Povești din Islanda cu Sony A7, Dorin Bofan și Laurențiu Pavel

Postat de: F64 F64

În Islanda am mai fost. Ba chiar i-am zis într-o seară lui Laurențiu, așa, din înverșunare, că asta-i a opta oară când merg. Mai aveam un pic și mă băteam cu pumnul în piept. Mi-am regretat aroganța la fiecare ironie subtilă care mi-a fost plasată cu blândețe sub centură. Subtilitatea lui nu e doar în imagini și nimerește la țintă de fiecare dată.

Fiindcă nu-i prin preajmă acum, eu totuși nu mă las și vă zic că prin Islanda am pedalat, am alergat, mi-am luat trânte în fața clienților, m-a luat apa, vântul și mama naibii. Am înotat printre sloiuri și-n băi termale, am uitat să fac duș cu zilele, am stat la cort 6 săptămâni legate, m-am certat cu nevasta, am împins mașini blocate în zăpadă, am omorât vreo 4 aparate, din care doar unul al meu. Am băut bere pe care nu mi-am permis-o, am stat de vorbă cu localnicii care m-au întrebat dacă nu cumva-s țigan. Am văzut aurora boreală de ziua mea, am văzut aurora boreală cu clienții care mi-au devenit prieteni. Tot în Islanda m-a udat ploaia până la chiloți și mi-a fost la fel de frică văzând perdeaua groasă de grindină venind spre mine ca atunci când îți șuieră fulgerul pe la urechi prin munții noștri. Deci nu foarte frică oricum, doar cât să te faci mic și să-ți aduci aminte repede o rugăciune. Am trecut până și pe lângă o erupție de vulcan. Și totuși n-am făcut ceva. Nu i-am dus pe Laurențiu și pe Doru s-o vadă.