Pe 17 noiembrie se sărbătorește Ziua Internațională a Prematurității, care este marcată de fotografii de nou-născuți și familie din România prin  „Poveștile micilor luptători”.

Poveștile bebelușilor născuți prematur sunt impresionante: lupta lor prentru viață, eforturile și emoțiile părinților și dedicarea cadrelor medicale. Sunt povești despre bucuria nașterii, speranță în șansele de supraviețuire, încredere și credință în Dumnezeu. Fotografii sunt cei care au șansa să surprindă, prin cel mai expresiv mijloc, puterea și frumusețea lor și să creeze amintiri prețioase pentru părinți.

Peste 20.000 de copii se nasc prematur anual în România, conform datelor Organizației Salvați Copiii România, iar astăzi, de Ziua Internatională a Prematurității noi vom afla câteva dintre poveștile în care micii luptători au devenit învingători. Acestea, împreună cu fotografiile, vor putea fi văzute pe conturile și paginile de Facebook și Instagram ale fotografilor ce au realizat fotografiile, precum și pe contul de Instagram – Romanian Family Photographers.

#1 Foto: Camelia Burduja (Cluj-Napoca)

luptători prin fotografie

(c) Camelia Burduja

David e al treilea copil al familiei. S-a născut la 35 de săptămâni și 2100g.  Spre deosebire de celalalte două sarcini, mămica a stat la pat încă din primele luni și până când David s-a născut. Medicii au zis că e mic și nu-i dădeau prea multe șanse, dar s-a dovedit a fi un luptător.

#2 Foto: Ana Adam (Atelierul de Imagini, Bistrița)

luptători prin fotografie

(c) Ana Adam

Kevin Matei – o minune care s-a născut la 32 de săptămâni prin cezariană de urgență, cu 1300g  și 41 cm, scor APGAR 4/6/8.  Având în vedere prematuritatea, greutatea prea mică la naștere și problemele respiratorii a fost transferat de urgență de la Maternitatea din Bistrița la Spitalul de Urgență Cluj-Napoca.

”A fost un șoc pentru noi, nu știam la ce să ne așteptăm. Nu știam ce înseamnă să fii părinte de prematur. Zi și noapte plângeam. Vroiam să-l văd, să-l țin în brațe, să-i zic cât de mult îl iubesc…. După 6 zile m-au externat, atât de mult așteptam ziua aceea, drumul a fost foarte lung până la Cluj, am crezut că nu ajungem niciodată, dar a fost atât de minunat când am intrat la el, când am pus prima dată mâna pe el, era atât de mic, atât de fragil, nu am putut să mă opresc din plâns, atâtea emoții mi-a transmis…”.

#3 Foto: Anca Firulescu (Constanța)

luptători prin fotografie

(c) Anca Firulescu

Ștefan și Iani au avut la naștere 2300g și  47 cm, respectiv 2100g  și 44 cm. Au primit nota 9 la naștere și nu au avut nevoie să stea la incubator nicio clipă. S-au născut la 34 de săptămăni, chiar în Ajun de Crăciun.

#4 Foto: Ancuța Cabău (Oradea)

luptători prin fotografie

(c) Ancuța Cabău

Darius s-a născut la 29 de săptămâni,  având 1100g  și a stat 2 luni în spital până să poată pleca cu parinții lui acasă. La sedința foto avea 3 luni, când avea doar 2400g – o mână de om.

#5 Foto: Daniel Penciuc (Brașov)

luptători prin fotografie

(c) Daniel Penciuc

Tudor și Matei s-au născut la 30 de săptămâni, cu o greutate de 1250g și 34 cm. Au stat 2 luni în maternitate până să ajungă acasă.

#6 Foto: Simona Slevoacă, Baby Memories (Suceava) 

luptători prin fotografie

(c) Simona Slevoaca

Sava și Dima au venit pe lume după 8 ani de căsnicie, din care ultimii  2 ani au fost o  “luptă” cu infertilitatea. Pentru cei care nu cunosc sentimentul, este unul trist, al disperării. În cele din urmă, minunea s-a intâmplat! Gemenii s-au născut la 36 de săptamâni și 1 zi, după o iminență de avort și una de naștere prematură. Dima a cântărit 2500g și a “vrut” să stea 4 zile la terapie. Sava, de 2700g, a stat cu mama lui, în salon si i-a dat putere și forță cât pentru zece mame.

#7 Foto: Olga Vușcan (Cluj-Napoca)

luptători prin fotografie

Foto: Olga Vuscan (Cluj-Napoca)

Radu s-a născut la 30 de săptămâni, cu o greutate de 1240g, după o sarcină petrecută de la 21 de săptămâni mai mult în pat. Au mai stat în spital 2 luni de zile după nastere.

“A fost o periodă grea, dar acum suntem bine, suntem acasă, creștem și uităm perioada dificilă prin care am trecut. E greu sa fii părinte de prematur. E greu când, după naștere, ți se spune că copilul tău e stabil, dar oricând se poate întâmpla ceva. E greu și pentru tătici pentru că ei au un copil pe care nu îl pot nici măcar atinge atâta vreme. Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce și înseamnă ca el a considerat ca noi suntem potriviți pentru a fi părinții minunii de copil pe care ni l-a dat.”