Am luat Tamron SP 70-200mm F/2.8 Di VC USD G2 de la F64, la un concert Coma în cadrul GreenSounds Festival.

Probabil ați citit multe articole care conțin detalii tehnice și teste efectuate cu Tamron 70-200mm așa că eu voi pune mai mult accentul pe modul în care m-am simțit atunci când am folosit acest obiectiv.

tamron

(c) Marius Călin

Este prima mea încercare de a face un review pentru un obiectiv foto așa că sugestiile și criticile constructive sunt binevenite.

Am folosit obiectivul împreună cu Nikon D7200 s-au înțeles excelent, dar l-am pus și pe un D90 că o mică aroganță și chiar dacă a fost limitat de body n-a dat rezultate slabe. În 90% din timp am folosit f/2.8 și pot spune că sunt mulțumit de claritate la toate focalele. Nu am observat vreo diferență mare între ele însă, la 70mm se comportă puțin mai bine decât la 200.

Am folosit până acum la concerte un Nikon AF-S DX NIKKOR 55-300mm f/4.5-5.6G ED VR și trebuie să vă spun că după ce am fotografiat cu Tamronul acesta mi se pare că vechiul obiectiv nu prea are VR deloc (fiind diferență mare între generații) și că este foarte lent în focalizare, motiv pentru care am avut destul de multe poze out of focus la concerte de-a lungul timpului.

Bineînțeles, diferența de preț dintre cele două este foarte mare și nu aș putea să le pun în comparație directă, dar voiam să vă spun la ce mă raportez când vorbesc despre acest obiectiv. De asemenea, folosesc și un Nikon de 85mm cu f/1.8 și mi se pare că fotografiile ies foarte apropiate din punct de vedere al calității.

Revenind la Tamron 70-200mm

Focalizează foarte rapid și în majoritatea cazurilor nu ratează, dar ținând cont că l-am folosit mai mult la concerte, nu te poți aștepta să ai fiecare poză în focus perfect cu f/2.8 când artiștii se mișcă pe scenă. Cu persoanele care erau prin parc la GreenSounds n-am avut nici o problemă și aici chiar pot spune că am avut peste 95% din poze în focalizate corect.

Aberațiile cromatice sunt controlate foarte bine și vignetarea nu pare să existe în cazul situațiilor reale.

Inelele de focalizare și zoom au cursă scurtă și cauciucurile de pe ele au texturi puțin diferite. În cazul în care ai nevoie, focalizarea manuală se face foarte ușor, dar datorită sistemului USD, este mult mai eficient și rapid să-l lași să focalizeze singur.

Cele două moduri de focalizare sunt ideale atunci când nu ai de gând să te apropii de subiect foarte mult și cu ocazia asta poți crește încă puțin viteza de focalizare.

Modul VC (Vibration Compensation) are trei variante:

  • Modul 1 stabilizează imaginea pe ambele axe tot timpul.
  • Modul 2 stabilizează imaginea doar pe o axă și este creat special pentru panning.
  • Modul 3 stabilizează imaginea doar în momentul în care apeși pe shutter pentru a realiza fotografia. Asta înseamnă că nu vei vedea imaginea stabilizată pe vizor, efectul fiind aplicat în momentul în care declanșezi. Acest mod funcționează foarte bine și cel mai mult îmi place că poți econimisi foarte mult din baterie dacă îl folosești, mai ales că am tendința să țin aparatul cam tot timpul pe ON când sunt la festivaluri ca să nu rătez vreun cadru.

Am reușit să folosesc timpi de expunere între 1/10 și 1/30 din mână cu ușurință.

Obiectivul este echilibrat, ușor de ținut în mână și greutatea mi se pare că vine ca un avantaj pentru că îți perminte să îl controlezi mai bine la viteze mici de declanșare. De exemplu, cu un obiectiv mult mai ușor nu cred că aș fi reușit să fotografiez din mână cu 1/10 chiar dacă ar fi avut același sistem de compensare a mișcării.

Mă bucur că cei de la Tamron au renunțat la inelul auriu și au făcut obiectivul să arate și comporte ca unul premium. Materialele din care este construit denotă rezistență și siguranță.

Pe de altă parte, parasolarul mi se pare puțin cam mare și nu știu cât de rezistent e dacă îl lovești. Eu îl folosesc și în cluburi, la concerte pentru că în caz de ceva se va comporta ca o barieră între sticlă și orice obiect care ar putea intra în contact cu ea.

tamron

(c) Marius Călin

Ce mi-a plăcut la Tamron 70-200mm

  • Poți da jos inelul de prindere pentru trepied.
  • Prețul e genial.
  • Rezistent la umezeală și praf.
  • Focalizarea este precisă și rapidă.

Ce nu mi-a plăcut la Tamron 70-200mm

  • Greutatea de 1485g nu e de neglijat, deși poate fi uneori un avantaj
  • Parasolarul pare destul de fragil.

Specificații Tamron 70-200mm

  • Diafragmă maximă: f/2.8
  • Diafragmă minimă: f/22
  • Număr lamele diafragmă: 9
  • Filet filtru: 77mm
  • Distanța minimă de focus: 0.95m
  • Raport mărire: 1:6.1
  • Construcție: 23 de elemente în 17 grupuri
  • Stabilizare de imagine: Sistem de compensare a vibrațiilor (VC) 

În concluzie, Tamron SP 70-200mm este un obiectiv mult mai ieftin decât alternativele de la Canon/Nikon și știu că s-a ridicat la așteptările mele. Așa că dacă vă gândiți să vă cumpărați un zoom luminos, dar nu vreți să dați o sumă de bani foarte mare pe el, sfatul meu este să mergeți pe varianta Tamron sau cel puțin să îl închiriați pentru o zi și să vedeți performanțele.

Articol și fotografii de Marius Călin.

Citește aici versiunea completă.


Produse