În Islanda am mai fost. Ba chiar i-am zis într-o seară lui Laurențiu, așa, din înverșunare, că asta-i a opta oară când merg. Mai aveam un pic și mă băteam cu pumnul în piept. Mi-am regretat aroganța la fiecare ironie subtilă care mi-a fost plasată cu blândețe sub centură. Subtilitatea lui nu e doar în imagini și nimerește la țintă de fiecare dată.

Fiindcă nu-i prin preajmă acum, eu totuși nu mă las și vă zic că prin Islanda am pedalat, am alergat, mi-am luat trânte în fața clienților, m-a luat apa, vântul și mama naibii. Am înotat printre sloiuri și-n băi termale, am uitat să fac duș cu zilele, am stat la cort 6 săptămâni legate, m-am certat cu nevasta, am împins mașini blocate în zăpadă, am omorât vreo 4 aparate, din care doar unul al meu. Am băut bere pe care nu mi-am permis-o, am stat de vorbă cu localnicii care m-au întrebat dacă nu cumva-s țigan. Am văzut aurora boreală de ziua mea, am văzut aurora boreală cu clienții care mi-au devenit prieteni. Tot în Islanda m-a udat ploaia până la chiloți și mi-a fost la fel de frică văzând perdeaua groasă de grindină venind spre mine ca atunci când îți șuieră fulgerul pe la urechi prin munții noștri. Deci nu foarte frică oricum, doar cât să te faci mic și să-ți aduci aminte repede o rugăciune. Am trecut până și pe lângă o erupție de vulcan. Și totuși n-am făcut ceva. Nu i-am dus pe Laurențiu și pe Doru s-o vadă.

Așa, acum lista oamenilor lângă care aș sta dacă treaba ar fi nasoală rău se mărește din fericire de la an la an. Ei doi sunt desigur pe listă, nici nu încape îndoială. Dar când mergi în Islanda cu ei și mai vine și Sorin, atunci ești clar acoperit. Sorin e un fel de vandam al condusului, un chuck norris al mersului pe munte și una peste alta, un om de foarte mare încredere. Îmi plac oamenii de munte care vorbesc puțin, care sunt așezați și stăpâni pe pașii care-i poartă pe poteci. Ei trei sunt așa. Și mai am noroc cu încă câțiva oameni ca ei pe lângă mine. Îmi plac glumele, dar bășcălia constantă la un om poate să mă scoată din sărite rapid. La fel vorbele urâte și umflatul în pene. Trebuie să existe mereu un echilibru între stări comune de reflecție, de bun-simț, de umor domolit și de entuziasm în fața naturii. Găsești greu combinația asta la un om. Așa că era imposibil s-o dăm în bară. Unde mai pui că aveam și-un Duster 4×4 cu noi.

Planul inițial era să stăm cât mai mult în interiorul Islandei. Ultima mea vizită acolo a fost în 2014, când după 70 km parcurși în două zile pe bicicletă, pe teren accidentat și cu vreo 12 râuri trecute, am ajuns la Landmannalaugar, unul din locurile speciale de pe insulă. Asta avea deci să fie prima oprire. Am luat-o pentru siguranță pe partea mai ușoară, adică aia fără râuri și-am ajuns cu bine pe noapte. A doua zi, de dimineață, ne-am și pornit să explorăm fotografic zona. La un moment dat m-a sunat Aura să mă întrebe dacă lui Laurențiu i-a căzut mandibula după ce a văzut cum arată locul. Landmannalaugar, parte a rezervației naturale Fjallabak, e aparte pentru că e multicolor.

Munții din zonă sunt ca de pe altă planetă, un peisaj natural aproape distopian. Într-un astfel de loc trebuie să existe și un prădător pe măsură. Laurențiu l-a creionat ca având solzi, un corp imens și o privire ucigătoare. Nu l-am găsit și a trebuit să schimbăm țința fricilor noastre cu o gașcă de 3 oi care se deplasau în sincron ca niște lupi arctici din teritoriul arctic nord-canadian. Apropo de asta, în camping ne-am nimerit cu fermierii islandezi, care la mijloc de septembrie pleacă pe cai, cu câinii lor foarte ascultători, în căutarea oilor de temut. Ragnar Axelsson, probabil unul din cei mai bun fotografi documentari ai timpurilor noastre are un proiect despre strângerea oilor în Islanda. Am avut ocazia să răsfoiesc „Behind the Mountains” la muzeul de fotografie din Reykjavik și mi-a plăcut enorm. Acum mă spălam pe dinți cot la cot la toaleta comună cu personajele lui Rax, cum i se mai spune lui Axelsson. Sunt puțin invidios pe forța, și în același timp relaxarea, pe care o degajă fermierii islandezi. Parcă abia acum au debarcat pe insulă din lungul drum dinspre Norvegia. O parte din mine ar fi foarte încântată să umble după oi toată ziua printr-un peisaj care face mandibula să cadă, după cum mi-a confirmat în cele din urmă Laurențiu, în timp ce înfruntam vânturile de pe traseu. Landmannalaugar ne-a primit bine în primele două zile, dar vremea a luat o întorsătură care ne-a alungat spre nord. Nu mă deranjează neapărat ploaia, dar când o ține mocănește toată ziulica, iar vizibilitatea e prea scăzută pentru pozat, îți vine s-o iei din loc. Eram nevoiți să ne deplasăm cu vremea, mai ales că aveam doar o săptămână la dispoziție și parcă n-aș fi vrut s-o irosim reflectând în cort la inconștiența de a mă fi îndrăgostit cândva de vântul, lumina, chiar și ploaia, nordului. Și m-am mai îndrăgostit de ceva: izvoarele termale în care, oricât de frig ar fi fost, la finalul zilei te relaxai. Asta până intra mândru unul cu berea adusă din civilizație și-ți făcea în ciudă. Ne-am ambiționat însă într-una din zile și printre alte locuri văzute, am admirat un frigider din care am cumpărat și savurat una din berile artizanale locale, Einstök. După fiecare înghițitură se auzea “Cam bună berea asta…”

