumătate din greutatea inițială, 5.5 kg, în locul a aproape 9.

A venit și ziua mult așteptată. Îmi doream să ajung în Nepal de mult timp și aveam așteptări mari venite din multele documentări și cărți răsfoite în prealabil. Mi-au trebuit trei zile să realizez cât de eronat gândeam și un drum lung de vreo 16 ore prin aeropoarte și avioane.

Ajunsă la Kathmandu unde am fost întâmpinată de grupul nostru, am profitat de o lungă odihnă pentru a ne pregăti pentru cele 4 zile de trekking pe munte în drumul spre vârful Poon Hill 3210m.

Primele zile de acomodare le-am petrecut în Kathmandu, un oraș care mi-a amintit oarecum de Cairo prin sistemul lor specific de a conduce fără reguli, multele taverne și magazine ce te îmbiau cu produse locale. Singura diferență fiind că Nepalezii au un zâmbet frumos pe chip și nu insistă dacă le refuzi invitația de a le vizita magazinul.

Se spune că o calatorie se măsoară cel mai bine în prieteni și nu în kilometrii. Grupul nostru format din oameni din toate colțurile lumii, a dus ideea aceasta la superlativ. Ne-am bucurat împreună de locurile noi descoperite, am înfruntat împreună cărări anevoioase, am dansat sub cerul înstelat, am vâslit împreună bărci pe ape vânjoase și primejdioase, ne-am oferit unul altuia Masala Tea când spiritul ne era puțin lovit și am înțeles ce frumos este să fii omenos. Mă întreb dacă nu cumva ghirlandele de flori care ne-au fost oferite la începutul călătoriei au fost oarecum fermecate și am devenit noi mai buni, mai îngăduitori, mai iubitori. Sau poate călătoria însăși aduce cu sine aceste armonii interioare.

Urcarea dealului Golgotei, s-a dovedit a fi ziua cea mai grea fiindcă am urcat 4 ore nonstop pe niște scări de piatră și pe cărări uneori cam înguste. Am prelungit traseul pentru a face mai puține ore următoarea zi. Pe parcursul drumului am folosit doar 12-40mm fiindcă îmi era cel mai la îndemână. Restul obiectivelor au stat frumos cățărate pe spatele meu. Deci, decizia majoră de a doua zi a fost să proptesc cele două aparate Olympus, unul agățat prin sistemul Peak Design de cureaua rucsacului și celălalt aparat la gât.

Rucsacul devenise prea mare și nefolositor căci aveam numai un tricou și apă în el. Așa am călătorit toate cele patru zile de trekking. Ce sentiment minunat e să poți zburda prin pădure cu două aparate și să te oprești să faci expuneri lungi din mână la râurile și pârâurile care trec pe lângă tine!

Deșteptarea a fost zilnic la ora 5.30-6am, nu numai pentru noi fotografii insetați de cadre unice și inedite, dar și pentru Nepalezi care își au ritmul vieții în armonie cu natura. Am trăit o placere deosebită in a vedea cum un oraș se trezește usor la viață cu primele raze de soare, Masala Tea sau gogoși proaspat prăjite.

Deplasarea spre orașe s-a facut cu autocarul a cărui muzică mi s-a imprimat permanent în memorie: “Firifiri” și “Don’t keep too many photos”, muzică care a adus o atmosferă prietenoasă și de voie bună în ciuda drumurilor destul de abrupte.

Având propriul autocar vine cu avantajul de a te opri oricând dorești, și așa am ajuns să admirăm și fotografiem culturile de orez lucrate cu pluguri trase de boi, culturi plasate în terase minunat încadrate de muntii înverziți cu creste înfricoșator de spectaculare și înzăpezite.

Cu entuziasmul unor copii ieșiți pentru prima dată într-o excursie primejdioasă, ne-am pornit către jungla parcului national Chitwan, îmbarcați în canoe făcute dintr-un singur copac scobit. Excursia se promitea a fi plină de grozăvii de-ale naturii: crocodili aparent docili, rinoceri fioroși dar prietenoși cu păsărelele, elefanți zburdalnici și foarte jucăuși în apă, șerpi iuți de picior, toate acestea sub un mirific răsărit de soare Nepalez.

Nu mi-a luat mult timp să realizez că Nepalul înseamnă mult mai mult decât Annapurna sau Everest, ci o lume fascinantă a celor mai tolerante religii precum budismul și hinduismul armonios, contopite dintr-o cultură indo-chineză, a cărui popor și-a dezvoltat o identitate proprie, de oameni permanent zâmbitori și primitori atât în casa lor cât și în sufletul lor. Oameni cărora le place să hrănească porumbeii, dar și turiștii însetați de culturi noi și exotice, oameni cu multă pace în inimă reflectată frumos pe chipul lor ars de un soare blajin.

