Experiența de lucru cu monitorul BenQ, cu Vlad Eftenie

F64
56minutes read

A ajuns la mine zilele astea un monitor fain. Un model profesional pentru editare foto. E vorba despre BenQ SW2700PT.

Ştiu, cifrele nu vă spun nimic încă. Nici mie nu mi-au spus, când am povestit prima dată despre el, cu cei de la BenQ. Ei ştiu că eu fac fotografie şi s-au gândit (bine au făcut) la mine, în ideea că indiferent ce soluţie vizuală folosesc eu acum, ar trebui să încerc şi ecranul BENQ. Ceea ce am şi acceptat, imediat.

Cred în armonizarea sinceră, autentică între capacitatea celui care lucrează şi instrumentul său. Îmi este clar că sunt mai multe etape ale acestei relaţii precum: atunci când cauţi, iar instrumentul este mai avansat decât tine. Poţi crede greşit că dacă ai o “sculă” puternică, eşti şi tu puternic. Să fie prietenii invidioşi pe tine. Greşit. Apoi, atunci când ajungi prin învățare, să stăpâneşti bine partea tehnică şi ştii exact ce poţi tu şi ce poate obiectul. Partea în care îţi foloseşti în primul rând, creativitatea, bazându–te pe ajutorul instrumetului căruia ştii exact ce să îi ceri şi cu care stabileşti o relaţie profundă, la care ajungi să ţii şi pe care nu vrei să îl schimbi cu uşurinţă.

E foarte bine când instrumentul e puţin mai avansat decât noi, ne poate provoca pozitiv să învăţăm, să îl ajungem din urmă, declanşând o evoluţie.

Cu monitoarele a fost probabil la fel, în cazul meu. Primul calculator a fost magic, era prin ’96, aveam un DX2 la 66 Mhz, şi aveam un ecran CRT (cu tub) luat din Germania, antireflex, cu un mic display LCD, fain de tot. Aveam o oarecare grijă cu frecvenţa afişării, se zvonea că îţi poţi strica ochii, aşa că îl ţineam undeva la 72-75Hz, 60 era o valoare nocivă. Se puteau regla setări, mi se părea foarte evoluat faţă de ceea ce vedeam la şcoală, la laborator. După ce am început să studiez arhitectura, l-am schimbat cu un ecran mai mare, tot CRT, cu tub. Văzusem în birouri de arhitectură nişte monitoare imense, dar care costau foarte mult. Aşa că doar am înregistrat ideea că există ecrane profesionale.

Odată cu proiectul de diplomă am trecut la noua tehnologie LCD, din simplu fapt că erau modele mai compacte şi se spunea că nu mai afectează deloc ochii, pentru că nu mai au flicker. Cu acel ecran plat am stat ani de zile, cred că merge şi acum, până când am câştigat la ceva concurs un ecran LCD mai mare, dar nu cu mult mai mare. Mai degrabă mai lung, făcând trecerea de la formatul 4/3 la 16/9.

Cu el pe birou m-au surprins cei de la BenQ când au venit cu ecranul SW2700PT. Nici nu îmi dădeam seama de când lucram pe vechiul monitor, fără să simt că îmi trebuie altceva. Şi când zic asta nu mă refer la nevoile reale, ci la simpla rutină şi obişnuinţă. Te obișnuiești cu ceva şi nu mai simţi că trebuie să schimbi, să evoluezi. Am petrecut probabil ani întregi, între timp, descărcând imagini din aparate, făcând selecţii, prelucrând – totul pe acelaşi ecran.

Am aflat în timpul evoluţiei mele în domeniul fotografic un lucru important, o potenţială sursă de probleme tehnice: calibrarea culorilor. Culorile pe care le văd eu când fac o poză ar trebui să fie aceleaşi sau cât mai apropiate de ceea ce văd pe ecran, apoi de ceea ce văd ceilalţi pe ecranele lor atunci când îmi văd pozele online, şi ideal cât mai apropiate de cele din print, când fac o expoziţie. Am aflat apoi, cu ocazia realizării de printuri, de magia dispozitivelor de calibare sau a driverelor adecvate care fac ca ceea ce vezi pe ecran să semene perfect cu ceea ce redă imprimanta, emulând pe ecran până şi tipul hârtiei. Mi-am dat seama că fără o dotare profesională, fără cunoştinţe temeinice, fără să apelezi la un specialist, nu ai cum să rezolvi aceste ecuaţii atât de fine, de mare precizie.