Pe drumul Kjollur o iei ușurel, că-s multe gropi, spre nord. Ploaia s-a ținut scai de noi, dar am avut totuși baftă de o fereastră de câteva ore bune la Kerlingarfjöll. Fumarole peste tot, ne-am umplut bocancii de noroi, ne-am gândit cum ar fi să fierbem ouă în pârâurile care brăzdau și adânceau peisajul. Asta în timp ce deasupra bolboroselilor dormea un ghețar acoperit cu o plapumă subțire de zăpadă, care din păcate, îi cam masca unduirile tăioase. A fost frumos acolo, doar că ploaia avea ceva cu noi. Laurențiu și Doru s-au băgat la căldurică într-un dormitor comun, eu și Sorin am decis să ridicăm corturile ude, fleașcă de-a dreptul, și să le strângem la fel. De data asta am avut noroc, dar îmi aduc și-acum aminte cum, la tura pe biciclete, se instalase mucegaiul în saltele și cum era practic imposibil ca de la o zi la alta să usuci cortul.

Ușor-ușor înconjuram Islanda, lucru de nefăcut într-un interval atât de scurt. Akureyri, Myvatn, trecătoarea Oxi, pe lângă Fiordurile de Est, Vestrahorn și Stokksnes. Și-napoi în sud, unde ploua în continuu de când am plecat noi de-acolo. Un plan era să campăm pe malurile unei lagune ascunse din munți, lumea nu prea ajunge pe-acolo, dar am ajuns în disperare de cauză să căutăm cazare. N-am găsit, între timp a venit și noaptea. Am început să caut pe hartă un loc unde am putea pune corturile fără să ne deplasăm prea mult de la mașină. Ploua în rafale, cu gheață, vizibilitatea era scăzută. Eram cam fără speranță. Am deviat pe un drum aproape inexistent cu gândul de a ajunge la baza ghețarului. La o intersecție, am făcut din instinct dreapta. Încă 100 de metri și ce să vezi… un refugiu! Părea incredibil. Oare avem voie pe aici? O fi închis? E chiar refugiu sau o să trebuiască să împărțim patul cu oile care ne așteaptă înăuntru? Ușa era închisă bine de tot. Părea că-i închisă cu un lacăt. Nu m-ar fi deranjat să stau la cort, dar gândul că putem ciocni ultimele beri la o masă dintr-un refugiu, departe de agitație (aia umană, că vremea mai avea un pic și dădea cu noi de pământ). S-a deschis! 4 paturi, o masă, banchete, curățenie. Primusurile deja pompau, saltelele se umflau, berile erau desfăcute, domnea o agitație veselă care sfida oftatul a deznădejde de acum nici 5 minute. Pe vreme nu poți să te superi, dar poți printr-un noroc chior să găsești sfârșitul de călătorie la care nu te așteptai, piesa lipsă dintr-un voiaj repezit, dar care ne-a decuplat într-un mod neobișnuit de bun și de binevenit. A fost ce trebuie. Și-o să mai mergem.

Islanda

foto: Dorin Bofan

Islanda

foto: Dorin Bofan

Islanda

foto: Dorin Bofan

Islanda

foto: Laurentiu Pavel

Un articol de: Dorin Bofan

Fotografii de: Dorin Bofan și Laurențiu Pavel

Echipamentul folosit de băieți în tura foto din Islanda:

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Dacă ți-au plăcut aceste povești, îți vor plăcea și:

Destinații fotografice: Islanda cea din depărtări


Produse

Sony A7 body

Sony A7 body

in stoc
34990lei

Sony A7 este primul aparat foto mirrorless cu senzor Full Frame care ofera o rezolutie generoasa la pachet cu tehnologii si functii de ultima generatie. Compatibil (fara adaptor) cu obiectivele pe mon....

Vezi detalii
Zeiss Loxia 21mm f/2.8 - Sony E FF

Zeiss Loxia 21mm f/2.8 - Sony E FF

indisponibil
62960lei

Zeiss Loxia 21mm f/2.8 Distagon T* este un obiectiv mirrorless pe montura Sony E, pentru camerele Full Frame: Sony a7, a7R, a7S. Zeiss Loxia 21mm f/2.8 Distagon T* este recomandat atat pentru foto, ca....

Vezi detalii
Sony FE 70-200mm f/4.0 G OSS SEL70200G.AE

Sony FE 70-200mm f/4.0 G OSS SEL70200G.AE

in stoc
70000lei

Sony FE 70-200mm f/4.0 G OSS SEL este un teleobiectiv cu diafragma maxima constanta f/4, cu o optica de exceptie ce furnizeaza imagini de calitate, cu o rezolutie extraordinara. Este un obiectiv ideal....

Vezi detalii

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save