Rugaciunea dimineții, de exemplu, nu este un ritual așa cum se poate percepe eronat din exterior, este un mod de viață, este respirația sufletului, este contopirea și comunicarea cu lumi transcedentale. Unii o fac prin artă, fie fotografică, muzică, pictură, dans, alții prin simplul fapt de a trăi frumos și armonios. Masala Tea și cântecele Firifiri deveniseră rugăciunile noastre.

Acest loc m-a fermecat și mi-a deschis apetitul de a reveni într-o incursiune mai amplă și cu bagaje mult mai puține.

În această călătorie am folosit un sistem nou pe care îl utilizasem numai trei luni. Olympus E-M1 mark II a făcut față impecabil la toate situațiile ivite: de la temperaturi ridicate sau scăzute ale muntelui, vântul și praful de pe drum, până la greutatea atât de acceptabilă în condiții dificile.

Ca o conluzie aș vrea să menționez următoarele despre sistemul micro 4/3 Olympus:

  • 2 aparate și 2 obiective (12-40mm, 40-150mm) au greutatea optimă pentru o urcare abruptă, acoperind o plajă focală foarte bună.
  • În condiții de praf și vânt senzorul Olympus rămâne curat.
  • Stabilizarea in-body întrece limitele imaginației. La wide 2,3 sec e mai mult decât acceptabil, iar la tele am scăzut de la 1/800 expunere din mână la 1/250. Probabil că îl voi ține la 1/500 în cazul păsărilor care se mișcă prea repede.
  • Rafala de 60 de cadre pe secundă (și în RAW) e înfricoșător de bună, mai ales pentru capturarea păsărilor în zbor. Deși singurul dezavantaj este că focusul rămâne blocat pe primul cadru, am rezolvat problema trecând pe focus continuos și aria de focus mai mare. De remarcat că autofocusul constant se încurcă în alte detalii adesea și ajunge să urmarească altceva. Însă C-af-ul urmărește fără probleme orice. (fac o paranteză, funcția Limitarea autofocusului între orice distanțe este incredibil de utilă)
  • Dynamic range-ul mi se pare excelent, iar în postprocesare din umbre se poate supraexpune oricât, singurul cost fiind zgomotul.
  • Focalizează rapid și precis, aproape la fel de repede ca un DSLR, ceea ce este un avantaj la instantanee în mod special.
  • Timpul de pornire este suficient de rapid. Asta mi-a permis un management bun al bateriei și să surprind cadre pe stradă fără a menține aparatul pornit tot timpul. Așa am mai salvat din viața bateriei.
  • Bateria ține destul de bine. Aproximativ 1500 de cadre în condiții de fotografiere simplificate (încadrat, fotografiat și închis aparatul), dar se consumă mai repede când verifici imaginile sau dacă ai uitat aparatul deschis, pentru că senzorul încearcă să focalizeze constant și în special dacă ai activat Continous AF. Recomand achizitionarea unor baterii de schimb.
  • Am sesizat că ISO devine vizibil și deranjant pentru mine după valoarea 6400.
  • Ecranul rabatabil s-a dovedit de folos în zone înguste sau pe trepied când poți să verifici dintr-o poziție confortabilă ce se întâmplă pe ecranul aparatului.
  • Deși meniul aparatului mi s-a părut destul de stufos la început, după două săptămâni de utilizare intense, pot spune că butoanele sunt poziționate perfect și accesul la diferite funcții e chiar ușor.

După această călătorie îmi este clar că nu ai nevoie de o trusă DSLR grea și că acest sistem a facut față impecabil la toate situațiile unei călătorii aventuroase: de la greutatea cărată, la temperaturile scăzute ale nopții sau cele ridicate ale zilei, până la calitatea imaginilor produse.

Consider că această combinatie de aparat și obiective mi-a oferit un echilibru și o recomand tuturor pasionaților de fotografia de călătorie.

Articol și fotografii de Diana Buzoianu.


Produse

Olympus OM-D E-M1 Mark II body, negru

Olympus OM-D E-M1 Mark II body, negru

indisponibil
90000lei

OM-D E-M1 Mark II este aparatul versatil pe care orice fotograf l-a visat: raspunde cererilor persoanelor pasionate din orice domeniu fotografic si ii ajuta pe fotografii profesionisti de natura, docu....

Vezi detalii