De aceea am acceptat imediat oferta de a lucra cu monitorul BenQ SW2700PT, pentru că este un monitor profesional adresat celor care lucrează cu imagini, cu fotografii, în domeniul vizual. Pe firul învăţării mele, al conştientizării şi evoutiei din punct de vedere tehnic, este în sfârşit un pas mai departe, pe care nici acum nu înţeleg de ce nu l-am făcut mai devreme. Dar totul la timpul lui.

Modelul BenQ SW2700PT este impresionant încă de când soseşte în cutie. E mare. Şi foarte bine organizat, ca pachet, cu mare grijă. Psihologic îţi dai seama că e ceva important, după modul în care producătorul a avut grijă ca tu să găseşti componentele, la deschiderea pachetului. Fiecare ambalată individual, cu grijă. În pachet găsim elementele care alcătuiesc ansamblul de susţinere al ecranului, o telecomandă pentru acces rapid la anumite funcţii, cabluri de mai multe tipuri, în funcție de conectarea pe care o vom prefera (dvi, usb, etc), cd-ul cu drivere şi manual (de la win7 în sus), fişa de calibrare din fabrică şi parasolarul care asigură absenţa surselor parazite de iluminare.

Ca şi conectivitate multimedia, avem mufe USB şi un cititor de carduri SD integrat. Cum bănuiam selectând cablurile, monitorul poate fi conectat la calculator în multiple moduri, de la HDMI, Display port, la DVI. Există şi mufă de cască. Butoanele de acces sunt pe panelul inferior, dar telecomanda cu lăcaş special e mai plăcut de folosit.

Materialele din care este construit sunt robuste, se montează uşor, intuitiv, ergonomia este excelentă. Ecranul este antireflex şi am reuşit să nu pun încă nicio amprentă pe el. Nu am instalat parasolarul pentru că nu sunt obişnuit cu unul şi în biroul unde lucrez este oricum lumină scăzută, fără surse care să bruieze privirea. Designul e plăcut şi inspiră încredere.

Prima diferenţă, după ce l-am montat şi pornit, este că s-a făcut lumină la mine pe birou. Ecranul cu o diagonală de 27 inci îşi face simţită prezenţa, faţă predecesorul sau care acum, alături fiind şi deconectat, părea minuscul. Nu mi-am dat seama până atunci că am un monitor cam mic, la ce treburi foto fac eu. A doua diferenţă este că în loc să pot cuprinde dintr-o singură privire ecranul, am început să mişc capul, cam ca la tenis, în căutarea icoanelor şi zonelor de lucru cu care eram obişnuit. Cam ca la IMAX, când stai în faţă. A trebuit să ajustez distanţa faţă de ecran şi înclinările, ca să mă pot adapta la noua prezenţă.

Ecranul permite reglarea pe verticală cu 13 cm, o înclinare faţă de planul vertical de la -3.5˚ la 20˚, o rotire de 70˚ (35 la stânga, 35 la dreapta) şi pivotare la 90 de grade, în modul portret. Şi nu trebuie să încordezi vreun muşchi pentru niciuna dintre mişcări, totul e amortizat şi fluid, fără jocuri, fără opintiri. Poziţiile rămân precise, iar balamalele permit ajustări cu mişcări fine.

Elementele cheie ale modelului SW2700PT:

Ecran cu diagonală de 27 inci, format 16:9, rez. QHD 2560×1440, tehnolgie IPS. Cu o densitate de 109 pixeli/inci, oferă imagini cu claritate şi definiţie, cu un unghi de vizibilitate larg, de 178˚ pe ambele direcţii. Luminozitatea maximă atinge 350cd/m2, cu un contrast 1000:1.
Acoperire în proporţie de 99% a gamei de culori Adobe RGB, ceea ce înseamnă că oferă o imagine foarte bogată din punct de vedere cromatic, vibrantă, foarte aproape de ceea ce poate percepe ochiul în realitate. Şi de aici intervine tehnologia şi treaba aceea cu atributul profesional de care vorbeam mai devreme. Producătorul spune că ecranul reproduce tonurile de albastru şi verde aproape de valorile absolute din realitate. De profunzimea culorilor se ocupă un procesor dedicat, pe 10 biţi, faţă de 8, câţi vehiculează un monitor obişnuit.
Modul de afişare al imaginii nu este aşadar lăsat cu totul pe seama plăcii grafice, ecranul are propiul procesor de imagine cu care gestionează afişarea cât mai corectă a culorilor şi tonurilor. Este adevărat, ai nevoie şi de o placă grafică pe măsură.
Foarte fain este că diferenţa se vede imediat, dacă faci switch între diversele moduri de afişaj native ale ecranului, accesibile cu telecomanda. Între Standard, sRGB şi Adobe RGB este o diferenţă vizibilă cu ochiul liber, în avantajul ultimului mod. Imaginile sunt mai saturate, se percepe o gamă cromatică mai bogată. Avem şi opţiunea de a viziona Alb-Negru, pentru o mai bună gestionare a tourilor de gri în fotografiile alb-negru. O plăcere pentru ochi, tonurile sunt foarte bogate, consistente, profunde. Se pot face simulări de imagini alb negru, o opţiune foarte interesantă de lucru. Mai sunt prezente modurile Rec. 709, DCI-P3, Low Blue Light, Photo.
Legat de acurateţea redării culorilor, am învăţat şi lucruri noi, cu această ocazie. Cei de la BenQ spun că monitorul atinge în tabelul de calibare LUT 3D 14 bit o valoare lui delta E<2. Sigur că am dat fugă pe Google să văd ce înseamnă – tehnic e de bine, înseamnă că diferenţa între tonurile adiacente ale unei culori este insesizabilă cu ochiul liber. De aici şi consistența cromatică de care povesteam mai sus. Îmi dau seama că afişarea precisă a culorilor ţine până la urmă de o tehnologie aferentă clar unor instrumente dedicate, accesibilă celor care chiar au nevoie de o anumită performanţă în domeniul vizual. Şi aşa apare necesitatea de a lucra “profesional”, ieşind din domeniul lui “mi se pare că văd”, spre “văd ceea ce este de fapt”.
Ecranul dispune de un procesor de calibrare integrat, “Palette Master Element“, prin care se apelează tabelul de calibare LUT 3D 14 bit. Folosind un dispozitiv de calibrare, setările nu vor influenţa placa grafică, ci vor avea un interlocutor în procesorul ecranului.
Telecomanda oferă funcţii presetate personalizabile şi acces rapid la OSD, meniul monitorului. Există un meniu de sursă input şi altele diferite pentru modurile de afişare, pentru luminozitate şi pentru setări diverse (contrast, temperatură, gamma, claritate, etc.) şi alte setări generale de natură tehnică. Instrumentul şi afişarea se pot controla şi personaliza în totalitate prin intermediul meniurilor.
Prezenţa parasolarului în kitul de instalare. Recunosc, doar la monitarele profi am văzut accesoriul acesta, asigură privirea nebruiată de surse externe de lumina ecranului.

Experienţa de lucru cu ecranul BenQ SW2700PT este încântătoare. “Proiectat pentru fotografii aflaţi în căutarea culorii pure” este de altfel sloganul producătorului. Grija pentru modul de afişare şi pentru flexibilitatea de lucru a celor care au ca obiect de activitate editarea imaginii este evidentă şi explică multiplele premii pe care acest model de monitor le-a obţinut, de la lansarea lui în 2016 şi până astăzi.

Recapitulare

Ce mi-a plăcut mult la BenQ SW2700PT:

montare facilă, conectare şi reglare intuitivă
ecran darnic ca suprafaţă de lucru, de 27 inci, robust ca şi construcţie, cu detalii atente de design, reglabil pe mai multe direcţii, poate grupa mai eficient diversele ferestre deschise concomitent în programele de procesare a imaginii.
rezoluţie QHD 2560 x 1440, densitate 110 pixeli / inci
gradul de acurateţe în ceea ce priveşte redarea culorilor este atestat tehnic şi sprijinit prin dotarea hardware profesională.
interval cromatic acoperit în proporţie de 99% prin redarea aproape integrală a gamei Adobe RGB, profunzimea culorilor de 10 biţi, acurateţea culorilor delta E<2.
personalizarea spaţiului de lucru, prin multiple setări accesibile prin meniul OSD
telecomanda face ca anumite funcţii să fie direct accesibile printr-un simplu click
accesorii precum mufe USB şi cititor de card integrat
dotat cu parasolar

Ce mi-a plăcut mai puţin BenQ SW2700PT:

pentru o utilizare în parametri optimi este necesară deţinerea unei plăci video / sistem performanţe, pe măsura specificaţiilor tehnice ale ecranului, capabil să susţină redarea profunzimii de 10 biţi a culorilor. Legat de acest aspect, cu siguranţă de la un nivel în sus, nu mai se pot face compromisuri tehnice, editarea profesională a imaginii necesitând un ansamblu tehnic coerent şi armonios conectat, la performanţe maxime

În concluzie, Monitorul BenQ SW2700PT este un instrument de lucru profesional, foarte bine gândit şi construit, în acord cu cerinţele unui înalt nivel de calitate vizuală şi performanţă tehnică, toate la un preţ accesibil.